Tranziții ofensive – 2


Tipuri de tranzitii ofensive

Joc direct – In momentul recuperarii se joaca cu minge lunga in vederea conectarii cu jucatorii mai avansati.

Contraatac – Se cauta in momentul recuperarii purtarea cat mai rapida a balonului si din cat mai putine atingeri posibile in zona de finalizare. Spre deosebire de jocul direct, contraatacul se poate realiza si prin conducerea rapida a mingii, nu numai prin pasa in profunzime.

Initierea jocului pozitional si de constructie – Urmareste asigurarea posesiei in primul moment al recuperarii mingii si asezarea pozitionala ulterioara pentru actiunea ofensiva.

Observatie

Ca si in cazul tranzitiilor negative trebuie tinut seama in deciziile si lucrul la antrenamente de :

1. Zona unde se recupereaza mingea (avansata, mijloc, retrasa).

2. Posibilele superioritati sau inferioritati numerice in functie de sistemul in care joaca echipele (noi si adversarul).

3. Tipul de tranzitie pe care dorim sa-l realizam asa cum am vazut la inceputul acestui articol.

Exemplu de lucru al tranzitiei pozitive

Situatie de joc (de unde plecam sau care e scenariul pe care vrem sa-l lucram):

– Recuperarea mingii in zona retrasa,

– Pressing imediat din partea adversarului asupra omului nostru cu mingea (am aflat  lucrul acesta studiind comportamentul contrariului pe tranzitia sa negativa),

– Tipul de tranzitie pe care incercam sa-l realizam este contraatacul,

– Inferioritate numerica in linia ofensiva,

– Posibilitati reduse pentru jocul cu pasa scurta.

Dispozitii generale jucatori:

– Fotbalistii cei mai apropiati de posesor trebuie sa ofere linie de pasa acestuia in cazul ca are blocata posibilitatea sa joace in profunzime,

–  Cei aflati in dispozitie ofensiva trebuie sa ofere posibilitati de pasa in mod constant din zona care le-a fost desemnata, cautand pe cat posibil maxima profunzime, fara a intra in offside.

– Cand se realizeaza pasa in adancime, toata echipa avanseaza.

Coordonarea jucatorilor pe pozitii:

Cel care recupereaza mingea: Conectarea cat mai rapida cu un jucator aflat in dispozitie ofensiva sau cu un coechipier din aceeasi linie pentru a cauta pasa in adancime.

Jucator in dispozitie ofensiva in momentul cand primeste pasa:

1.1. Daca primeste mingea cu spatele la directia de joc si se poate intoarce incearca sa avanseze si sa termine faza;

1.2 Daca e strict marcat sau preluarea n-a fost reusita va pasa inapoi in linia a doua dupa care va cauta iesirea din marcaj si creearea liniei de pasa;

1.3 Daca nu primeste ajutor va cauta sa pastreze posesia mingii pana la aparitia unei solutii convenabile.

2. Daca primeste  mingea cu fata la directia de atac  se aplica aceleasi idei, prioritate avand finalizarea rapida individuala in cazul unei pozitii favorabile sau pasa catre un coechipier mai bine plasat.

Alti jucatori:

Apropiati celui care recupereaza mingea: Oferirea de linii de pasa, iar in momentul iesirii se vor incorpora in linia ofensiva pentru sustinere sau disputarea balonului cu adversarul.

Apropiati de varfuri (jucatori in dispozitie ofensiva): In functie de pozitie, acestia vor cauta: ajutorul in profunzime si amplitudine, ocuparea zonei pentru mingea a doua.

Sursa foto: lalibretadelmister.com

Postarea apare si pe blogul personal.

Autor: b_o_g_d_a_n

17 comments

  1. caneto, Stiintific sau nu jocul direct poate fi o maniera eficienta de a iesi din incurcaturi sau a te pune in valoare. Ma uitam ieri in repriza a doua de la Bucuresti si una din deficientele lui Trencin a fost ca n-a stiut sa iasa din presiunea Stelei in propria jumatate. N-a avut la indemana iesirea din incercuire cu pasa lunga, desi atacantii sai erau destul de masivi si rapizi pentru a se preta si unui astfel de joc. Fideli pana in panzele albe jocului combinativ au murit pe mana lor, cum s-ar spune, pentru ca n-au avut pregatita si o alternativa. A fost la un moment dat chiar o faza amuzanta cand portarul a stat vreo zece secunde pentru a executa un aut de poarta incapabil sa gaseasca o solutie, doar pentru ca Steaua facea marcaj individual pe iesirea adversarului la cei doi fundasi centrali. In fine, per total Trencin a jucat bine si-a castigat pana la urma, dar debutul reprizei a doua e un moment de studiat pentru ei.

    Apreciază

    • b_o_g_d_a_n, eu mă refeream la lamentările frânarilor de-a lungul anilor că nu avem posesie deoarece ba-s slabi antrenorii, ba că jucătorii nu ştiu cu mingea. CFR a adoptat de mult stilul jocului direct, aşa au fost aleşi jucătorii pentru transferuri, mingicarii nu au intrat în discuţie şi, în general, echipa a avut mereu forţă şi ştiinţa jocului, un joc eficient, dar care plăcea mai puţin ochiului. Să ne aducem aminte de Mandorlini, a câştigat 7 sau 8 meciuri consecutive cu 1-0, dar primea critici că echipa joacă urât.

      Apreciază

      • Ca o observatie personala legata de estetica jocului de fotbal, as spune ca cele mai frumoase meciuri rezulta intre echipe cu stiluri diferite (direct vs combinativ) si valori apropiate. In general intre doua echipe care joaca preponderent pe posesie rezulta un joc destul de static si pozitional, in timp ce intre doua echipe care prefera stilul direct amandoua rezulta un joc fara dueluri la mijloc cu trecerea mingii dintr-o parte in alta ca la tenis (destul de obositor pentru privitor).

        Apreciază

  2. Cu extreme ca Soporan, Muresan, etc… „vitezomani” , fara orice in plus se putea bubui loapta in fata…doar ca trebuiau cativa care sa culeaga mingile centrate, oriunde ar fi ajuns ele…. Dar a functionat si asta o vreme! Si nici nu rau…

    Apreciază

  3. Pai cum dracu sa nu-l urasc pe felcer ? Acum declara, ca ar fi facut pariu ca Muniru va da gol cu Trencin !!! Apoi vorbind de Larie – cica nu l-a contactat nimeni de la fcsb – ii aminteste pe Petrucci, Camora si Paun ca jucatori care pot face fata bla bla bla, deci felcerica a ajuns scouter pt fecali !

    Apreciază

  4. BOGDANE,f. bine ai remarcat faptul(fata de multi altii care se limiteaza,doar a constata ca e suficient sa ai doar o varianta de joc,-care sigur nu va merge la infinit,pt. ca te”citeste” adversarul), ca in momentul in care joci numai pe posesie (combinativ),sau numai cu mingi aruncate pe varfuri(chiar,extreme)neavand si alte alternative,adversarul se „prinde” repede si dejoaca f, usor jocul(planul)oricarui antrenor;de aceea,acela este un mare antrenor care are pregatite variante, atat de contracarare a atacului(pe faza defensiva),cat si de surprindere a apararii adverse, pe faza ofensiva si-si schimba in timpul jocului-TACTICA-;a te rezuma doar la o singura varianta(„bubuiala”),sau a juca simplist, numai la”distrugere”(„rupere”)demonstreaza micimea intelegerii fenomenului si singurul(unicul) scop(frica)de a nu pierde(!)P.S.-sigur ca trebuie tinut cont, in primul rand, de factorul UMAN-de calitatea,dotarea,inteligenta, pregatirea fizica, st.psihica,capacitatea de asimilare si adaptare,etc a JUCATORILOR-pe care-i ai la dispozitie(!)

    Apreciază

    • Racheta, Intr-adevar conteaza foarte mult calitatile jucatorilor pe care ii are un antrenor la dispozitie si timpul de care dispune pentru a-si implementa ideile. Unii le prind mai repede, altii mai greu… In plus, te poti gasi uneori in fata unei alegeri: incerc sa-mi invat echipa sa faca un lucru foarte bine si dedic tot timpul acestui concept sau introduc in antrenamentele mele mai multe notiuni impartindu-mi timpul intre ele cu riscul ca echipa sa nu prinda si sa nu execute nici una foarte bine?

      Apreciază

      • Bună întrebare! Eu unul nu cred că din momentul ce ai construit un lot, bazat pe o anumită calitate a jucătorilor, să mai poţi opta pentru diferite stiluri de joc. Mă refer la campionatul nostru, chiar dacă n-am văzut Barcelona schimbând din mers stilul, cu bubuială pe Messi, în meciurile în care nu funcţiona tiki-taka.🙂 Se ştie că la jucătorii de fotbal sunt importante patru mari criterii: tehnica, viteza, forţa şi ştiinţa jocului. Ăia care le posedă pe toate patru, nu au ce căuta în campionatul nostru. E vorba de cei care au salariile anuale peste cât e bugetul lui FCSB. Nici cei cu 3 din 4 nu-s de nasul nostru. Au de căciulă salarii cât bugetul de criză al unei insolvente de la noi. Rămân cei cu 2 din 4 şi 1 din 4. Iar dacă din majoritatea componenţilor unui lot sare mingea ca din colţul mesei, da’-s mari şi tari şi ştiu jocul, nu te apuci ca antrenor să le predai posesia, tiki-taka, să pună mingea jos. Îi pui să bubuie mingea pe vârfuri, în speranţa/calculul probabil că din 40-50 de aruncări în faţă ale mingii pe parcursul unui meci, cei din faţă câştigă 25-30% din dueluri, din care se ajunge la 4-8 ocazii de gol, din care ies 1-2 goluri.

        Apreciază

  5. b_o_g_d_a_n, în prezentarea ta anterioară vedeam 3 formule (aşezări) de bază: 4-3-3, 4-4-2 şi 4-2-3-1, iar aici vedem 3 3 tipuri de tranziţie ofensivă (direct, contraatac, de posesie). Există, în opinia ta, relaţionări (măcar aproximative, sau teoretice) între cele 3 aşezări şi cele 3 tipuri de tranziţii ofensive? Nu de alta, dar mie mi se pare că la „4-4-2” se potriveşte tranziţia „de posesie”, la „4-3-3” aia de „joc direct” şi la „4-2-3-1” jocul de contraatac (evident, vorbim de aceste simbioze cu rezerva de „statistici preponderente”, şi impresia mea se bazează şi pe trecutul meu de jucător, dar şi jocul CFR-ului în ultimii 10 ani, să spunem). HAI CFR!!!

    Apreciază

    • kirul, Orice tranzitie se poate aplica oricarui sistem. E o optiune subiectiva si daca tu crezi ca unui sistem 4-3-3 i se potriveste un joc direct de exemplu, nu e nimic gresit in asta.Ramane de vazut cum pui in practica aceasta viziune. Din punct de vedere traditional, istoric trebuie sa spun ca 4-4-2 e asociat scolii italiene si Milanului lui Sacchi continuat de Capello. Cum scoala italiana e prin excelenta una din cele mai bune dedicate contraatacului, eu cred ca tranzitia pozitiva a lui 4-4-2 in formele sale cele mai bine exprimate e legata de contraatac. In cazul lui 4-3-3, forma sa cea mai desarvasita a fost exprimata de tiki-taka Barcelonei lui Guardiola. In cazul acesta nu e nici un dubiu ca tranzitia pozitiva realizata de aceasta echipa cauta asigurarea posesiei. La sfarsit ramane 4-2-3-1 care e un sistem format din patru linii, deci echipa e ceva mai lunga, iar rolurile sunt mai delimitate : unii responsabili cu atacul, altii cu apararea. In felul acesta se intampla de multe ori ca echipa sa se lungeasca si sa se imparta practic in doua, ceea ce favorizeaza foarte mult jocul direct. O astfel de abordare o putem vedea la echipele lui Mourinho atunci cand foloseste acest sistem. Asa cum am spus insa si la inceput tin sa repet ca oricarui sistem i se poate aplica orice tip de tranzitie, in functie de alegerea fiecaruia.

      Apreciază

  6. b_o_g_d_a_n, încă ceva: în opinia mea noţiunea de „tip de tranziţie ofensivă” este subordonat noţiunii de „formula de joc”, în sensul că -limitându-ne la un anumit meci al unei echipe- aşezarea este oarecum fixă, în timp ce tranziţiile ofensive se pot alterna, în funcţie de dinamica jocului, locul de recuperare al mingii, scorul de pe tabelă, etc. Se schimbă şi aşezările unei echipe în timpul meciurilor, dar mai rar (şi max.2 formule, de regulă), în timp ce tipurile de tranziţii ofensive se schimbă mai des, cam asta ma vrut să spun. HAI CFR!!!

    Apreciază

  7. kiruj, In realizarea unei tranzitii pozitive conteaza foarte mult si reactia adversarului tau sau locul de recuperare a mingii (care poate fi influentat si de scor cum ai observat). Ce vreau sa spun cu asta? In mod normal sansele cele mai mari de recuperare a mingii sunt acolo unde creezi densitate defensiva, iar asta iti conditioneaza alegerile. De exemplu, contraatacurile Madridului din perioada Mourinho erau mai lungi decat in perioada Ancelotti datorita apararii mai joase, dar mai eficiente ca timp de executie si finalizare datorita dispozitiei ofensive a jucatorilor. De asemeni conteaza mult dispozitia si reactia adversarului. Degeaba incerci tu sa-l surprinzi pe contraatac el nu va urca niciodata si va ramane mereu retras cu majoritatea jucatorilor. La sfarsit as spune ca eu evit cand vorbesc de tactica sa folosesc notiuni ca „subordonare”, pentru ca ar putea da senzatia ca un concept e mai important decat celalalt. Mi se pare mai potrivit termenul de „relationare”.

    Apreciază

    • Corect, în realitate expresia mea (subordonare) nu a fost una fericită, evident nu e vorba de nicio subordonare, e vorba de relaționare, cum spui tu. Ce/am vrut eu să remarc de fapt: în cadrul (sau în timpul) unei așezări anume putem vedea mai multe tipuri de tranziții ofensive, lucru care invers nu (prea) se verifică, adică nu prea vezi strategii în care se fixează o tranziție anume (de posesie, de ex.), și se joacă această tranziție, indiferent de formulade joc. Adică dpdv strategic, un antrenor alege în primul rând formula (așezarea), iar tranzițiile se tot schimbă în funcție de parametrii schimbători ai partidei. Cam din această cauză am scris -nu foarte exact- subordonare, trebuiasă scriu, poate, prioritate strategică.HAI CFR!!!

      Apreciază

    • Teoretic da, în cazul concret al lui Iancu nu cred că merită să insisţi pt. el, băiatul mi se pare mult prea „virusat” de aroganţele” specific fcsb, implementate în perioada Regheblat. Poate alţii. De ex.: Tade, Muniru, Carp…:) De fapt nici Carp, că acu’ ne-am dat seama că e stelist de mic…:) HAI CFR

      Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s