Chiar dacă n-a fost 2/3 rău, s-a sfârșit doar 1/3 bine [Pandurii – CFR 1-1]

E luni seara. Meciul se joacă la Turnu Severin, iar tribunele nu vuiesc. Aproape că se pot citi toate numerele de pe tricourile scaunelor stadionului.

CFR: Marc – Tiago Lopes, Larie, Țînc, Camora – Jakolis, Petrucci, A.Mureșan, Păun – Cristian López, Beleck.

E un schelet de 4-4-2, cu perechea mult-anticipată în atac, Cristian López – Beleck. În completarea formulei de început, Dican rămâne conservator. În absența suspendatului Mincă și a accidentaților,„primul 11” arată promițător pe hârtie.

Și jocul nostru debutează promițător, cu accente puse pe atac. CFR e echipa care se mișcă mai natural, care combină mai precis, iar Dican pare că vede mai bine jocul. A1 aplaudă de vreo două ori, semn că băieții îi respect indicațiile.

Cristian López (parcă are ceva din Bratu) are o pătrundere frumușică în careu, printre doi panduri, dar faza se finalizează doar prin cotonogirea unui fundaș.

Timpul trece pe nesimțite, fără să asistăm la mari ocazii de gol sau la faze meseriaș gândite și puse în practică. Începem să realizăm că fotbalul românesc iar ne trage fin în țeapă. Cer scuze, dar mi-e tot mai greu să privesc meciul cu concentrația dată la maxim. Nu mă ajută nici faptul că nu iese scandal, arbitrul n-are ce fura, jucătorii nu se cred cocoși. E o partidă în general sportivă, doar ai lor tăvălindu-se de câteva ori pe covorul verde, moale, acuzând dureri moderate, care nu necesită întervenția doctorițelor de la Chelsea.

Sunt momente când, de plictiseală, regret că Hora și Nicoară nu fac parte din rândurile noastre. Am juca 13 la 9, iar șansele matematice de a câștiga ar crește considerabil…

Minutul 26: inepuizabilul Tiago Lopes rămâne borțos de două ori într-un minut. Dacă va avea băieți, gemeni sau tripleți, viitorul CFR-ului e asigurat pe extrema dreaptă.

Cu concursul portarului Mingote, căruia i se blochează creierul, Beleck (parcă are / sper că are ceva din Weldon) e gata–gata să deschidă scorul și calea spre o victorie chinuită (așa cum îi place lui luis). Mingea trimisă lejer, nevinovat, în careu, provoacă în mod neașteptat panică în defensiva gazdelor, portarul se pierde, lasă mingea să treacă, iar aceasta lovește bara. Ar fi putut fi cel mai frumos gol penibil marcat de  CFR în istoria recentă…

Nu pot spune că meciul e urât. Nu te irită, nu te umple de nervi. Se joacă cu mingi pe jos, la firul ierbii, cu pase scurte și medii (7 dintre ele înapoi la Marc). Însă pe teren lipsește„vâna”, iar în fața televizorului palpitațiile. Puțină sare, puțin piper. E luni, probabil iarba nu crește, mingea nu țopăie, ocaziile n-au chef de fotbal.

E genul de partidă care se poate juca 180 minute fără ca adversarul să fie în stare să ne înscrie vreun gol, și chestia asta  – fiind un pesimist născut pesimist încă de la naștere – mă sperie. Simt în urina pesimismului exact ce vine… Pentru mai multă siguranță, Camora trimite mingea în corner. Corner. Centrare, deviere cu capul, un pandur nu ajunge cu piciorul la minge, dar următorul ajunge cu capul. Marc se aruncă cu disperare, dar degeaba. Momcilovic deschide scorul în minutul 35. Bucuria celor de la Pandurii e destul de agasantă pentru suporterii feroviari, chiar ușor ilegală, pentru că e venită împotriva cursului jocului (care curgea spre un X).

Peste câteva minute, asistăm (neputincioși – inclusiv kiruj, care a fost libero) la cea mai fază de fază fază a meciului. Pasă perfectă a lui Nistor printre Larie și Țînc, care-l găsește pe Roman într-o poziție superbă: singur-singurel, cu fața la poartă, perpendicular, cu timp berechet la dispoziție pentru a gândi asasinatul și doar cu Marc între minge și gol. 789 atacanți din 904 ar marca din această poziție. Roman îl ocolește prin dreapta pe Marc, dar manevra e mult prea greoaie, și – din fericire – faza e continuată de repliatul la țanc Țînc, care îndepărtează mingea de poartă. Uf! Proiectilul cu numărul doi ne-a trecut razant pe lângă freză.

Și pentru că egalarea din minutul 43 trebuia să poarte un nume, i s-a spus inițial Tiago Jorge Oliveira Lopes Cristian López Santamaria, pentru ca apoi numele să-i fie românizat în Bogdan Autogol Șandru. Bun și bronzul… gol să iasă!

Se intră la vestiare cu un rezultat și mai egal decât cel de la începutul partidei.

În repriza a doua, pe măsură ce ziua de luni e tot mai aproape să se transforme în marți, jocul se animează. Profitând de faptul că au în față o echipă care nu stă cu eșapamentul autobazei în poartă, Pandurii atacă cu mai multă convingere și cu ceva mai multă viteză. Wellington, intrat în locul lui Roman, pare mai periculos. Nicoară se încăpățânează să ne facă probleme, din fericire Hora nu. În general, ne apărăm bine, atent, semn că experiența „boabei” din prima repriză, căzute din pom pe neașteptate,  ne-a folosit la ceva.

Însă nu ne limităm doar la apărare. Doar n-am venit degeaba la Severin cu doi atacanți de profesie. Se vede că Dican s-a gândit la o victorie palpabilă, n-a visat doar la vreo fecioară morgană în vârstă de peste 18 ani împliniți.

Minutul 54, șut din întoarcere a lui Beleck, care-l întinde până la refuz pe Mingote. Portarul reușește să atingă mingea și s-o devieze în bară. Ăsta chiar merita să fie gol!

Din păcate, eventualele ocazii de gol ale CFR-ului par să se bazeze numai pe cele două vârfuri, pe șuturile mijlocașilor veniți din linia a doua (Petrucci și A.Mureșan) sau pe execuțiile din faze fixe (Larie, de exemplu). Nu prea îi mai simt în joc pe cei doi e pe extreme, Jakolis și Păun.

Spre finalul partidei, gazdele „își doresc mai mult victoria”, iar noi contăm mai puțin în atac, chiar dacă introducem jucători proaspeți. Din fericire, schema repetată la infinit de Pandurii (combinații în miezul careului și minge întoarsă pe lina de 16 metri, pentru șut) nu dă roade.

În prelungiri, suporterul de rezultat din mine încă mai speră să marcăm golul ăla căcăcios de norocos al unei „victorii nemeritate” (citat anticipat din presa vremii), dar speranța moare în minutul 90+5, când încep crampele lui Marc.

Suporterul de trofee din mine calculează rapid: dacă la începutul sezonului eram la 6 puncte de locul ce-ți asigură câștigarea campionatului și calificarea în turul XIII preliminar al CL, acum ne aflăm la 8 puncte. O fi bine, o fi rău?

Și cu asta, am încălecat pe un cal măiastru, am zis gri de maro, și am tras cortina peste etapa a șaptea a Ligii 1, una dintre cele mai inutile competiții din istoria competițiilor.

Autor: CJ-07-CFR