Muncă voluntară (şi victorie) obligatorie

Îmi aduc aminte cu ceva nostalgie (în primul rând pentru că eram mai tânăr…) de acele vremuri când munca voluntară era obligatorie. Îmi mai aduc aminte că, prin anii ’60, un şef de scară mai zelos a invitat locatarii la nişte acţiuni în jurul blocului, cu mesajul ferm (lipit pe geamul porţii de intrare): „DUMINICĂ ORGANIZĂM MUNCĂ VOLUNTARĂ OBLIGATORIE!!!”

***

În cele ce urmează, vreau doar să prezint părerea mea despre evoluţia jucătorilor (în majoritatea cazurilor devansate de caracterizările mele din meciul de la Ovidiu), notele date de tribunişti, urmate de notele celor de la „jijisport”, care în cazul lui Mincă, Tiago Lopes, Mureşan şi Păun au scos note mai mari decât „tribul” tribuniştilor.

A) Notele jucătorilor (inclusiv ale celor de la „jijisport”) şi scurte aprecieri. În cazul celor care au jucat şi la Ovidiu, am păstrat – pentru comparaţie – şi acele caracterizări:

1. Mincă (6.8, gsp: 7) – Cu Voluntari: cu reflexe bune (asta deja cunoaştem), dar şi cu unele gafe, mai ales la degajări. Parcă s-a simţit o oarecare „lejeritate” în evoluţia lui, cu toate că paradele lui au fost decisive în a nu permite sătenilor să ne surprindă pe tabelă.
2. Dani Coelho (6.4, gsp: 6) – La Ovidiu: cam rudimentar, dar cu determinare, cu ceva lacune de ordin tactic, şi nearmonizat suficient de bine în angrenajul defensiv din partea dreaptă. Inimos, serios, dar cu limite, care cu greu pot fi împinse în sus. Probabil va mai creşte, dar în acest moment chiar şi T.Lopez pare o soluţie măcar de nivelul lui acolo. Cu Voluntari: cam aceleaşi păreri generale, cu observaţia că s-a mai acomodat un pic cu Larie, şi – spre lauda lui – sprijină atacul mai consistent, ce-i drept, deocamdată fără mare succes. În creştere faţă de Ovidiu.
3. Larie (6.9, gsp: 6) – La Ovidiu: în nota obişnuită, cu ceva atenţie sporită înspre Dani, a reuşit să evite situaţiile critice de „penalty salvator”, urmărite atent de Colţescu… Cu Voluntari: evoluţie bună, nu sclipitoare, dar sigură, cam departe de săteanul ăla din R1, care a reluat singur, din 10 metri, la poartă, Mincă salvând miraculos cu piciorul.
4. Țînc (6.3, gsp:6) – Cu Voluntari: cam aceeaşi evoluţie ca şi cu FCSB. Îmi menţin părerea că – în ciuda experienţei inferioare – este o soluţie mai bună acolo, decât Goian. Nu se complică, are simţ de anticipaţie a fazei, la construcţie – în schimb – e cam zero. E bine şi aşa… 🙂
5. Camora (7.1, gsp: 6) – La Ovidiu: ca de obicei, dar fără mari realizări ofensive, inclusiv centrările lui „marcă întregistrată” au fost mai puţin inspirate, dar per total a fost OK. Cu Voluntari: cam aceaşi poveste, apar – din păcate – la fiecare meci situaţii în care este depăşit de adversar (nu foarte des, dar creându-se pericol, de regulă).
6. Petrucci (8.0, gsp: 7) – La Ovidiu: no comment, cel mai bun jucător ceferist (în opinia mea), cu un pic chiar peste Tade. O mică greşeală (care a devenit artificial una „mare”) la al doilea penalty. Acest gen de faze trebuie evitate pe viitor (sau cu Viitorul…). Devine din ce în ce mai evident un tătic la mijloc. În opinia mea, aşezarea 4-4-2 nu-l avantajează, dar asta e o altă discuţie… E capabil să ducă posturi de mare greutate din aşezări pretenţioase (4-1-4-1, 4-1-3-2 etc.). Cu Voluntari: fără discuţie cel mai bun jucător ceferist (cu toate că cei de la „jijisport” îi văd pe Tiago Lopes şi pe Păun cu 8, iar pe Davide doar cu 7). Schimbă bine direcţia, apare şi la construcţie, parcă îşi stăpâneşte mai bine emoţiile, simte – uşor-uşor – că este o piesă de bază, de la care se aşteaptă multe.
7. A.Mureşan (6.7, gsp: 7) – La Ovidiu: trebuia introdus mai devreme, pentru că Roşu era la pământ deja prin min.77 (de fapt mult mai devreme), dar Andrei a asigurat ceva siguranţă în plus la mijloc, mai exact ceva prospeţime în plus. Introducerea lui a fost una evident „defensivă”, a ieşit un mijlocaş cu sarcini preponderent ofensive, a intrat unul mai defensiv, deci schimbarea a fost mai degrabă cu scopul de a menţine rezultatul, în condiţiile în care echipa „rejelui” era la pământ în ultimele 15 minute, şi puteam forţa o victorie (meritată), dar Feri+Dan au decis că e bun şi acest punctuleţ în condiţiile furtului regizat cu mare grijă… 🙂  Cu Voluntari: acelaşi Andrei pe care l-am simţit cu toţii: sigur în apărare, cam liniar, dar mai greu de depăşit. Faţă de evoluţiile lui anterioare a apărut mai des în atac, având şi ceva ocazii bune de gol.
8. T.Lopes (7.1, gsp: 8) – La Ovidiu: surpriza plăcută (cel puţin pt. mine), ne-a arătat un Tiago mai matur dpdv tactic, achitându-se cu brio de un post destul de greu. Reacţie de mare vulpoi la faza premergătoare golului nostru nr.2, apoi centrare perfectă pentru reuşita lui Guima. Ceva scăpări a avut şi el în apărare, când nu l-a ajutat suficient de bine pe Dani Coelho (din care cauză Petrucci era nevoit deseori să intre în zona aia, şi urmarea o ştim…). Cu Voluntari: jucător controversat (în percepţia tribuniştilor, şi nu numai), dar rămâne o piesă de siguranţă în echipa actuală, cu o condiţie fizică foarte bună şi cu un simţ incredibil de-a anticipa continuarea fazelor de atac, din care cauză apare – deseori – în situaţii de gol. Strânge perfect în centru, când acţiunea e pe stânga, asigurând densitate şi pericol (şi soluţii în plus pentru coechipieri) în faţa porţii. Dincolo de bara avută, trebuie să consemnăm alte două apariţii super-bune ale lui în careu, în care doar „egoismul” (lipsa de experienţă) a lui Păun l-au privat să înscrie din nou. Dacă era acolo Roşu în locul lui Păun… 🙂
9. Roşu (7.1, gsp: 6) – La Ovidiu: joc excelent în prima repriză, cu ceva sarcini suplimentare în atac (comparativ cu Davide). Tot în prima repriză am văzut deseori participarea lui la pressingul făcut de Tade+Guima, dar cu replieri imediate în angrenaj, din care cauză s-a consumat „peste normative” dpdv fizic, şi a cam terminat benzina în R2. Trebuia schimbat evident mai repede, şi nu neapărat cu A.Mureşan… Excelentă realizare tehnică la primul nostru gol (depăşirea adversarului din preluare, urmată de o pasă de calitate în faţa porţii). Este şi el în curs de „armonizare” cu Petrucci şi cu restul, un câştig evident pentru echipă, mai ales că este şi „producţie” gruiană sută-la-sută. 🙂 Cu Voluntari: a jucat mai sus, fiind perechea lui Beleck (fie în orizontală, fie în verticală). E format mai mult pentru 4-4-2, şi nu ca şi coordonator în spatele vârfului. Scos din joc (oare pentru cât timp?) de acest “killer reloaded” numit N.Grigore, care şi-a făcut un obicei în a accidenta grav câte un fotbalist ceferist. O jigodie, nimic altceva!
10. A.Păun (7.3, gsp: 8) – La Ovidiu: nu prea am înţeles neintroducerea lui din primul minut (sunt probabil lucruri obiective de care n-am cunoştinţă), folosirea lui pentru 7+4 minute fiind insuficientă pentru a lua pulsul jocului. Jakolis trebuia schimbat mai repede, dacă tot nu exista dorinţa de a-l trece în dreapta. Păun trebuia introdus de prin minutul 55-60, zic eu. Cu Voluntari: titular pe postul lui de bază, joc mult mai convingător, o prea mare dorinţă de-a înscrie, din care – câteodată – are „puseuri” egoiste (vezi ignorarea lui Tiago Lopes în două situaţii foarte bune). Feri trebuie să lucreze neapărat cu el la acest aspect, altfel nu va creşte conform aşteptărilor!
11. Beleck (7.6, gsp: 7) – Cu Voluntari: o plăcută surpriză, jucător tânăr, dar „calificat” în ateliere performante. Ca tehnică şi inteligenţă de joc e peste Tade cu o clasă, rămâne să-l imite şi la angajament (chiar dacă nu-i putem imputa nici lipsa de determinare). Are viziune, lucru mai rar la un atacant. În 90 de minute l-a cam pensionat pe Cristian Lopez, care nu a prea profitat de şansa lui.
12. Jakolis (6.0, gsp: -) – La Ovidiu: pus absolut eronat pe stânga, cu toată dăruirea depusă, era aproape imposibil să realizeze mai mult, mai ales în 4-4-2.  Păcat, dar locul lui e pe dreapta, chiar avem nevoie de el acolo. Cu Voluntari: în mare cădere de formă faţă de ediţia trecută. A reușit doar să încaseze un „galben”.
13. Voiculeţ (6.1, gsp: 6) – Cu Voluntari: probabil cel mai bun meci al lui Claudiu la CFR, mai ales că a fost băgat în echipă „direct din accelerat”, cum se spune. Introducerea lui a însemnat şi revenirea la aşezarea 4-2-3-1, în care se simte cel mai bine (şi în care a avut evoluţii apreciate şi la Mureş). E posibil ca acest jucător talentat să nu fi fost utilizat în trecut aşa cum/unde trebuia. Putem vorbi şi de o perioadă mai lungă de acomodare etc., în orice caz este un jucător de care – în acest moment – avem nevoie, fiind cam singurul cu profil ofensiv şi cu mijloace suficient de bune pentru a organiza atacul. După apariţia lui, parcă posesia noastră a fost şi mai evidentă, iar construcţia jocului ceva mai coerentă.
14. Vitor Bruno (5.7, gsp: -) – Cu Voluntari: fără să am ceva personal cu acest băiat, trebuie să afirm că nu prea are ce căuta la noi, şi nu neapărat din cauza aspectului de halterofil… OK, să fim răbdători, până la urmă a dat o bară celor de la FCSB… 🙂
15. Feri Dican (7.3) – La Ovidiu: formulă folosită mai rar (4-4-2), dar concepută corect, cu excepţia poziţionării lui Jakolis pe stânga. Mai trebuie lucrat pe blocul defensiv din dreapta, cu accent pe implantul lui Dani Coelho (dacă tot va fi titularizat el). Trebuia să facă schimbările mai repede (mă gândesc la Roşu şi la Jakolis). Schimbarea lui Guima cu Cristian şi Jakolis cu Păun corecte dpdv tactic (ca impact asupra aşezării), dar aia cu Păun trebuia făcută mai repede, ca şi cea a lui Roşu. De altfel, putem vorbi şi de altă schimbare (mai ofensivă), nu numai de timing. Parcă cu ceva frică, poate şi din cauza reprezentaţiei jalnice a hoţului calificat. După introducerea lui Cristian Lopez era nevoie şi de o altă formulă (4-4-1-1, 4-2-3-1 etc.), spaniolul nefiind profilul jucătorului „pereche în atac” în 4-4-2. Cu Voluntari: a pregătit foarte bine meciul dpdv tactic aşezării deja clasice din acest sezon (4-4-2) și a ales piesele cele mai potrivite. Schimbările… aşa-şi-aşa, una bună (introducerea lui Voiculeţ, chiar dacă ea a fost forţată de accidentarea lui Neluţ), poate mai puţin a lui Vitor, care – oricum – a fost la trecerea timpului. Nici Jakolis nu s-a ridicat la nivelul celui înlocuit (Tiago Lopes).

***

B) Alte observaţii:

• vreau să remarc în primul rând că echipa a început să fie ceva mai aşezată, mai organizată, arătând în majoritatea timpului că ştie ce vrea, şi cum vrea acel „ceva”. Din păcate, vedem – din nou – acel recul de prin minutul 15-20, după un început mai promiţător, în care avem impresia că vom câştiga lejer, urmând apoi să avem morcovul în c…r după ce adversarul preia frâiele jocului. Din acest punct de vedere, R1 a semănat aproape perfect cu R1 din meciul anterior de acasă (cel cu TM), având doar şansa (în plus) a golului marcat de Davide, exact înainte de pauză, adică exact când trebuia… 🙂
• R2 ne-a adus multe lucruri interesante, de exemplu condiţia fizică superioară faţă de adversari (nu neapărat faţă de noi înşine), din care cauză jocul s-a mai liniştit un pic, sătenii neavând nicio acţiune periculoasă în acest interval de timp. Alt lucru important: mi s-a părut că echipa a început să „presteze” acel joc nu neapărat spectaculos (nici foarte anost), care dă siguranţă echipei, care asigură posesie şi care îi face pe oponenţi să-şi piardă treptat încrederea lor în eventuale puncte „furate” din Gruia.
• lucrul cel mai important în R2 mi s-a părut reapariţia formulei 4-2-3-1, şi asta odată cu introducerea lui Claudiu Voiculeţ. Dacă până atunci vedeam acest 4-4-2 din primele 3 meciuri (cu transformări spre 4-4-1-1 în faza de atac), după ieşirea forţată a lui Neluţ echipa s-a regrupat absolut firesc (nu ştiu dacă la indicaţia lui Feri) în 4-2-3-1. Firesc, în sensul că Voiculeţ este croit efectiv pe acest sistem, lucru demonstrat foarte clar în ediţia precedentă la ASA. Concomitent cu această reaşezare, jocul a devenit mai elaborat, ceva mai plăcut şi cu mai multă posesie (cu pase din prima), au apărut şi ocazii nu fortuite (sic!), ci în urma „prelucrărilor” ofensive.
• încă o singură observaţie: echipa a devenit – din păcate – una de „picior stâng”, având o consistenţă mult mai mare pe flancul stâng, cel puţin în atac, unde cuplul Camora-Păun se înţelege de minune (parcă şi lui Davide îi place mai mult pe acolo). Inclusiv Voiculeţ a stat mai mult prin zona aia, aşa că nici nu-i de mirare că în R2, după min.60, fazele cele mai bune s-au creat în zona stângă. În apărare, în mod paradoxal, „stânga” noastră greşeşte mai mult (faţă de partea dreaptă), în ciuda experienţei şi valorii superioare a lui Mario. OK, Țînc a dat cam încet o minge acasă (nu putem vorbi de o greşeală defensivă colectivă), dar la depăşirea lui Mario (de către abilul Kone), am văzut o altă eroare (de poziţionare, de marcaj) a lui Larie, eroare dublă, adică, urmată de o fază foarte grea, rezolvată miraculos de Mihai. În replică, pe partea dreaptă, acest oarecum rudimentar Dani Coelho îşi face meseria fără prea multe fiţe, s-a cam prins ce trebuie făcut în ecuaţia lui cu Larie, mai strânge şi Tiago Lopes, şi partea aia de apărare mi s-a părut mai sigură. În schimb, în atac, acel flanc este aproape inexistent, împingându-l (deseori inspirat) pe „hăbăucul” Tiago Lopes să strângă în centru, făcând loc urcării lui Dani Coelho, care – deocamdată – nu are centrare grozavă. Oricum, un plus la el este faptul că deja urcă mai curajos, iar defensiv a mai crescut un pic.

HAI CFR!!!