Dezorganizare planificată

Pe 24 mai 2015 catolicii de pretutindeni (şi de toate „culorile”: greco-, romano- etc.) vor sărbători Rusaliile, iar la mine în „sat” (Şumuleu-Ciuc) va fi un pelerinaj cu vreo 200.000 oameni, sosiţi la sărbătoare de pe toate continentele, români, maghiari, saşi etc. şi nu numai catolici. Pelerinajul ţine cam 3 zile, perioadă în care zona este închisă, nu intră nicio maşină, nu iese nicio maşină (în afara salvării, poliţiei, pompierilor etc.), subsemnatul având mai mereu bătăi de cap cu „evadarea” din carantina asta impusă de autorităţi şi de către ordinul franciscan de la Şumuleu…

 „Ordinul Franciscanilor Minoriţii: ordin compus din 3 subordine:

1. Minoriţii, fondat in anul 1209 in Italia de către călugărul Francisco de Assisi (numele

    adevărat: Giovanni Bernardone). Subdivizat la rândul său în:

    a) Franciscani Conventuali Minoriți (port: rasă neagră, sau grie, glugă),

    b) Franciscani (port: sandale, rasă maro, glugă),

    c) Capucini (port: sandale, rasă de culoare maro, glugă, barbă),

toate independente, dar având ca numitor comun o lege din anul 1223. Ţelul: respectarea evangheliei prin: viaţă ascetică, modestie, muncă misionară. Subordinele Franciscanilor şi Capucinilor sunt cele mai importante asociaţii calugăresti catolice actuale.

2. Călugăriţe clarise, fondat în 1212 de Clara de Assisi şi Francisco de Assisi.

3. Fraţii laici: activează în domeniul îngrijirii bolnavilor, în instituţii de educaţie…”.

***

No, uite că am ajuns unde „trebuie”… După meciul de la Iaşi, cam toată lumea ceferistă a fost de acord că artizanul victoriei a fost Francisc Dican, Feri al nostru (dar şi al „lor”, să nu uităm), un tip modest, care duce o muncă misionară foarte grea la un club „lovit de soartă”, mai exact spus, lovit şi din exterior, dar şi din interior, pare-se… 🙂

Să lăsăm partea asta cu „lovitul”, în 2 zile vom afla şi noi, cine pe cine a lovit, unde, de ce, etc. Să revenim la Feri al nostru, care – în opinia mea – chiar merită o „scriere” separată pentru tot ce a realizat cu echipă în ultima vreme, un antrenor căruia îi place statutul de A2, dar care ne arată – vrând-nevrând – că are un bagaj tehnico-tactic peste majoritatea „elefanţilor” din Liga noastră de toate zilele, reuşind să surprindă cam toată lumea cu mişcările inteligente pe care le face fie la nivelul aşezării în teren, fie cu schimbările etc.

Ieri, la Iaşi, inventivitatea lui Feri i-a surprins până şi pe comentatorii de la tembelizor (mă rog, ei sunt mai mereu surprinşi şi defazaţi…), care l-au pus pe Guima lângă Muniru etc., mai lipsea ca Mincă să fie trecut lângă Tade… 🙂

Meciul a început cu aşezarea deja clasică de 4-4-1-1 (continui să folosesc asta în loc de 4-4-2, pentru că vârful „ne-Tade”, fie Negruţ, fie Guima, joacă altceva, decât golgeterul campionatului, ambii sunt aşezaţi ceva mai în spate, intră mai mult la combinaţii, fac pivotare şi „tragerea” fundaşilor centrali în lateral, adică mai mereu fac „altceva” decât Tade, care face una şi bună: se duce glonţ spre poartă şi ori e gol, ori e penalty…).

În traducere liberă, formula de start este: Mincă – Lopes, Larie, Carp, Camora – Jakolis, Deac, Muniru, Păun – Guima – Tade. Vreau să fac din start precizarea că această aşezare se poate observa preponderent pe atacul nostru, şi preponderent pe atacul nostru poziţional. În apărare formula se scurtează un pic şi devine, într-adevăr- 4-4-2, cu Guima şi Tade presând în „cantităţi” egale fundaşii adverşi.

Până aici nimic deosebit, aceste figuri am mai văzut şi la Miri. Ca o observaţie importantă: una din deciziile interesante ale lui Feri a fost renunţarea (aproape) totală la deja ştrămoşescul 4-2-3-1 (care ne-a adus, să recunoaştem franc, destule bucurii şi rezultate), doar în anumite faze de joc poţi identifica „umbre” ale acestei aşezări (mai mult în fază de apărare aşezată, când Deac şi Muniru stau în linie în faţa apărării, Jakolis, Giuma şi Păun ceva mai sus şi Tade pendulând de-a latul terenului între fundaşii centrali.

Minutele trec, şi ceva nu e clar… Măi oameni buni, asta nici măcar 4-4-1-1 nu este, ci mai degrabă… da, este un fel de 4-1-3-2 (cu Muniru tătic în faţa apărării, apoi Jakolis, Deac şi Păun la pregătirea atacului, iar Tade şi Guima făcând demarcări de-a latul şi de-a lungul careului pentru a primi mingea, sau pentru a face loc vreunui mijlocaş să pătrundă). În paranteză fie spus, comentatorul de la Digi a observat excelent această aşezare (folosită, într-adevăr, preponderent în Portugalia), care este una extrem de curajoasă, pro-atac, pro-spectacol, dacă vreţi, din care cauză am şi suferit un pic pe contrele ieşenilor în prima repriză, aşezarea nepermiţând o repliere foarte rapidă a mijlocaşilor de bandă, dar nici lui Deac, care în formula asta are sarcini evident mai ofensive, de pregătire a combinaţiilor (lucru care s-a şi întâmplat la 2 goluri ceferiste).

O formulă „pozitivă”, aşadar, cu un risc asumat să rămâi descoperit pe contre (s-a şi întâmplat acest lucru în R1, mai ales pe partea lui Lopes, dar acolo putem vorbi de prostiile lui Tiago şi nu despre slăbiciunile sistemului…).

De schimbările periodice ale mijlocaşilor de bandă (Păun, Jakolis) nici nu mai vorbesc, le cunoştem încă de pe vremea lui Grig, continuată uneori şi de Miri. Mişcare tactică menită să surprindă un pic fundaşii laterali adverşi, lucru care s-a şi realizat măcar parţial, în partida de ieri. În schimb, ca o noutate am văzut şi o permanentă schimbare a poziţiilor între mijlocaşii centrali Muniru şi Deac (care, oricum era poziţionat ceva mai sus), iar aceste schimbări suprapuse au cam derutat echipa adversă, care –să recunoaştem franc- nu a mai fost la fel de determinată ca de obicei, după ce cu o etapă în urmă şi-au asigurat salvarea de la retrogradare. Mă rog, luptau şi ei pentru EL, dacă înţelegeţi bancul… 🙂

I-au ieşit lui Feri şi schimbările, mai ales cele „planificate”. În realitate, schimbare planificată a fost doar cea a lui Păun cu Chanturia (mijlocaş dreapta cu mijlocaş stânga!), pentru că ieşirea lui Guima a fost forţată de accidentarea lui (oricum, Jazvici şi-a făcut treaba, a scos un penalty pt. Tade, neavând, totuşi competenţele lui Guima în a se demarca şi în a-i servi pe ceilalţi), iar ieşirea lui Jakolis a fost şi ea cauzată de o accidentare, din ce-am înţeles.

Dar vreau să revin la schimbarea „planificată” (Chanturia în locul lui Păun): era evident că Alex al nostru nu a prins o zi foarte bună, intrarea lui Giorgi în schimb a revitalizat complet atacul (şi flancul drept), şi dacă ieşenii nu aveau şi aşa destule bătăi de cap cu schimbările permanente ale mijlocaşilor în lăţime, uite că s-au confruntat cu încă una, numită „Messi de Georgia”, care a prins o zi efectiv minunată.

După cele trei schimbări aşezarea a devenit treptat 4-4-2, din motivele invocate mai sus (neadaptarea lui Jazvici pentru un rol mai complex în spatele lui Tade, cum face Negruţ sau Guima), în atac formula „portugheză” de 4-1-3-2 a devenit şi mai clară, iar în apărare s-a mers pe un strict 4-4-2 (inclusiv Deac a mai coborât până la nivelul lui Muniru). Ca o paranteză: joc tactic minunat al lui Deac la mijloc, în ciuda „neconcordanţelor” evidente între acel post de coordonator şi Cipri. Dar nu vreau să intru la caracterizarea individuală a jucătorilor (a făcut-o foarte bine Racheta, ca de obicei), ţin să subliniez, din nou, aportul imens al acestui A1 în devenire care este Feri Dican, şi evidenta receptivitate a băieţilor la noile scheme şi tactici.

Felicitări, Feri!!! HAI CFR!!!

Autor: kiruj