Am stârpit egalurile [CFR-Petrolul 0-1]

CFR Cluj: Trică – Mincă – Jakolis, Larie, Carp, Camora – Deac, Muniru, Petrucci, Păun – Tade – Dore. Au mai jucat: Chanturia, Jazvic, Tiago Lopes. Ce entuziasmant arăta formația de început a CFR-ului cu Petrucci și Dore reintegrați! Simțeai că, da!, azi poți spera să bifezi victoria, nu doar un amărât de egal, ca cel de la Mediaș. A urmat o primă repriză de tot rahatul și o a doua de urmărire încheiată fără happy-end.

Deși poate pe unii dintre voi v-ar cam mânca degetele să-l indicați pe Mincă drept câștigătorul meciului pentru Petrolul, eu l-am ales totuși pe celălalt portar. Pecanha a salvat Petrolul de la un egal meritat la Cluj, printr-o degajare cu alt picior decât cel al lui Mincă, dar și printr-un blocaj excelent la Tade, în minutul 68. De altfel, a fost nevoie ca de țuică de degajarea lui Pecanha (extraordinară găselniță tactică a lui Rednic!) pentru ca Petrolul să ajungă O SINGURĂ DATĂ în situația de a marca. Mă rog, la fază au contribuit și nu mai puțin de trei ceferiști (Larie – chiflă; Carp – uluială; Mincă – tulai, ce apucături!), dar să-i dăm degajatorului partea leului. Fără degajare, clujenii noștri nu contau în ecuație.

Așadar, după cum bine știți, elevii lui Rednic, care – spre deosebire de Trică – s-a strâmbat destul de puțin în Gruia, ne-au întrerupt seria de egaluri nedorite cu o înfrângere dintr-o singură ocazie, și aia avortată. Nu ne plac participările în Europa League, nu ne mai plac egalurile… așa că inventăm tot felul de obiective de evitat la CFR. Acum nu mă întrebați pe mine dacă există cu adevărat obiectivul de evitare a retrogradării în capul capilor din Gruia, sau doar obiectivul barem îndeplinit. Nu citesc gânduri.

Să revenim la meci și să terminăm rapid cu el, că n-are rost să facem prea multă propagandă fotbalului mediocru. Poate unii au simțit o oarecare atracție pentru lupta surdă (n-a fost chiar surdă; se auzeau cu troznesc oasele) și tenacitatea jucătorilor de pe teren. Pentru mine a fost doar un clasic meci de Liga 1 de uitat cât mai repede: încâlcit, cu greșeli copilărești de preluare și pasare, cu faze negândite, la nimereală, cu devieri unde nu-i nimeni, cu centrări prea scurte, fără ocazii de poartă…

Și dacă amintesc de ocazii, noi am avut cam două în ditamai jocul. Ambele prin Tade, la mai puțin de 5 minute interval, în repriza a doua. N-a fost să fie, adică n-a fost ca Tade să marcheze măcar o dată. Francezul a revenit în sfârșit la forma din trecut. Asta ar putea părea o veste bună, dacă n-aș înrăutăți-o imediat: revenit la forma din primul sezon la CFR, nu la cea din tur… Folosit cam tot meciul ca om de sprijin-servant al lui Dore, s-a văzut din cer că nu asta-i mărimea sa la tricou. În repriza a doua a ajuns mai adânc în careul petroliștilor, dar fără folos pe tabela de marcaj.

Dore a început și mai prost decât Tade. Părea că n-a mai jucat fotbal de la eclipsa trecută (aia la care s-au tipărit bani de plastic). Un dinozaur mare, greu și lent. Credeam că așteaptă să vină extincția. Și-a mai dat drumul la joc pe parcursul jocului, dar ofsaidul i-a rămas tot frate, iar șutul la poartă străin. Are totuși meritul de a fi „filtrat” excelent a pasă spre Tade, în minutul 68, cea care l-a adus pe francez – din nefericire – singur cu Pecanha.

Petroliștii ne-au testat rezistența mai ales pe partea lui Jakolis, socotit o verigă posibil mai slabă în apărarea CFR-ului, din moment ce este improvizație. Ceva valuri de panică s-au produs, dar cam atât. Pe partea lui Camora s-au lovit de o stâncă și au renunțat rapid s-o mai considere parte din jocul de fotbal. În prima repriză, oaspeții au atacat mai puțin, fiind ocupați cu cioplirea clujenilor, mai ales la mitingurile aeriene. L-au făcut pe Deac mai mult decât să plângă: l-au făcut să plece de pe teren fără să știe când se va întoarce.

În repriza secundă, oaspeții au renunțat de tot la atac. Nici măcar degajările n-au mai fost atât de lungi. Cât timp în centrul apărării l-au avut pe Geraldo Alves, au părut bine așezați și bine educați de Rednic în apărare. Când Alves a ieșit pe margine, accidentat, s-a văzut că nu-i chiar așa. CFR presa, Petrolul gâfâia. Bannerul electronic ne spunea că asta-i una dintre minunile lui Tămaș, dar nu era. Era doar Ales accidentat. După ce a fost schimbat definitiv, am avut pâine, cornuri și sărățele de mâncat în fața porții lui Pecanha. A fost o presiune lungă, pătimașă, demnă de aplaudat. A lipsit doar eficiența. Nici cerșitul de penalty-uri n-a dat vreun rezultat. Clujul, devenind recent un municipiu liber de cerșetorie, nu mai oferă prea multe puncte practicanților acestei metode, iar arbitrul știe asta.

Trică s-a agitat mereu, a schimbat schimbări (Tiago Lopes, excelent! Două centrări în forță, foarte bine orientate în careu, prin comparație cu anemicele lui Chanturia din final) deși, la sfârșit, a suferit o nouă și pentru o nouă înfrângere. Rednic părea mulțumit. Băieții săi respectaseră indicațiile tehnice. Adică avuseră noroc cu cisterna.

Noapte bună! Mă întorc la gripa mea imperială. Și aia avortată…