Mai contează etapa și scorul? [CFR – Dinamo 1-1]

Nu, dragilor, ceferiștii nu s-au autodepășit (din nou) în meciul cu Dinamo, cum s-a zis că ar fi făcut-o și în partida cu FCSB! Pentru cine chiar vrea să vadă și nu se mulțumește cu românescul „n-ai cu cine”, e limpede că putem etala valoare pe orice teren și în orice etapă din Liga asta amărășteană. Insist să insist cu părerea personală că CFR are în lot suficientă calitate ca să atingă cerințele play-off-ului Ligii 1. Că n-o să atingă play-off-ul, ăsta e alt of-of-of, altă mâncare de pește împuțit.

Ajunge să bagi în teren măcar 3 jucători în formă de zile măricele și restul echipei se pliază după forma lor. La CFR, totul e ca cineva să tragă echipa după el, în sus, altfel unșpele de pe teren se dezumflă minut cu minut.

Cu Dinamo am revăzut din prima formula mirosită de kiruj încă de la partida cu CSMS Iași, 1-4-1-4-1. În fața unui Gomelt singuratic (dar surprinzător de puțin solicitat) Conceicao a plasat un careu de mijlocași agresivi: un Petrucci extrem de avansat, parcă dornic să intre în ofsaid înaintea vârfului Cristian Lopez, un Nouvier cu tehnică excelentă când are mingea la picior, dar cu perioade de eclipsă din joc, un Neluț mai Roșu decât orice cățeluș echipat în alb și un Jakolis mai mușcător decât orice alt cățeluș echipat în alb.

Apoi, cu câteva secunde înainte de prima atingere de minge, antrenorul portughez le-a mai șoptit clujenilor un singur lucru, și poate cel mai important: „Puneți mingea jos. Cine nu pune mingea jos, mă-sa n-o să-i cumpere cadou de Crăciun!”. Și jos au pus-o. Mai jos de atât nu se există. Doar Mureșan și Larie au ridicat-o de la sol de câteva ori în prima repriză, de poți să ții evidența „plouatelor” pe degetele de la mâna unuia cu două degete retezate. Frumoase pase la firul ierbii, ajutate și de iarna blândă, care n-a albit terenul de nea. CFR a jucat cursiv, cu ambiție și încredere în sine. În prima repriză, Jakolis și Roșu au făcut legea prăpădului în jumătatea dinamovistă, iar nu departe în urma lor l-aș așeza pe Cristian Lopez.

O fază de toată frumusețea a adus și golul meritat al CFR-ului, în minutul 10. Chiar dacă în prima fază portarul lui Dinamo l-a făcut pe Hora să sară până în tavan de bucurie că n-a marcat Cristian Lopez, Jakolis n-a iertat și a trimis în poartă mingea respinsă în față: 1-0!

Rednic știe deja că „viața-i grea” în Gruia, indiferent din ce postură urci dealul, iar dinamoviștii nu par să i-o ușureze. Apărarea noastră e atentă la toate centrările în careu și respinge toate mingile. Combinațiile dinamoviștilor sunt palide. Oaspeții par mai degrabă preocupați în a menține mingea în posesie, pentru că ai noștri nu le lasă prea mult sfera.

Jocul curge oarecum normal pentru meciurile cu Dinamo, în favoarea CFR-ului. Însă vine chifla lui Larie din minutul 20, care aduce o neașteptată egalare. Pasă moale spre Dani Coelho, interceptată, repliere groaznică a apărării, centrare în spatele unui Mureșan (care ar trebui dotat cu oglindă retrovizoare) și mult în fața unui Camora lent-lent-lent, simplă formalitate pentru Palic din fața unui Mincă fără replică: 1-1.

Să fim răi, subiectivi și nesportivi și să subliniem că suntem peste Dinamo tot restul reprizei. Avem șuturi, pătrunderi în adâncime, Cristiani Lopezi retezați din acțiune în miez de careu, adversari stresați, doar că nu reușim să marcăm și golul doi.

Dinamoviștii intră la vestiar sub privirea de „ce plm faceți?” a dinamovisto-ceferistului Andone.

După pauză, Rednic își obligă dinamoviștii să iasă la atac, pentru că apărarea gâfâie și golul clujean plutirea în careu așteaptă. Tactica e bună, trebuie s-o recunosc cu obidă. Nu mai avem forța din prima repriză, iar presiunea e scăzută vizibil. E o repriză în care dinamoviștii au ceva ocazii (se pun și cele din ofsaid, cât timp arbitrul nu fluieră din fluier, că îi place să lase jocul mai liberuț), dar trecem în fugă peste ele.

Cea mai mare ocazie a noastră vine în minutul 64, când panica cuprinde din nou, în masă, defensiva oaspeților, dar mingea întoarsă în spate de Roșu e trimisă „covrig” peste vinclu de către Petrucci.

Dinamoviștii încearcă să ne muște de curul cu care nu stăm în poarta lui Mincă, dar Larie și-a revenit. Păun și Beleck sunt trimiși în față, să inventeze o victorie, dar ei sunt fotbaliști, nu inventatori, așa că nu patentează nimic, doar bifează minute pentru statistici.

Disperați să salveze un punct, dinamoviștii abandonează pedala de accelerație și se apără cu disperare spre final. Un punct e OK la o echipă de același nivel, chiar aflată la 14 puncte distanță. Disperați că scoată trei puncte, ceferiștii se aruncă peste ei. Ajungem în prelungiri și scoatem un corner. Ultima ocazie înainte să cadă transmisia pe internet. Pentru mine meciul live s-a terminat deja. O să fiu nevoit să aflu rezultatul oficial prin navigare pe net. Dacă aveți puțintică răbdare și vă așezați potoliți la locurile dumneavoastră, o să vi-l dezvălui în paranteza din titlu și la finalul articolului…

Oricum, rezultatul contează mai puțin. Îmi plac meciurile cu Dinamo indiferent de rezultat, mai ales când câștigăm. Iar în seara asta poate a dat gol Beleck în lipsa mea…

[…}

<<CFR Cluj – Dinamo 1-1 – „Câinii iernează pe podium…”>>