Analiza și comparația notelor

„Nimic nu se compară cu tine”, țipa/urla – cu lacrimi în ochi – irlandeza Sinéad O’Connor acu’ vreo 25 de ani (link aici pt. cei interesați)…

„Nimic nu se compară cu CFR”, face Kiruj pe deșteptu’ (lu’ pește) în aprilie (mai?) 2015, dar înainte să vă gândiți la nu știu ce continuări lacrimogene și/sau letargice/bucolice/catolice etc.,  vă liniștesc: vreau să compar – pur și simplu – notele acordate de jesepiști jucătorilor noștri după meciul câștigat marți, cu notele tribuniștilor, (ale voastre/noastre, adică).

Ca bonus, voi face o comparație și a notelor date de tribuniști cu cele acordate de Kiruj (subsemnatul), un ex-blatist cu state vechi de serviciu, un tip arogant, semi(sferto-)doct, dar frumos, tânăr și modest… 🙂

OK, să trecem la treabă, că acuși vine Caneto cu avancronica meciului de la Brașov (unde subsemnatul va fi prezent, pare-se, acompaniat fiind de Mme Kiruj, evident, nu la stadion, ea are treabă la Carrefour etc.).

Așadar, tabelul “compares”:

Ce putem observa? Absolut nimic deosebit, vor spune unii, dar haideți să încercăm, totuși:

• Diferențele dintre jesepe și Tribuna sunt mult prea mari (până aici nicio surpriză), cele mai mari fiind la Chanturia (1.4 puncte pt. Tribuna), la Țînc și Carp (1.3 pt. Tribuna) și la Lopes (1.3 pt. jesepe). Observăm reacția strămoșească a gazetarilor de-a acorda note mari pt. marcatorii golurilor. Mai ales celor care aduc victoria, și mai-mai ales celor care aduc victoria în minutul 94… 🙂 Chiar îmi este simpatic acest Lopes (mai ales când dă goluri de 3 puncte în minutele de prelungiri), dar să-i dai 8, e cam mult, totuși… 7.5, cel mult (vom vedea mai jos, de ce).
• Diferențe nesemnificative avem doar la Veres, Negruț, Tade și Dore.
• Diferențele dintre Tribună și Kiruj sunt – evident – mai mici (subunitare, fără excepție). Se simte coeziunea în gândire, existența relațiilor de joc etc. 🙂
• Diferențe semnificative există totuși și aici: nea Kiruj a fost mai aspru cu Dican și cu Jakolis cu -0.8 puncte, fiind mai permisiv cu Negruț (+0.9) și cu Lopes (+0.8). Cu Dican adevărul e undeva la mijloc (voi încerca să detaliez ceva mai jos). Recunosc că am exagerat un pic și cu Lopes-simpaticul (poate trebuia să-i dau maxim 7, dar m-a  atacat și pe mine avântul jesepiștilor pt. marcatori, chiar dacă i-am criticat pt. asta ceva mai sus…). Înțeleg – și aprob, într-un fel – și nota suplimentară dată de tribuniști lui Jakolis, care a făcut lucruri infinit mai bune (centrări de gol, de ex.) decât Chanturia.
• Unde nea Kiruj nu prea poate fi de acord, este nota lui Negruț. Acum lăsăm deoparte toate informațiile deștepte din interior/exterior, de jos, de sus, ne axăm pe ce am văzut și eu, și voi. Nu știu ce ați văzut voi, dar eu am văzut următoarele:

1. Odată cu intrarea lui Sergiu, echipa a început să aibă posesie, să pericliteze poarta și – concomitent cu trecerea timpului – aceste „periclitări” au și adus 2 goluri pt. noi, să nu mai vorbim de cele 3 puncte…
2. Negruț (intrat în locul lui Veres), nu a preluat “mot-a-mot” fișa postului de la Veres (mijlocaș la închidere), ci a fost avansat ceva mai sus (de fapt mult mai sus), într-o zonă liberă, fiind un fel de jolly-joker netacticizat, care avea libertatea de-a se mișca în voie de-a lungul și de-a latul terenului advers, jucând între linii și preponderent pe stânga. Dar ocaziile lui au venit după croșetări din stânga în dreapta.
3. Să ne uităm un pic la „sătenii” din Chiajna. Echipă care se apără după manual, care are jucători acceptabili pentru evenimente medii ale Ligii 1, dar care rămân fără reacție în caz de „situații neprevăzute”. Erau pregătiți destul de bine (dovadă e prima repriză, cu suspiciuni de blat formulate de subsemnatul, dar în realitate era vorba doar de impotența noastră, coroborată cu aplicarea lecției învățate de „săteni”), pregătiți pentru a contracara și formula 4-4-2, și (eventuala) formulă 4-2-3-1 a CFR-ului.
4. Dar la pauză apare Negruț, și o formulă neprecizată în manuale. Antrenorul lor nu înțelege din prima despre ce este vorba, jucătorii nici atât, apare indecizia, apar fisuri în a aplica apărarea om la om, nimeni nu știe cine trebuie să-l țină pe Sergiu (în realitate nu trebuia să-l țină nimeni, trebuia aplicată o reorientare spre apărare în zonă combinată cu cea de om la om). În opinia mea, aici a fost cheia succesului, chiar dacă golul lui Lopes a venit în min.94. Această așezare surprinzătoare a dereglat de-a binelea angrenajul bine uns (cf. manualelor) al Concordiei. Aceasta, negăsind soluții tactice imediate, a apelat la improvizații, la hei-rup, și – în final – a cedat, târziu, dar oarecum logic.

Da, poziționarea lui Negruț a fost o armă cu două tăișuri: la acoperire a fost lăsat doar Muniru (excelent joc!), care mai făcea câte ceva și în față, dar meciul putea fi închis de „săteni” pe acest risc asumat. N-au profitat (ne-a mai ajutat și arbitrul, în paranteză fie spus…), și schema lui Feri a ieșit, până la urmă. Adică o superioritate obținută nu neapărat prin „efort fizic” (și asta, oricum), ci prin poziționare, printr-o formulă inedită, adică prin inteligență.

Cam acestea sunt motivele pentru care l-am notat ceva mai permisiv pe Sergiu, decât tribuniștii. Poate mă întrebați: dar cum rămâne cu Dican (pt. care Kiruj a dat o notă mai mică decît tribuniștii)? El – creierul mutării – nu trebuia apreciat și el? Ei, aici e aici, nu sunt convins că a fost o mutare asumată, pregătită. Mai degrabă așa a ieșit. În opinia mea, Feri l-a trimis pe Sergiu cu sarcini ceva mai stricte în teren (cum făcea și Miri în toamnă), dar Sergiu – având inteligență de joc nativă – a jucat perfect rolul nebunului și uite ce-a ieșit. Oricum, felicitări lui Feri pt. reușita schimbărilor.

HAI CFR!!!