Exilaţi în „judeţ”

Dacă Publius Ovidius Naso a fost exilat la Tomis (de către împăratul Augustus), echipa noastră (versiunea „new_CFR_12”) a fost exilată – încă din prima etapă, de către alţi „împăraţi” contemporani – la Ovidiu, de fapt lângă comuna respectivă, în mijlocul unui semi-deşert, într-o academie şi într-o hoţie făcute/regizate (ambele) într-o manieră cât se poate de profesionistă…

Dar tribul ceferiştilor de pretutindeni se compune din „luptători” care au văzut (au auzit/au citit/au scris/au butonat) multe, inclusiv academii (şi academicieni…) de renume mondial, furturi la drumul mare, persecutare sistematică şi din ce în ce mai diversificată a echipei favorite…

(Paranteză: în ciuda unui disconfort evident şi din ce în ce mai accentuat faţă de Hagi – bun jucător, caracter îndoielnic –, trebuie să admitem că baza sportivă făcută de el merită toate laudele. Gazon perfect, tribune cochete, utilităţi, mai multe terenuri de antrenament, birouri etc. Dacă n-ar apela la tot felul de „omenii”, combinaţii, jocuri de culise pentru a-şi atinge scopul, tabloul ar fi aproape perfect. Dar nu e… Paranteză închisă.)

Am jucat, aşadar, într-o bază sportivă frumoasă, situată într-un decor de „judeţ”, cu spectatori de „judeţ” (cu îngăduinţă), şi cu „participarea” unui hoţ calificat, pe numele lui întreg Sebastian Colţescu. Cei care spun că a fost un arbitraj de „judeţ”, greşesc. Nici măcar acolo nu vezi aşa ceva. Spun cu tărie acest lucru, ca „participant” în două „judeţene” diferite, timp de 10-12 ani. Vă spun sincer, când am aflat de la Caneto componenţa brigăzii, nu aveam nu ştiu ce emoţii deosebite, acest individ – din câte îmi aduc aminte – nu ne-a furat/frecat în mod foarte vizibil şi strigător la cer în ultimele două ediţii de campionat. Dar totul are un început, evident, şi pentru „experimente” de hoţie CFR-ul este „materialul didactic” perfect… 🙂 Şi ca să închei, cumva, „analiza” asta de doi lei, nu pot decât să sper că arbitrajul (hoţia, mai exact) era unul pro-Hagi, şi mai puţin unul anti-CFR… Vom vedea ce şi cum în următoarele 3-4 etape, mai ales în meciul nr.3, contra FN.

Au dreptate prietenii de pe site-ul vecin, în aceste condiţii efectiv nu-ţi vine să vorbeşti de aşezare, de tactică, de Feri etc., dar – hoţie/nehoţie – tot trebuie să tragem şi nişte concluzii. Indiferent de aceste conjucturi nefavorabile (dezgustătoare), munca de zi cu zi trebuie făcută, analiza meciului la fel, pregătirea meciului următor idem, eventual cu un accent suplimentar pe acest segment „made in Liga 1”, care se numeşte „pregătirea jocului pentru contracararea posibilelor furăciuni ale arbitrilor”… 🙂 Este o disciplină mai veche, neînsuşită suficient de bine, din păcate. Revin mai jos cu detalii.

 A) Notele jucătorilor şi scurte aprecieri:

1. Marc (6,5) – portar bunicel, uşor peste media campionatului, dar nu de podium. Are ceva reflexe şi plasament, joc de picior însă slab de tot. La ambele penalty-uri a sărit mult prea repede în direcţia aleasă (greşită); nu are răbdarea lui Mincă de-a aştepta alegerea colţului până-n momentul lovirii efective a mingii, când atacantul nu mai poate schimba nimic. E sub Mincă, dar e o opţiune bună pentru moment, şi – evident – peste Vâtcă. Nu prea am înţeles de ce n-a intrat în poartă Mihai (poate era accidentat), dar Feri ştie mai bine cum stă treaba cu pregătirea zilnică, cu moralul jucătorilor etc.
2. Dani (6,0) – cam rudimentar, dar cu determinare, cu ceva lacune de ordin tactic, şi nearmonizat suficient de bine în angrenajul defensiv din partea dreaptă. Inimos, serios, dar cu limite, care cu greu pot fi împinse în sus. Probabil va mai creşte, dar în acest moment chiar şi T.Lopez pare o soluţie măcar de nivelul lui acolo.
3. Larie (6,6) – în nota obişnuită, cu ceva atenţie sporită înspre Dani, a reuşit să evite situaţiile critice de „penalty salvator”, urmărite atent de Colţescu…
4. Goian (5,9) – un fel Rada ceva mai tânăr, meseriaş onest pt. Liga 1, cam rudimentar şi el, dar mult mai bine armonizat şi cu Larie, dar şi cu Camora. În afara primului penalty nu prea a greşit, e drept, nici nu prea a ajutat la construcţie. La penalty nu putem vorbi de o greşeală concretă (vezi detalierea mai jos), ci alegerea unei tehnici de apărare cu risc maxim (retragerea piciorului în ultima clipă, considerată de hoţ drept fault). Experimentat, cu ceva bâlbe în condiţii de presiune maximă, dar util şi el în contetxul actual.
5. Camora (6,9) – ca de obicei, dar fără mari realizări ofensive, inclusiv centrările lui „marcă întregistrată” au fost mai puţin inspirate, dar per total a fost OK.
6. T.Lopez (6,8) – surpriza plăcută (cel puţin pt. mine), ne-a arătat un Tiago mai matur dpdv tactic, achitându-se cu brio de un post destul de greu. Reacţie de mare vulpoi la faza premergătoare golului nostru nr.2,  apoi centrare perfectă pt. reuşita lui Guima. Ceva scăpări a avut şi el în apărare, când nu l-a ajutat suficient de bine pe Dani (din care cauză Petrucci era nevoit  deseori să între în zona aia, şi urmarea o ştim…).
7. Roşu (6,1) – joc excelent în prima repriză, cu ceva sarcini suplimentare în atac (comparativ cu Davide). Tot în prima repriză am văzut deseori participarea lui la pressingul făcut de Tade+Guima, dar cu replieri imediate în angrenaj, din care cauză s-a consumat „peste normative” dpdv fizic, şi a cam terminat benzina în R2. Trebuia schimbat evident mai repede, şi nu neapărat cu A. Mureşan… Excelentă realizare tehnică la primul nostru gol (depăşirea adversarului din preluare, urmată de o pasă de calitate în faţa porţii). Este şi el în curs de „armonizare” cu Petrucci şi cu restul, este un câştig evident pentru echipă, mai ales că este şi „producţie” gruiană sută-la-sută. 🙂
8. Petrucci (6,3) – no comment, cel mai bun jucător ceferist (în opinia mea), cu un pic chiar peste Tade. O mică greşeală (care a devenit artificial una „mare”) la al doilea penalty, aceste faze trebuie evitate pe viitor (sau cu Viitorul…). Devine din ce în ce mai  evident un „tătic” la mijloc. În opinia mea aşezarea 4-4-2 nu-l avantajează, dar asta e o altă discuţie… E capabil să ducă posturi de mare greutate din aşezări pretenţioase (4-1-4-1, 4-1-3-2 etc.).
9. Jakolis (5,6) – pus absolut eronat pe stânga, cu toată dăruirea depusă, era aproape imposibil să realizeze mai mult, mai ales în 4-4-2. Păcat, dar locul lui e pe dreapta, chiar avem nevoie de el acolo.
10. Guima (7,1) – în nota obişnuită (bună), gol de vulpoi adevărat, atacă incredibil de bine zonele libere din careu, face loc pt. Tade, în primul rând), face şi joc defensiv acceptabil. Merită toate „zecimile” din nota primită. 🙂
11. Tade (7,6) – no comment nici aici, mai nimic nu e de adăugat. L-am văzut (pentru ultima oară în culorile vişinii, din păcate) pe acelaşi Gregory muncitor, cu risipă de energie şi în atac, şi în apărare, vulpoi şi el, pasă genială dată lui Lopez la 2-0, păcat că Tiago nu şi-a calculat paşii (sau – mai degrabă – nu credea că mingea va ajunge la el), la 3-0 nici hoţul nu se mai dădea în spectacol, zic eu.
12. C.Lopes (5,6) – de văzut în continuare, în cât mai multe jocuri (şi cu cât mai multe minute), ca să ne edificăm. Există calităţi, dar a intrat cam nepregătit pentru partitura jucată perfect de tandemul Tade-Guima, poate o aşezare 4-4-1-1 îi era mai potrivită (să nu mai vorbesc de 4-2-3-1).
13. A.Mureşan (5,2) – trebuia introdus mai devreme, Roşu era la pământ deja în min. 77 (de fapt mult mai devreme), dar Andrei a asigurat ceva siguranţă în plus la mijloc, mai exact ceva prospeţime în plus. Introducerea lui a fost una evident „defensivă”, a ieşit un mijlocaş cu sarcini preponderent ofensive, a intrat unul mai defensiv, deci schimbarea a fost mai degrabă de-a ţine rezultatul, în condiţiile în care echipa „rejelui” era la pământ în ultimele 15 minute, şi puteam forţa o victorie (meritată), dar Feri+Dan au decis că e bine şi acest punctuleţ în condiţiile furtului regizat cu mare grijă… 🙂
14. Păun (5,2) – nu prea am înţeles neintroducerea lui din primul minut (sunt probabil lucruri obiective de care n-am cunoştinţă), folosirea lui pentru 7+4 minute a fost cam insuficientă pentru a lua pulsul jocului. Jakolis trebuie schimbat mai repede, dacă tot nu exista dorinţă de-al trece în dreapta, atunci Păun trebuia introdus de prin minutul 55-60, zic şi eu.
15. Feri Dican (5,9) – formulă folosită mai rar (4-4-2), dar concepută corect, cu excepţia poziţionării lui Jakolis pe stânga. Mai trebuie lucrat pe blocul defensiv din dreapta, cu accent pe implantul lui Dani (dacă tot va fi titularizat el). Trebuia să facă schimbările mai repede (mă gândesc la Roşu şi la Jakolis). Schimbarea lui Guima cu Cristian şi Jakolis cu Păun corecte dpdv tactic (ca impact asupra aşezării), dar aia cu Păun trebuia făcută mai repede, ca şi cea a lui Roşu, dealtfel, unde putem vorbi şi de altă schimbare (mai ofensivă), nu numai de timing. Parcă cu ceva frică, poate şi din cauza reprezentaţiei jalnice a hoţului calificat. După introducerea lui Cristian era nevoie şi de o altă formulă (4-4-1-1, 4-2-3-1, etc.), Cristian nefiind profilul jucătorului „pereche în atac” în 4-4-2.

 B) Alte observaţii:

• Reiau discuţia liberă cu necesitatea (exprimată şi mai sus) de-a pregăti atât jucătorii, cât şi jocul în sine pentru a permite „albitrilor” trimişi cu dedicaţie anti-CFR cât mai puţine „breşe” de exploatat… Pare o idee absurdă, dar nu este, din păcate, şi în contextul actual ea devine o prioritate absolută! La ce mă gândesc: „teoriile” furtului calificat regizat de câte-un arbitru vorbesc de două tipuri de expuneri exploatabile de cavalerii fluierului: 1) greşelile individuale, şi – evident – 2) greşelile de grup, mergând înspre aşezarea utilizată, tactica abordată etc. Cele din prima categorie sunt şi cele mai periculoase. La o deposedare mai energică în suprafaţa de pedeapsă dai şanse „hoţului” să acorde penalty, eventual „acoperit de regulament”. Cazul ambelor penalty-uri de la Ovidiu. La primul, Goian a simulat o intrare energică la adversar, dar s-a oprit la timp (gesturile lui au fost cât se poate de clare), şi – în mod normal – acest comportament „invită” atacantul de-a simula o cădere, urmată (de regulă) de un galben binemeritat pentru simulare. Lucian a interpretat corect „capcana” utilizată de mulţi apărători, dar în condiţiile arbitrajului ostil, ea a devenit un autogol, din păcate! Lucian e un tip experimentat, fazele anterioare nu au arătat nişte tendinţe evidente de furt calificat, aşa că gestul lui a fost unul destul de normală, dar nu i-a ieşit, din păcate. Merită reţinut mesajul: în careu nu faci astfel de experimente, pentru că dai apă la moară arbitrului hoţoman… În plus, atacantul era suficient de bine înconjurat/flancat, trebuia doar tatonat/urmărit îndeaproape şi faza se stinge, probabil. Repet, trucul ăsta de fundaş este unul standard (inclusiv la nivelul cel mai înalt îl vedem deseori), dar nu apelezi la el în condiţii de risc maxim dpdv al arbitrajului.
• La al doilea penalty, vorbim de ceva greşeală individuală, combinată cu greşeală de „bloc defensiv”. Partea aia dreaptă a apărării noastre mi s-a părut una mai fragilă, lucru de înţeles în condiţiile în care avem acolo o „prospătură” (Dani), nearmonizată (încă) suficient de bine cu Larie (în primul rând), dar nici cu mijlocaşii din partea dreaptă. În repriza a doua am văzut măcar de 3-4 ori aceaşi fază, în care un adversar se trezeşte liber în gaura asta Dani-Larie, şi este preluat – cu ceva întârziere – de Petrucci, care reacţionează corect în situaţia creată, dar nu era sarcina lui standard preluarea atacantului! În situaţia respectivă Petrucci pune mâna – într-adevăr – pe atacant, care se aruncă, şi iarăşi ai dat posibilitate hoţului să te fure. Davide putea şi el să-l tatoneze acolo, şi dacă omul tot scăpa de el, mare tragedie cred că tot nu se întâmpla, apărarea noastră din gura porţii fiind destul de bine aşezată pentru faza respectivă. Dacă Davide îl lăsa să pătrundă mai departe, şansele de gol erau de aproximativ 10%, dar cu un penalty „furat” şansele de gol primit au urcat la 90% (iar cu Cernat executând, probabil spre 96-97%). Îşi are rostul şi probabilitatea, şi asta trebuie explicat jucătorilor, că orice mişcare în careu (cu risc ridicat) te poate trimite cu spatele la zid.
• Discrepanţă vizibilă între linii, într-o formulă (4-4-2) care a fost inventată tocmai pentru a nivela diferenţele, pentru evoluţii disciplinate de grup. Atac foarte bun, apărare cât de cât în regulă (cu lacune pe dreapta), mijloc cam şubred, unde cam toată lumea era pe cont propriu. O linie de mijloc în 4-4-2 trebuie musai să fie „omogenă” ca prestaţie şi ca disciplină tactică, pe când noi am văzut un Petrucci imperial (dar cam pe cont propriu, şi de multe ori în situaţii netrecute în fişa postului – vezi faza golului 2 al gazdelor), Roşu, inimos şi cu risipă de efort (în R1), rezultând însă sufocarea lui pt. R2, şi aşa ceva nu prea e permis în 4-4-2. Jakolis utilizat neinspirat (vinovat fără vină, cum se spune), Tiago din nou bunicel, dar şi cu ceva scăpări punctuale în apărare, nesprijinindu-l, parcă, suficient, pe debutantul Dani.
• Aşezarea asta 4-4-2 nu e cea mai potrivită, zic eu, calităţilor jucătorilor actuali. Merge şi asta, dar e bine să fie pregătite (şi exersate) din timp şi altele, măcar una de rezervă. Dacă „rejele” a reacţionat corect, şi a marşat pe exploatarea distanţelor existente în linia mediană (corectă observaţia lui b_o_g_d_a_n din articolul precedent; din păcate ea s-a adeverit tocmai în cazul nostru…), noi nu am reacţionat corect şi imediat, am continuat cu 4-4-2, ales bine în principiu şi cu randament în prima repriză, dar devenit „perimat” în R2 datorită schimbărilor strategice făcute de „reje”. Feri ne-a demonstrat în ultimele meciuri din retur că are curajul de-a schimba strategia din mers (chiar în timpul unui joc), nu trebuie să renunţe la acest curaj, când situaţia o cere.

 HAI CFR!!!