Lubeniță à la Cluj [CFR – CSU Craiova 1-2]

Despre prima repriză n-ar fi foarte multe de povestit. N-am reușit să dăm golul ăla de 1-0, adică de victorie à la caneto, dar nici ei nu ne-au stricat prima parte a serii. Craiovenii au venit să joace cinstit, deschis și pe poarta noastră, dacă se poate. Din fericire, Marc a fost în măsură să strângă la piept tot ce a prins cadrul porții sale (respectiv două mingi lovite cu capul, dar nu plasate fatal).

O formație incomodă, asta adusă de Săndoi la Cluj, care ne-a lăsat să jucăm prea puțin așa cum ne-am fi dorit și care ne-a pus jumătăți și trei-sferturi de probleme. Parcă am mirosit ceva stofă de fotbalist la acest tânăr „căscat”, Ivan. Nu că mi s-ar rupe inima de grija oaspeților, dar poate că aceștia ar fi reușit mai mult până la pauză dacă nu aveau în primul 11 și câțiva jucători visători (Vătăjelu, Băluță) sau cu figuri în cap (Bawab).

De altfel, exact insistența morbidă a lui Vătăjelu de a pierde mingea într-o zonă nepotrivită și nerecomandată fundașilor a ajutat CFR-ul să ajungă la un pas de finalizare. Cristian Lopez a șutat cu sete, dar setea i-a fost tăiată de Bălgrădean, bine așezat în fața porții. Probabil singurul care-și va aduce aminte de această repriză va fi Acka, cel accidentat la faza de mai sus și nevoit să-i cedeze locul în teren lui Dumitraș.

În această repriză, Goian pare să aibe cel mai mult de lucru din tabăra noastră, fiind nevoit mereu să-i acopere lui Camora absența din apărare. Reușește să facă față destul de bine. În general, ceferiștii evită să-și atace foarte decis adversarul pătruns în careu, de frica acordării unor penalty-uri. Mai mult apelează la tatonare și așteptare ca faza să se stingă. Craiovenii sunt băieți buni și cam sting fazele mai promițătoare.

Ai noștri – cam ca de obicei – sunt pe lângă subiect la capitolul centrări, atât de pe stânga (Nouvier, Camora). cât și de pe dreapta (Tiago Lopes, Jakolis). În aceste condiții, nu-i de mirare că singurele ocazii de gol (în afară de cea cadorisită de Vătăjelu) vin în urma unor șuturi de la distanță (bune, de altfel!). Gomelt nimerește bara din dreapta lui Bălgrădean, iar Larie îl întinde zdravăn pe portarul craiovean în aceeași direcție.

După pauză, în minutul 47, CFR dă lovitura mult așteptată, după o fază cursivă, de toată frumusețea. Lovitură liberă, mingea e trimisă în mijloc, la Cristian Lopez, acesta o pasează rapid pe dreapta, lui Jakolis, care o pălește din prima în miezul careului, drept pe piciorul lui Beleck, care n-are cum să rateze. GOOOL!!! 1-0.

CFR stăpânește Gruia. Craiovenii nu-și revin din șoc. Încearcă să combine, dar fotbalul etalat e destul de inofensiv, iar antrenorul lor mai tăcut și decât Dican. Prin minutul 70, în privirea lui Săndoi se poate citi mai degrabă resemnarea decât disperarea. Asta după ce ai noștri ratează vreo două lovituri de grație. Cel puțin două ocazii de a trimite Craiova la culcare, iscate pe fondul vitezei net superioare a atacanților ceferiști față de cea a fundașilor adverși (Popov, în special). Din păcate, Jakolis nu finalizează efortul lui Cristian Lopez, iar Beleck e împiedicat de Bălgrădean să facă dubla.

Craiova nu pare să mai aibă resurse de imaginație și de potență după lovitura liberă de la 19-20 metri executată modest. Ne pregătim să bifăm primul 1-0 dintr-o serie mai lungă de rezultate identice.

Însă dracii fotbalului nu dorm niciodată. În minutul 78, una dintre puținele lor urcări pe stânga generează o fază aproape hilară. Centrare prin spatele liniei noastre de fundași, doi atacanți craioveni se aruncă cu disperare s-o lovească, de parcă ar vrea ei să scoată mingea în corner, Marc o urmărește cu privirea ca un pensionar neputincios, lubenița ajunge la Nuno Rocha, care o trimite în poartă și apoi se accidentează de bară. 1-1 în minutul 78 și, de ciudă, ni se zbârlește măduva spinării.

Păun șutează pe lângă poartă și cam gata cu ocaziile de a scoate toate cele trei puncte.

Însă dracii fotbalului nu s-au retras nici măcar în prelungiri la garaj. Parcă vrând să ne arate că oaspeții au consumat la viața lor tone de lubeniță umplută ce ceva asemănător Nutellei, îi ajută pe craioveni să mai trimită o dată mingea în careul nostru, destul de populat cu ceferiști, de altfel. Băieții lui Dican par să aibă picioare de lut și concentrare moartă în coteț. Mingea lovește bara și toată lumea se oprește din fotbal ca să respire ușurată. Din nefericire, pentru că mai este un minut și jumătate din prelungiri, arbitrul nu are motive să fluiere finalul, așa că lasă faza să continue. Mingea e retrimisă spre poartă, niciun clujean nu se află pe traseu, așa că e rândul lui Dumitraș să o trimită în poarta noastră. 1-2, minutul 90+2, dracii pot să meargă liniștiți la culcare. Și-au băgat destulă coadă.

Galeria continuă să scandeze „CFR!”, „CFR!”, în semn de respect pentru efortul vizibil al jucătorilor noștri pe 98% din durata partidei. E singura chestie onestă și decentă cu care suporterii mai pot încheia o seară de toată Nutella… Noi, cei de acasă, musai s-o încheiem cu o prună.

CFR – Dican – Tiago Lopes, Larie, Goian, Camora, Jakolis (Vitor Bruno), Petrucci, Gomelt, Nouvier (Păun) – Cristian Lopez (Negruț), Beleck.