Mai avem merceroi [Steaua – CFR 1-0]

Mă enervează din secunda unu actuala conducere. Ați observat că tricourile CFR-ului nu mai poartă pe spate numele jucătorilor? Chiar trebuie să părem o echipă minusculă, gata echipată de ora 11 AM, victimă a „sistemului”, dacă se poate? După ce că nu le dai banii stabiliți la semnătură, le răpești jucătorilor până și bucuria/mândria de a îmbrăca tricourile cu numele lor. Rușinică!

În seara asta, încă o dată – dacă mai era nevoie – jucătorii CFR-ului ne-au lăsat muți de uimire. Veniți la Cluj cu ștampila de mercenari sau cu prezumția de petarde, ne-au uimit în tur, cu Miriuță, și ne-au uimit din nou, la București, cu Trică. Și parcă uimirea de astăzi e mult mai mare, pentru că vine după umilirea (pan)dură din Gruia și derby-ul clujean nul. O mână de foști mercenari, rămași printr-o minune la club, au jucat ca o echipă solidă contra Stelei, i-au pus acesteia mai mult decât problemuțe și a fost foarte aproape să scoată un punct sau chiar trei. La final, n-a fost să fie, dar ai noștri au părăsit terenul ca niște (merc)eroi, cu fruntea sus. Și chiar dacă ne pot roade niște regrete – așa cum văd acum la conferința de presă că-l rod pe Eugen Trică – plecăm acasă învinși, dar cu onoarea reîntregită. Sfârșitul n-a fost în Ghencea. Ăștia nu vor să moară.

CFR Cluj: Trică – Mincă – Jakolis, Larie, Carp, Camora – Chanturia, Muniru, Deac, Păun – Tade, Jazvic. Au mai intrat T.Lopes, Negruț.

Repriza I

Au început în forță, încă din prima fază, apoi au fost la un pas (poate doi) s-o încaseze de la „lanterna vișinie”. Putea fi lejer 0-1 în minutul 7, doar lipsa de precizie a lui Jazvic păstrând poarta lui Arlauskis intactă. Probabil ratarea l-a afectat destul de mult pe Jazvic, cel care mi s-a părut singurul rătăcit într-o echipă de toată lauda. Încet-încet ne-am transformat din victime sigure în zmei. Găselnița lui Trică – Deac pereche cu Muniru – n-a fost o idee rea. A produs și panică, nu numai cartonașe galbene pentru gazde.

Tade a fugit ca nebunul, a făcut un pressing agresiv, foarte avansat, a recuperat mingi, a încercat să care pianul în cârcă și să-l servească pe tavă pianiștilor. N-am avut pianiști, din păcate… Chanturia a încercat tot ce-a putut – inclusiv mici simulări – dar n-a reușit să dea o pasă sau o lovitură de geniu.

Am avut zeci de contraatacuri tăioase, mii de cornere, orientare permanentă spre înainte, spre victorie (nebetonare/neautobazare în propriul careu) și o linie de patru fundași foarte bine așezată și coordonată în teren. Am reținut cel puțin 5 (cinci) faze fierbinți construite de ceferiști în prima repriză, faze la care steliștii au cam asudat în chiloțeii de lână. Dar cum e normal la norocul lor porcesc celebru, au intrat cu 0-0 la vestiar, după o repriză în care n-au trecut de nivelul varză.

Repriza a II-a

Nu s-au schimbat foarte multe în prima parte a reprizei. Execuții de „județeană” a unor jucători care se visează campioi. [Cum? Am mâncat un „n”? Din tastatură, drace! Nici măcar tastatura nu suportă Steaua.]

Păun, mai puțin vizibil în prima repriză, a ieșit la rampă de vreo 2-3 ori în partea secundă. Un frumos șut spre vinclu, care l-a întins pe Arlauskis, o pătrundere în careu între lăsat jocul să continue și fault în careu (normal, arbitrul a ales varianta cartonaș galben)… nu-i rău la 19 ani.

Tade a continuat să care pianul până a căzut sub greutatea acestuia și s-a stins. A urmat Chanturia la consumat toată benzina. Muniru (joc mult mai matur decât de obicei!) și Deac au ținut steagul sus și mingea departe de poarta lui Mincă tot meciul. Nu ne-am retras în apărare, dar parcă s-a simțit că ne scad puterile în atac. Gâlcă îi arăta lui Trică ceva ce acesta nu-și prea putea permite: cum se fac schimbările. Toate trei. Drept răspuns, Trică aștepta în continuare să-i cadă titularii ca să scoată pe cineva la încălzire. Deh, obiective diferite, potențial diferit, nu?

Mâna sus cine dintre voi a simțit în urină sau în oase că norocul porcesc o să câștige toate cele trei puncte până la urmă. Eu am început să mă pregătesc psihic cam din minutul 70, când steliștii au început să aibe primele faze cu ceva coerență fotbalistică. Și pentru că norocul porcesc își așteaptă întotdeauna cu răbdare momentul de glorie, acesta a venit la cornerul din minutul 77. Centrare, deviere cu capul, apărarea împietrită, Mincă în căutarea unei reacții, cap Țucudean și gol. 1-0. Nici nu m-am enervat. Eram pregătit.

Recunosc, nu mă așteptam ca ai noștri să mai găsească resurse să forțeze egalarea. Și ce aproape au fost! Doamne, cum meritau să bage măcar un mort în cotețul norocului porcesc!

Au scăpat, cu noroc de la norocul porcesc și de la arbitru (nu intru în amănunte cu rolul arbitrului; vă las să-l sugrumați la comentarii precum Rusescu pe Muniru în careu), cu toate punctele și rămân cu avansul intact față de urmăritoare. Că n-au față de campioi, e altă chestiune. Le-a arătat-o astăzi echipa mult mai bună, de pe un loc mult mai slab în clasament.

E plăcut să te simți mândru după un 0-1, mai ales „obținut” în Ghencea. Asta dacă ești suporter al echipei CFR Cluj. Nu știu cum te simți dacă ești conducere actuală și, sincer să fiu, în seara asta nici nu mă interesează. Bravo, băieți! Ăsta-i farmecul CFR-ului…