Cum am coborât neplanificat din deal la stână [CFR – Astra 1-1]

Fostul A1 Toni Conceicao e expus pe post de sperietoare undeva la tribuna oficială. Semn ce prevestește schimbarea din funcție a lui Dican în momentul (fatal) în care va duce CFR-ul pe locul 1.

Brigada de arbitri condusă de viul Tudor conduce echipele spre centrul terenului, fără onoruri militare. Nu bocește nimeni. Nu sunt lacrimi ce vedeți, ci transpirație.

Pericolul numărul 1 al oaspeților, Bud Escu, absentează cu motivare medicală în regulă. În locul său intră pericolul numărul 3, Ali Bec. Pericolul numărul 2 continuă să fie Tudor. Viul.

E foarte-foarte cald la Cluj, doar circa 4.000 suporteri îndrăznind să îndure riscul insolației induse de nocturna din Gruia. Un fel de cod portocaliu de septembrie, deși pe Boc nu-l văd la meci, fiind probabil ocupat cu rânduri nesfârșite de garaje de tablă.

Atmosfera din tribune e, însă, bună. Ai noștri debordează la bustul gol de optimist, de parcă Dr. Mureșan l-ar fi clonat la nesfârșit pe caneto și i-ar fi făcut mii de abonamente.

Meciul începe din punctul de la centrul terenului, obicei cu care ne-am obișnuit de la 1907 încoace. De la primele benoclări constatăm că Șumudică o are scurtă. Jucătorii săi ofensivi alcătuiesc o line de mijlocași defensivi, iar jucătorii defensivi… tot așa. Astra e scurtă și lată.

Ca de obicei, Tiago Lopes e cel însărcinat cu rezolvarea următoarelor faze: defensivă, ofensivă, lungă și scurtă. Șumudică încremenește din scobit ceară din ureche de fiecare dată când portughezul ia mingea în brațe.

Ocupați încă să-și scrie memoriile pe genunchi, oaspeții intră mai târziu în joc. Iar CFR nu ratează ocazia să profite de linia avansată a defensivei Astrei și de jocul riscant la ofsaid. Beleck scapă pe dreapta în spatele linie de fundași, accelerează, se uită în careu, și-l servește cu altruism pe Jakolis, care preia și știe cum să-l execute pe Lung cel mic. E doar minutul 5. Un excelent schimb de posturi și inversare de sarcini (serviciu – finalizare) între Beleck și Jakolis, care duce la un 1-0 ce urcă optimismul ceferiștilor până pe Everest.

Oaspeții trebuie acum să se lungească spre poarta lui Marc, însă combinațiile lor nu se leagă. Preferă să șuteze de la distanță, poate găsesc un spațiu liber între mănușile lui Marc și bara transversală. Găsesc numai spațiul larg dintre bara transversală și prima planetă de la Pământ.

Ceferiștii comută pe un joc speculativ, cu mingi aruncate spre Cristian Lopez (frumoasă execuție: preluare pe piept, pivotare, reluare pe spate) sau cu țâșniri ale lui Jakolis pe extrema dreaptă și centrări în careu, la cine s-o nimeri.

Nu prea merge flancul stâng, cu un Păun ce tratează copilărește anumite faze. Adultizează-te, tânără speranță, că 1-0 e mai periculos decât 2-0! Meciul nu-i jucat, iar Astra nu-i Armenia.

În minutul 26 aproape că-l vedem cu ochii personali pe dracu’. Minge trimisă pe centru, în „adâncime”, ce-l surprinde pe Goian exact în momentul când se scărpina mai temeinic la ouă. Se pare că Ali Bec s-a aflat la un moment dată într-o poziție clară, dar foarte greu vizibilă, de ofsaid, așa că eroarea de reacție a lui Goian nu se transformă în catastrofă.

După cea mai mare – și singura – ocazie de gol a oaspeților, ceferiștii devin mai atenți în apărare, iar Astra revine la șuturile de la distanță. Niciuna dintre echipe nu găsește vreo fază genială până la finalul reprizei, așa că ne bucurăm în continuare de un avantaj minim, dar dătător de trei puncte.

După pauză, meciul se mută brusc din Gruia pe pășunea de la stână, iar timpul e dat înapoi cu câteva săptămâni. Deja vu. Incredibil cum sunt băgați ai noștri cu curul și restul părților corporale în propriul careu, exact ca în repriza a doua cu FCSB. Nu-mi dau seama ce se întâmplă; poate se prinde Feri…

Nu. Feri nu se prinde. Nicio reacție a CFR-ului. Nada. După minute întregi în care astralii ne fac creierii calendar, vine faza confuză din minutul 51. Centrare de pe dreapta, lupte seculare de câteva fracțiuni de secundă pe linia careului mic, mingea deviază în spate, la un Ali „Baba” Bec pe care Larie nu mai ajunge să-l blocheze, șut la firul ierbii, deviere Petrucci… gol… 1-1.

Am cam defecat la semnal, s-o recunoaștem. Cine era responsabil cu contrareacția la reacția giurgiuvenilor (bănuiesc că nu Tiago Lopes) s-a scărpinat și el minute bune tot la ouă în loc de creier. Păcat.

Schimbările (Nouvier, Voiculeț, Vitor Bruno) aduc un plus în jocul CFR-ului, însă de acum jucăm ca și cum meciul tocmai a început. Vânăm victoria, n-o mai avem în palmă.

Nouvier sădește sămânță de panică pe partea stângă. Centrare superbă, exact unde o aștepta Cristian Lopez, lovitură de cap și respingere a lui Lung. Imensă această ocazie din minutul 71, dar și un semn că baba cu colacii s-a dus să cânte la altă masă.

Disperarea cu care atacăm ca să dăm și golul doi vine la pachet cu groaza din momentele când suntem obligați să ne apărăm. Șumudică a demonstrat că are momente când are erecții, pe care le transmite elevilor săi.

Niciuna dintre echipe nu vrea să plece învinsă din Gruia, niciuna nu poate pleca învingătoare. După 95 minute de joc, rezultatul de egalitate pare cel mai rezonabil. Am cam mușcat-o în repriza a doua, când reacția Astrei – venită cam de nicăieri – ne-a prins pe câlcâie, dar bine că nu s-a terminat mai rău. O mare șansă de a bate o echipă de top s-a dus în seara asta, dar un egal contra liderului e un egal.

Dican e cu câțiva pași mai departe de primul loc și, în consecință, cu etape bune la adăpost de demitere. Faza cu Conceicao n-a funcționat.

CFR: Dican – Marc – Tiago Lopes, Larie, Goian, Camora – Jakolis, Petrucci, Gomelt, Păun – Beleck – Cristian Lopez.

Autor: CJ-07-CFR