Cum ni s-a scurs victoria printre degete și picioare [Astra – CFR 2-2]

La bună regăsire! Dacă unii au avut pauză, alții nu. Dar asta contează mai puțin. Important e că ne reîntâlnim sănătoși, voioși și galben de grași în etapa a 24-a a Ligii 1 din pitoreasca Românie. Gazdele, pe locul numărul unu, cu sfincterele pe jumătate relaxate (Viitorul Hagi a pierdut), jumătate contractate (Pandurii a câștigat). Oaspeții, pe locul numărul zece, cu șanse mai mici decât zero secționat în patru felii să mai prindă locul unu, deși e an cu soț. În linia CFR-ului de clasament, două victorii sunt definitiv considerate două înfrângeri.

Dacă în urmă cu câțiva ani Toni Conceicao lăsa Astra la Ploiești, iar azi o găsește la Giurgiu. Pe banca pe care-și așeza fundul odinioară e loc acum pentru popoul lui Marius Șumudică. Șumudică însă nu prea-l ocupă, preferând să se agite pe margine ca o doză de pepsi.

Pe teren, CFR arată la fel cum o țineam minte de pe la sfârșitul lui 2015, fără modificări fenotipice majore. Nu-i vedem fața lui Tiago Lopes în primul 11, dar la mijlocul terenului îl remarcăm pe cel de-al doilea spaniol adus în Gruia în acest sezon, JC Ruiz. Introducerea acestuia ca pereche a lui Gomelt pare să-i lase lui Petrucci ceva mai multă libertate de mișcare și poate chiar de construcție. Să vedem…

CFR: Conceicao – Marc – Dani Coelho, Larie, Mureșan, Camora_neplecat_la_nicio_căcărează_de_echipă – Jakolis, Ruiz, Gomelt, Vitor Bruno – Petrucci – Cristian Lopez (aș zice un 1-4-4-1-1 per 1-4-5-1 per 1-4-1-4-1).

Pe terenul moale, meciul parcă e fratele lui geamăn. Astra joacă în 9, absențele motivate ale lui Budescu și Alibec fiind vizibile. Daniel Niculae și Enache arată altfel. Dacă Astra nu prea are cu cine, CFR nu prea are de ce. Prea târziu ca să mai prindă play-off-ul, Conceicao are neobiectivul să lase o impresie frumoasă și, special pentru cei mai prăpăstioși, să nu cumva să retrogradeze, maică!

Deși avem o echipă rodată și la bine și la rău, nu părem să ne dorim mai mult victoria decât egalul. Dincolo, Astra se chinuie să producă ceva, că doar e în joc un titlu, dar nu are forță. Câteva cornere, multe șuturi pe lângă poartă, pase pe „semicerc”… nu-i stres. Seto pare nereadaptat, iar Lovin nu-i în stare să construiască ceva mai impozant decât cripte.

Și meciul se scurge așa, agale, spre un 0-0 nespectaculos, cu niște gazde la care neputința este peste dorință, și cu niște ceferiști destul de mulțumiți că timpul trece și vine primăvara.

Și după ce ai noștri s-au ferit zeci de minute să aibe vreo acțiune cât de cât periculoasă, ca să nu-l omoare cu nervii pe Șumudică, iată că vine minutul 38. Vitor Bruno urcă vârtos pe stânga, ridică privirea și apoi și mingea spre centrul terenului, la primire apare debutantul Ruiz, care preia elegant mingea la marginea careului și apoi o pălește lângă bara porții lui Lung junior, care-i mai scurt decât Lung senior și n-are cum s-o mai ajungă. GOOOL!!! 0-1!!! Fain! Ușurel împotriva cursului jocului, dar tipic pentru stilul lui Toni Conceicao, sezonul 1.

Până la pauză mai beneficiem de o lovitură liberă aproape perpendiculară pe poarta Astrei, dar Petrucci Vitor Bruno trimite peste, deși are minute bune la dispoziție să se pregătească.

După pauză, aspectul jocului se schimbă pe minut ce trece. În bine, aș spune. Ne găsim mai des în jumătatea lor. Probabil antrenorul portughez simte că e slană cu ceapă de îngurgitat în sara asta. Dani Coelho șutează în Lung, dar nu se supără nimeni. Fiind (aproape) fundaș de meserie, mai bine să tragă pe centrul porții decât în văzduh.

În minutul 56 gluma se umflă. Proaspăta „vinitură” în Liga 1, JC Ruiz, pătrunde pe dreapta așa cum ar trebui s-o facă mai des Jakolis (din păcate, invizibil în seara asta), demonstrează un calm pe care numai la Deportivo La Coruna poți să-l deprinzi, și-l găsește cu o pasă ideală pe Vitor Bruno în fața porții mai mult goale decât îmbrăcate. GOOOOOL!!! 0-2!!! Și mai fain. Și s-a cam schimbat cursul jocului.

Satisfacția ne ține până în minutul 63, când Marc reduce din handicap, la o pasă „acasă” de pe 16 metri a unui adversar. Mingea i se scurge printre picioarele verzi generoase și se duce în plasă. Dar nu picioarele sunt vinovate, ci mâinile… 1-2. Nu prea fain.

Urmează un meci îndârjit, cu un CFR care ține de rezultat în fața unor șumudici disperați să nu piardă. Marc scoate miraculos un șut care mirosea a egalare. Însă pentru el ziua de 13 deja înseamnă ceva…

Din păcate, eroul Vitor Bruno se autoaccidentează și-l lasă pe Nouvier în locul său. Va ieși de pe teren și celălalt erou, JC Ruiz, dar fac pariu că-l vom revedea curând pe gazon.

Se cer penalty-uri de la 11 metri în ambele careuri de 16 metri, dar arbitrul nu vrea să influențeze rezultatul. Lupta se duce spre prelungiri, moment când transmisia pe internet îngheață. Nu durează un infinit de minute până reușesc să prind un alt link, dar e suficient pentru Astra să profite de lipsa mea din apărare și să egaleze absolut pervers! 2-2! NU SE POAATEEE!

Meciul se încheie cu un fel de 0-0 cu mai multe goluri, așa cum mi se părea că o să se termine când căscam de plictiseală în repriza întâi. E clar, însă, că o singură echipă merita astăzi cele trei puncte. Iar dacă aș fi caneto, probabil v-aș spune că le-ar merita zi de zi.

Vă las acum cu nervișorii voștri, dacă-i aveți în dotare. La revedere!