Told you! [CFR Cluj – FC Voluntari 2-0]

Mai lăsați-mă cu Electric Castle și Untold! Spectacolul adevărat e în Gruia, chiar dacă majoritatea spectatorilor care ar fi trebuit să fie în tribune, la spectacol, erau în alte părți. V-am spus eu (via caneto) că batem cu 3-1? V-am spus. Și am bătut cu 2-0, după un scenariu asemănător cu cel de la 3-1 (adică Voiculeț a uitat să facă 3-0, iar relaxarea de pe final era să ducă la defecarea golului de onoare). Fotbalul e frumușel când se joacă pe goluri și cu adevărat sexy când se joacă pe golurile noastre.

O atitudine pozitivă imprimată de antrenorul Dican (2/3-negativul de pe Arena Națională) echipei trimise pe teren. Joc pe atac, pe ei și pe… poarta lor. Până reușesc cât de cât să se așeze în formula gândită de Bogdan Argeș Vintilă, oaspeții lasă neglijent o minge pentru Tiago Lopes, aflat mult prea departe de poartă. Portughezul preia pe piciorul „bun” (dreptul) și șutează năpraznic cu piciorul „stricat” (dreptul), speriindu-l de moarte pe Balauru. Din nefericire, bara transversală se opune din răsputeri deschiderii scorului încă din minutul 2 și sper ca după meci domnul Iuliu Mureșan s-o dea la FCSB. Oricum, început beton de meci, iar Tiago Lopes l-a făcut deja uitat pe Robert… cum naiba îl chema?… Maah. Da, Maah îl chema.

Deși e doar împrumutat în Gruia, stăm cu ochii beliți ca mielul pe noul vârf de atac, Beleck, să vedem ce poate, iar dacă poate, să nu ni-l ia lupul cel rău cu arcanul la stână. În prima parte a meciului, Beleck dă impresia că va aveau câteva propoziții – poate chiar o frază mai scurtă – de spus. Din păcate, va trebui să așteptăm să vină viitorul, să vedem ce și cum cu finalizarea, pentru că în meciul cu Voluntari atacantul n-a ajuns nici să rateze, nici să marcheze. Mingile lungi care ne-au mâncat (iar!) ficații după primele 10 minute de joc l-au pus mai mult pe fugă pe Neluț Roșu, cel presupus a fi doar sprijinitorul lui Beleck. De data asta, însă, Dican n-a mai schimbat doar oamenii pe posturi, ci și tactica. Mingile lungi s-au scurtat și apoi au fost înlocuite de pase printre, numai bune pentru țâșnit spre poarta adversă. Această tactică a făcut ravagii în apărarea pe două linii (vreo 9 jucători) a oaspeților, mai ales în repriza a doua. Și pentru că pornisem de la Beleck, trebuie să spun că nu are stilul lui Tade, de armăsar neobosit (cel puțin până obosește), uneori pripit. Pare să știe să protejeze mingea, și are o încredere lăudabilă pentru vârsta lui să o păstreze la picior. E calm, studiază faza și încearcă să aleagă soluția cea mai bună. Pasa înapoi, pe linia de 16 metri, din repriza a doua, cred că e grăitoare pentru inteligența jucătorului. Mai mult un servant decât un finalizator în meciul de azi (așa a decurs jocul; el numai s-a adaptat), ne lasă curiozitatea vie pentru etapele următoare. Știe să stea pe teren, are mobilitate, de ce n-ar avea potențial? Să-l vedem cu mingea la picior, în careu și-l mai… disecăm.

N-a fost o plimbare în parc, să fie clar! Școliți de Maftei la geometria mușuroaielor din Gruia, cei veniți tocmai de la Voluntari au reușit să ne streseze de două ori portarul la 0-0. Cel mai bine școlit pare să fi fost Kone, implicat în trei dintre ocaziile lor de gol.

Petrucci (min.41), după centrarea lui Tiago Lopes (cel care l-a făcut uitat pe RM), devine erou gruian și schimbă soarta jocului de pe muchie de cuțit pe partea noastră de lamă. Obligați să iasă mai în față, oaspeții se pierd de multe ori cu firea, ba pierd și mingea, ocazii excelente pentru noi să ne exersăm contraatacurile.

Fotbalul e sexy mai ales când te lasă și arbitrul să joci. Uneori – cum a fost cazul astăzi – aportul său la frumusețea jocului e minuscul (ba un 11 metri acordat gazdelor, ba un 11 metri neacordat oaspeților), dar te umple de un sentiment de mulțumire… Păun (min.56) cade în careu, lovit în pulpă de 1-2 adversari, și se acordă lovitură de osândă. Tot el e cel care se ridică de jos, se scutură de praful imaginar, ia mingea între cele două mâini îndemânatice, o pune pe punctul cu var alb, se îndepărtează alene câțiva pași, apoi se apropie mai repejor, ma non troppo, șutează în colțul opus celui ales de Balauru și se face 2-0, game over.

Ca ziua să nu ne cadă 100% bine la rânză, criminalul N. Grigore recidivează în Gruia, și-l trimite pe bietul de Roșu pe urmele lui Vass. V-am spus și v-am avertizat încă de acum 3 ani (link) că ăsta devine criminal în serie! Să sperăm că nu e ceva grav și Neluț n-o să mai aibe nevoie de cârca lui Iosif Mureșan ca să se deplaseze.

În prelungiri ne sperie și Larie, care rămâne întins nefiresc pe gazon, acuzând dureri. Intervine meseriașul cu studii medicale, îi dă rapid pe spate cu spray contra arsurilor solare și Ionuț se ridică vindecat de pe teren…

Trecem rapid peste finalul partidei, când CFR a scos schimbătorul de viteze la punctul mort, să-și păstreze a IV-a și a V-a pentru Iași. Da, puteau să ne dea un gol, dar două… niciodată! A fost ziua noastră, clar!, și ne merităm cu vârf și îndesat cele 3 puncte obținute pe teren, chiar dacă în clasament arată mai puține.

Micuța, dar prezenta galerie a oaspeților a amuțit pe final (asta dacă a făcut ceva gălăgie în timpul meciului; eu nu știu, n-am auzit-o în boxe). Veniți până la Cluj să ne roage de ceva bere, ierburi, fetițe și poate un punctuleț, băieții au plecat de unde au venit cu tolba plină de două goluri.

CFR Cluj: Mincă – Dani Coelho, Larie, Țînc, Camora – Tiago Lopes (Jakolis), Petrucci, A. Mureșan, Păun (Vitor Bruno) – Roșu (Voiculeț) – Beleck.