CFR a fost nașul feroviarilor [CFR-Rapid 2-1]

Feroviarii bucureștenii încep meciul tot pe noi, pe noi și pe poarta lui Mincă. Încearcă să recupereze în ceasul 23 întârzierile din tot sezonul. Știu că un gol în picaj rapid ar ajuta Rapidul să nu pice atât de repede. Clujenii – relaxați recent de hotărârea TAS – par să nu dețină nimic palpabil împotriva tentativelor disperate ale oaspeților. Stau cuminți la cutia de șaișpe metri și compun idei de contraatacuri. Dacă n-ai ști deja rezultatul final, te-ai putea gândi – mai în glumă, mai în serios – că au trântit vreo 90+4 minute din meci, numai ca să le facă în ciudă concordienilor din pitoreasca localitate Chiajna.

Bergodi se agită pe margine ca o băutură carbogazoasă care vrea afară. În urmă cu ani, pe cealaltă bancă, parcă era mai liniștit. Știe că meciul nu numai că nu-i ușor, dar e și dificil (întâlnește singura echipă din România care a făcut atât de multe puncte într-o singură săptămână! – performanță demnă de G.B. of R.). Se citește pe el tensiunea specifică italianului care n-a fost informat că meciul a fost făcut ceva mai lejer decât permite legea.

Rapid ratează ocazie după ocazie în prima repriză, stârnind zâmbetele nesardonice ale lui Mincă, care este de netrecut. Pur și simplu omul se bucură din plin de una dintre cele mai bune zile fotbalistice din viață. Soarta face ca ziua respectivă să-l prindă – făcând o paralelă cu Bergodi – în cealaltă poartă.

CFR are o tresărire de orgoliu și timp de câteva minute nu-și lasă adversara să scape din careu, d-apoi de la retrogradare. Deac trage undeva sub bara transversală, dar Buchta scoate peste. Apoi ai noștri se repotolesc, se recumințesc.

Drumul Rapidului spre victorie pare ușurat în minutul 28 de eliminarea lui Deac, care greșește de >3 ori în aceeași fază: se lasă abțiguit de Rui Miguel, se enervează, îl împunge cu capul pe adversar, se enervează și mai enervat, iar la final îi dă o pălmuță portughezului de răsună toate timpanele lui Tudor și Tudor Vladimirescu. Ciprian părăsește prematur sezonul de neuitat 2014-15 prin tunelul de sub tribună și CFR rămâne cu numai 9 jucători de câmp și cu Mincă vreo 15-16.

Drumul Rapidului spre victorie nu reușește să se ușureze și pe tabela de marcaj până la pauză, cu toată agitația lui Bergodi. Italianul îl întreabă disperat pe Pancu cum se zice în română „ocupați gările! ocupați gările!”, hotărât să folosească îndemnul în repriza a doua.

Steagurile Rapidului flutură, steagurile CFR-ului flutură. Între ele, cineva o încasează și pare să se potolească…

După pauză, Rapidul se chinuie să mențină strocul luptei antiretrogradare, dar după câteva ocazii care-l fac pe Mincă și mai mare, turația scade. CFR începe să jongleze frumos cu mingea. Geometrii de pase, calm și siguranță. Nu l-am văzut niciodată pe Muniru să fie atât de… Xavi!

În fine, să trecem peste finețuri (gen foarfeci rapidiste) și să ajungem la minutul care ne interesează cel mai mult, 60. Proaspăt-intratul Pancu primește mingea printre bețele-i bătrâne, faza continuă pe stânga… centrare pe freza lui Dore… freza lui Dore prelungește la Tade… acesta uită că trebuie să fie și mai golgeter decât e, întoarce spre Petrucci… Petrucci pune un fel de interior al bocancului și mingea plutește elegant până în colțul de sus al porții rapidiste: 1-0!!! După cum se bucură clujenii, telespectatorii au primele dubii că meciul a fost deja jucat la vestiare.

De aici încolo drumul Rapidului spre victorie devine fundătură. În minutul 75 CFR se apără cu Larie în careul advers. Spre acest Larie țâșnește o centrare tot de pe stânga, dar mingea nu mai ajunge la el, pentru că un adversar reușește să-l faulteze în careu. Execută cu sânge foarte rece Tade de la 11 metri și se face din nou periculosul scor de 2-0!!!

Rapidul pare un cărăbuș căzut pe spate pe calea ferată. Se apropie finalul apoteotic, cu toate că steagurile Rapidului continuă să fluture cu încăpățânare în sectorul suporterilor oaspeți. O notă frumoasă, dar atât. Impresia artistică nu ajută în clasament. Niculae înscrie, ca să nu apucăm să începem să meșterim la statuia lui Mincă, dar următoarele 4 minute nu aduc următoarele 2 goluri ale Rapidului, ca la teatru. Fotbalul e sport, până la urmă, nu teatru. Poate circ, uneori.

Meciul se încheie. Steagurile continuă să fluture, a bucurie sau în calea lor spre bernă, după caz. Ai noștri își iau rămas bun de la o echipă fabuloasă, pe care n-o vom uita cu ușurință. Ai Rapidului își iau rămas bun de la Liga 1.

Iuliu Mureșan zace liniștit la oficială. Pare mulțumit și în așteptare. Cel pe care-l așteaptă e pe drum. O să ajungă imediat după Godot.

Bravo, CFR!

PS: Meciul n-a fost aranjat (asta pentru cei care nici acum n-au realizat chestia asta)!