Bugetul, cât e bugetul?


M-am „intersectat” cu organigrama asociaţiilor sportive „muncitoreşti” din pură întâmplare. Eram stagiar anul II la o fabrică cu renume pe plan judeţean, jucam fotbal la o altă echipă a oraşului (în acelaşi eşalon, în judeţeană), dar mai făceam şi orientare sportivă (aveam prin anii ’70 ceva titluri naţionale la juniori). După ce am început „construcţia socialismului”, n-am mai continuat cu „orientarea” (doar cu fotbalul), dar am reuşit să conving conducerea intreprinderii să înfiinţăm o secţie de orientare sportivă, am legitimat nişte copii talentaţi, am făcut nişte hărţi de concurs în zonă, am obţinut cu ei nişte titluri de campioni şi uite aşa mi s-a propus de către „tovarăşul” director (mare amator de sport, fost rugbist de „A” pe la Petroşani) să preiau funcţia de „el presidente” al asociaţiei, în toamna lui 83, când de-abia aveam 25 ani…

Asociaţia sportivă era o organizaţie sindicală (susţinută de sindicat), avea vreo 10 ramuri sportive, majoritatea cu caracter de „masă” (baschet, tenis, minifotbal etc.), dar erau şi câteva discipline de performanţă: aveam o echipă de popice în divizia A, aveam „orientarea” înfiinţată chiar de mine şi aveam şi o echipă de fotbal, în judeţeană, ea fiind – atunci – a doua forţă a oraşului, din cele 3 existente.

Au fost perioade minunate (eram mai tineri, ce naiba…), jucam la a treia echipă a oraşului, de multe ori contra echipei unde eram preşedinte… Au fost faze haioase… De exemplu, organizatorul de competiţii a venit la mine la un moment dat pentru nişte bani pentru pregătirea unui meci de „acasă”, iar eu jucam la echipa oaspete. Omul tot încerca să mă convingă cu „tovarăşul inginer” etc. că ar fi bine ca echipa unde sunt preşedinte să câştige („trebuie să fiţi loial intreprinderii” etc.). Mi s-a sugerat practic să mă dau la o parte în folosul echipei conduse de mine… Nu am acceptat propunerea, oricum partida nu avea nicio miză reală, doar una de „prestigiu” pentru cei care trăiau – şi la vremea respectivă erau destui – doar şi doar din fotbal… Trebuiau să justifice şi ei „activitatea” şi – mai ales – privilegiile…

De altfel, antrenorul „meu”, subordonat mie ierarhic (A. Publik, v-am mai povestit despre el, un om minunat) a şi încercat să mă convingă de mai multe ori să „mă mut” la echipa condusă de mine, dar nu am acceptat oferta, tocmai pentru că la echipa condusă de mine era instaurată o stare de „dolce far niente”, un statut semiprofesionist absolut hilar. Echipa era slăbuţă pentru a promova în „C”, era mai slăbuţă ca prima echipă a oraşului (care nu reuşea nici ea să promoveze în „C” de ani buni), era niţel mai bună ca echipa unde jucam eu, dar acolo antrenamentele erau după masă, deci nu trebuia să lipsesc de la serviciu. 

La echipa „prezidată” de mine lucrurile stăteau puţin altfel: Publik era plătit ca şi muncitor categoria „special” (avea în jur de 4.000 lei pe lună, cu bonusurile acordului global cu tot), dar habar nu avea unde e atelierul unde este pontat. Jucătorii erau „semiprofesionişti”: lucrau 3-4 ore (mai degrabă 3, sau chiar 2), apoi pe la 10 o ştergeau la stadion la antrenament. Acele 3-4 ore de „prezenţă” în câmpul muncii reprezentau un coşmar pentru şeful de secţie unde erau pontaţi, omul nici nu ştia ce sarcini să mai inventeze: i-a pus să măture curtea, atelierele, să ducă gunoiul… În general, toată lumea era mai fericită când „fotbaliatorii” au dispărut din peisaj, ei încurcând mai mult producţia…

… Cam ăsta a fost „preambulul” carierei mele de „el presidente” de fotbal (între 1983-1993). În realitate am fost preşedinte de asociaţie de sport a unei intreprinderi, unde fotbalul (şi echipa) era doar una din cele 10 ramuri sportive afiliate. Situaţia s-a schimbat după 1989, dar ajungem noi şi acolo, probabil într-un articol separat…

În anii ’80 (probabil şi mai devreme), majoritatea echipelor din  judeţ, din „C” şi din „B” (dar şi câteva din „A”, dar acolo deja erau alte formate) erau echipe SINDICALISTE. Asta a însemnat – în linii mari – că bugetul (uite că am ajuns la miezul problemei…) era constituit – preponderent – din cotizaţia de sport a membrilor de sindicat. Orice angajat al acelor vremuri plătea cotizaţia de sindicat, unii dintre ei şi cotizaţia de partid (cine era membru PCR), iar cotizaţia de sport era „sora vitregă” a cotizaţiei sindicale, era o taxă opţională, doar la acele „unităţi socialiste” unde exista asociaţie sportivă sau club sportiv. Diferenţa dintre „club sportiv” şi „asociaţie sportivă” era dată de numărul cotizanţilor (cluburi sportive erau înfiinţate – de regulă – în intreprinderi mari, cu peste 6-7.000 angajaţi, sau unde exista o echipă de fotbal, handbal de divizia „A” sau măcar de „B”). Aceste cluburi sportive erau fie „muncitoreşti” (înfiinţate pe segment sindicalist lângă o intreprindere), fie „municipale”, înfiinţate lângă consiliile populare (primării, dacă vreţi). Municipalitatea nu a făcut altceva decât a „colectat” o parte din cotizaţiile de sport ale intreprinderilor din muncipiu pentru clubul etalon.

Asociaţiile sportive erau forme de organizare de „nivel inferior” şi erau axate spre sportul de masă al intreprinderii, dar aveau – de multe ori – şi câte o echipă de fotbal, volei, handbal, rugby etc. în coordonare, echipe de rang inferior, de regulă în „judeţ” (sau divizia „C”/„B”, maxim).

Ei, întrebarea este: cum s-a colectat cotizaţia de sport, adică cum „s-a realizat bugetul”? Simplu! Toţi membrii de sindicat au contribuit „benevol” cu o sumă (reprezentând un procent de aproximativ 0,5-1.0% din salariu) pentru „binele asociaţiei”. Dacă plata cotizaţiei de partid (cine era membru PCR) respectiv a cotizaţiei de sindicat erau practic obligatorii, plata cotizaţiei de sport era una opţională, dar – în realitate – cine nu plătea putea avea probleme cu partidul, cu „organele”. Totuşi, plata acestei cotizaţii nu era la fel de atent supravegheată de „sistem”. S-a dorit instaurarea unei aparente democraţii, în virtutea căreia oamenii puteau să decidă dacă vor să plătească sau nu această cotizaţie de sport. La mine în fabrică (vorbim de anii ’83-’86), un singur individ nu a plătit taxa (era unul mai ciudat, ceva rudă a contabilului şef), în rest toată lumea cotiza cu sârg, cam 10 lei în medie/pe persoană, care – calculat la un număr de 2.500 de angajaţi – ]nsemna lunar un „venit” de aproximativ 25.000 lei în casieria asociaţiei. Nu era puţin, să ştiţi… Dar şi „nevoile” erau mari, cu tot felul de rechini care inventeau poveşti nemuritoare despre importanţa competiţiei care tocmai era în desfăşurare… concursuri de şah etc….

Din punct de vedere tehnic/procedural, plata s-a făcut astfel: pe statele de plată lunare casiera a mai tras cu creionul o coloană în dreapta (nimeni nu ştia de excel pe atunci…), şi acolo a trecut la fiecare angajat suma reprezentând cotizaţia de sport. Angajaţilor li s-a înmânat un salariu din care s-a scăzut această cotizaţie (li s-a arătat „vizual” de ce primesc mai puţin), iar după plata salariilor aceste „margini” din dreapta au fost tăiate cu foarfeca şi predate – cu bani cu tot – preşedintelui asociaţiei sportive, care era obligat să depună toată suma în contul asociaţiei, deschis la CEC. Dovada predării sumei trebuia predată preşedintelui de sindicat al intreprinderii. Din această sumă, un procent important se ducea în contul organizaţiei judeţene a sindicatelor (cum se face acum cu taxele plătite la FRF sau la LPF), iar restul era la dispoziţia asociaţiei.

Cum s-a „fundamentat” bugetul? Simplu! Aveai un formular predefinit (infinit mai simplu, şi cu mai puţine rubrici, fără „active” şi „pasive”, fără noţiunea de „profit”, asta mai lipsea…), la partea de venituri treceai în primul rând aceste încasări din cotizaţii (prognozabile în proporţie de 99.99%), apoi mai aveai nişte poziţii de venit interesante: „venituri din activităţi comerciale” etc., adică aveai voie – şi atunci! – la nişte chestii, inclusiv la primirea de sponsorizări şi de donaţii, de la alte „unităţi socialiste” cu activitate sportivă mai neînsemnată. Treaba era mai complicată – şi atunci! – cu partea de cheltuieli. Acolo – cel puţin eu – am cerut devize de la toţi preşedinţii de secţii cu cheltuielile prognozate pentru anul viitor, apoi am mai „regularizat” nevoile în aşa fel încât veniturile să acopere cheltuielile.  

Revin: ce a însemnat practic „venituri din activităţi comerciale”? Un exemplu nevinovat: ai preluat, tu, asociaţia – cu titlu de transfer gratuit, că aşa a dorit „muşchii” directorului şi „tu”,  preşedintele de asociaţie, ai fost de acord… – o construcţie anume (poate o viluţă demontabilă, cine ştie) la un preţ anume, băgat – evident – în contabilitatea asociaţiei (care – la fel de evident – nu a plătit un şfanţ intreprinderii, că era „gratuit”). La vreo două luni, vezi Doamne!, apare un cumpărător (o altă unitate socialistă) al viluţei, care plăteşte preţul CORECT ţie (asociaţiei), realizându-se un venit APARENT neprognozat, în realitate discutat în detaliu de luni de zile… Nimic NELEGAL sau ILEGAL, în contextul juridic al acelor vremuri. Nu strica, eventual, să „informezi” măcar organele de partid, că atunci erai în mod clar absolvit de orice…

O să mă întrebaţi: „bine, bre, nea Kirujule, dar bani negri cum ai făcut, că noi ştim foarte bine că s-au făcut şi atunci?” Simplu! Exemplul 1: Aveai echipă de fotbal (măcar de judeţ), la meciurile de acasă nu dădeai bilete (înregistrate la fisc), ci tipăreai „programe de meci”… Erau nişte coli de A4 îndoite să aibă formă de A5, cu nişte banalităţi despre meci, despre echipă, despre orice, tipărite la tine la intreprindere (şi trecute la cheltuielile generale ale intreprinderii deci nu ale asociaţiei). Era o modalitate general utilizată în toate cătunele ţării unde activa o echipă de „judeţeană” sau de „C” (de multe ori „programul” conţinea – din lipsă de idei sau de timp – doar „denumirea” partidei, adică „echipa X vs. echipa Y”, pe data de…, ora…, şi cu asta basta).

Aceste „programe” erau predate cu semnătură celor de la casele de bilete, iar ei trebuiau să deconteze fie „banul”, fie „programul” la sfârşitul meciului. Evident, dacă nici „programele de meci” nu erau evidenţiate în contabilitatea asociaţiei, era logic ca nici încasările realizate pe seama lor să nu treacă pe acolo… Mai existau şi alte exemple pentru categoria „bani negri” (ex.2, ex.3,… ex.1.000), dar asta era soluţia unanim acceptată, inclusiv de „partid”. Era o regulă – oarecum sănătoasă – atunci: dacă nu ai băgat banii (negri) în buzunarele tale, atunci nu aveai nicio problemă cu nimeni. Off topic: am avut în 1987 un meci amical cu Steagul din Brașov, când am numărat banii (negri, ce naiba) „umăr la umăr” cu secretarul de partid al judeţului, ca să-i înmânez lui P. (un jucător de legendă al lor în anii ’70), care distribuia mai departe jucătorilor etc…. N-o să uit niciodată faza: în timp ce „noi” (secretarul şi cu mine) am numărat cei 8.000 lei (cât era prima de participaţie a stegarilor la amical) în aproximativ 4 minute, P. i-a „terminat” în mai puţin de un minut… Era antrenat, ce naiba…

Referitor la organigramă: asociaţia sportivă era condusă de un preşedinte (ales scriptic de membrii de sindicat, în realitate numit de director, cu acordul preşedintelui de sindicat, care era – de regulă – un „aplaudac”/„lingău” al directorului). Acest „el presidente” era subordonat ierarhic preşedintelui de sindicat al întreprinderii (şi organizaţiei judeţene a sindicatelor), dar în realitate era „controlat” de directorul întreprinderii (cu câteva excepţii, care întăresc regula). Un astfel de preşedinte trebuia să facă „dans pe sârmă” între dorinţele sindicaliştilor (de-a avea cât mai multe ramuri şi activităţi), respectiv între directivele conducerii de-a menţine bugetul în limite „rezonabile” (no, vedeţi, şi atunci exista acest demers de austeritate…). Acestui preşedinte „all inclusive” i-au fost subordonaţi preşedinţii secţiilor de sport componente ale asociaţiei (de regulă nişte inimoşi care iubeau necondiţionat şi fără avantaje sportul îndrăgit de ei).

Cum era cu specimenul, cu semnăturile, cu drepturile? Simplu! Doar preşedintele asociaţiei avea drept de semnătură şi specimen la CEC, dar erau cazuri când anumite ramuri „importante” (fotbal etc.) aveau o anumită „libertate financiară” faţă de conducerea asocţiaţiei. Asta dacă conducerea asociaţiei/întreprinderii a şi dorit acest lucru.

Întreprinderea mea era una aparţinând fostei MTTC, mai exact CCCF (vizavi de Gara de Nord), aşa că asociaţia avea denumirea – OBLIGATORIE! – de Rapid, implicit fiecare secţie de sport – inclusiv echipa de fotbal – avea această denumire obligatorie „pe tricouri”. Celelalte echipe MTTC erau denumite „CFR” (Cluj!, Paşcani, Craiova, Timişoara, Arad etc.).

Cum s-au făcut transferurile (cum îţi făcei lotul)? Au existat aici anumite diferenţe (mici), în funcţie de obiectivul pe care ţi l-ai propus. Dacă singura ta dorinţă era să „exişti” şi tu pe acolo („dolce far niente”), atunci nu existau probleme deosebite, mai aduceai câte un jucător din apropiere (dacă vreunul vechi a plecat, din varii motice), şi punct.

Problemele mai interesante au apărut când tu, echipă de judeţ, ţi-ai propus să promovezi… Ei, atunci au apărut în peisaj toţi rechinii posibili (jucători, conducători, antrenori, organizatori etc.), care erau – cu toţii! – tobă de fotbal! Şi s-au „autopropus”, evident, să te salveze, să-ţi facă un bine… Cunoaşteţi melodia, aşa-i?

Un astfel de caz am avut prin ’86, când un secretar PCR mai ambiţios (PGV, paraşutat chiar de la Cluj, parcă, mare „U”-ist, după „revoluţie” – paraşutat fiind acasă de furia mulţimii – a şi fost o mică perioadă prin conducere la ei) ne-a trasat clar că la anu’ trebuie musai să promovăm, că eram singura reşedinţă de judeţ fără echipă în „C”. De ani de zile aşa-zisa „primă echipă” a oraşului nu reuşea acest lucru, aşa că prietenul nostru PGV ne-a chemat (pe director şi pe mine) la el în birou, i-a chemat şi pe omologii noştri de la întreprinderea „perdantă”, şi – scurt pe doi – a trasat următoarea sarcină: „Din acest moment prima echipă a oraşului este Rapidul, voi – perdanţii – predaţi toţi jucătorii pe care îi doresc rapidiştii, eu asigur un buget mai măricel, facem rost de un antrenor ca lumea, şi cu asta basta! Daţi-i drumul, tovarăşi!”

Tulai, ziceam cu directorul, gata cu „dolce far niente”, gata cu „măturatul” curţii la alibi, e de muncă, nene… Directorul mi-a dat mână liberă (nu prea i-a plăcut „transferul de putere” visat de PGV), pentru început am preluat de la „foşti” vreo 4 jucători şi antrenorul lor (unul mai bătrân, BV, un tip care n-a mai vrut nimic deosebit de la fotbal, fost jucător de „A” pe la Arad), dar primul sezon nu ne-a ieşit cum doream, am terminat pe 2, „foştii” pe 3 (prea mare diferenţă n-am reuşit să facem, aşadar), deci era clară treaba că trebuie ceva în plus… Frustrarea era şi mai mare, că celelalte oraşe (mult mai mici) din judeţ au avut – fiecare – echipe de „C”, şi râdeau cu poftă de noi, „capitaliştii”…🙂

Adevărata „revoluţie” a însemnat venirea lui Gabi Stan (despre care am mai vorbit în comentarii) la începutul sezonului ’87-’88. Numele lui era garanţie pentru câţiva jucători bunicei din judeţ (de la celelalte echipe de „C”), i-am „transferat” fără bani de la echipele respective (cu ajutorul partidului, evident, m-au şi înjurat la greu, dar numai „pe la spate”…) şi i-am băgat în „producţie” la noi la ateliere bănoase. Salariul unui muncitor era cam identic peste tot, dar diferenţele erau făcute de existenţa la noi a sistemului de plată numit „acordul global”, care însemna (pe scurt) că dacă „planul de producţie” al lunii respective (şi la nivelul acelui atelier) a fost realizat în proporţie de 160%, atunci toţi cei care erau pontaţi la acel atelier, primeau nişte salarii de 160%, lună de lună…

Interesant era, că – parcă la un semnal – au apărut „oamenii de fotbal”, parcă de nicăieri… De exemplu, am fost „asaltat” luni întregi de un „duo” din judeţul vecin (unde echipa de „C” era pe la retrogradare), şi care au vrut „să ajute” necondiţionat. Erau nişte rechini paraşutaţi şi permutaţi prin toată ţara de nişte suspuşi la federaţie, care i-au protejat, şi prin care au mai rezolvat nişte arbitraje „mai prietenoase” etc. Cu jucătorii la fel. Imediat am devenit „eligibili” pentru tot soiul de „superstaruri” din apropiere (de regulă fire conflictuale la echipele lor), care ne asigurau că ei sunt garanţia promovării…🙂

Revenind, Gabi era băgat şi el la categoria „special”, la atelierul cu cel mai bun „acord global” dintre toate, directorul a mai inventat nişte sporuri pe acolo, aşa că am reuşit să-i asigurăm salariul lunar de 6.000 lei net, cât a cerut la „semnare”.

Ei, atunci am văzut cu adevărat ce înseamnă muncă în cantonament, muncă la antrenamente, ce naiba mai este şi cu sistemul ăsta 4-4-2, şi aşa mai departe. După două săptămâni a reuşit să scape de „dolcefarnientiştii” care au mai rămas în lot (băieţii au zis că mai degrabă merg înapoi în producţie, decât să ducă antrenamentele lui Gabi…), dar cu cei rămaşi am reuşit un tur minunat, eram pe primul loc, practic siguri că vom prinde un loc de baraj în vară pentru promovare în „C”. Dar despre asta, poate altădată…

Gabi era o fire cam conflictuală, şi-a făcut mulţi duşmani datorită gurii lui cam slobode, aşa că înaintea returului a venit Incze IV, care era şi el un mare fotbalist, un antrenor mai degrabă de „instinct”, dar tot am reuşit cu el „marea promovare” în „C”, în vara anului ’88. Dar despre asta, poate altădată, aşa cum am mai spus…🙂

66 comments

  1. Faine povești și plăcută alunecare în timp. Mi-am adus rapid aminte de, poate cea mai bună carte despre fotbal scrisă în limba română, romanul Unsprezece al lui Eugen Barbu, pe care l-am citit pe nerăsuflate pe când eram prunc. E mai mult farmec acolo decat in 10 grupe CL. Aștept continuarea, „Kiruj, file de arhivă (2)”!

    Apreciază

  2. Nu ştiam care este deosebirea între AS Monaco şi CS Vişina Nouă din judeţul Olt. Deci, e treabă de numărul cotizanţilor. La Monaco îşi rup de la gură doar proletarul rus Rîbolovlev şi majordomul Casei Grimaldi, pe când la Vişina Nouă se pare că bagă bani tot poporul.🙂 PS La mulţi ani, kiruj! Am întârziat puţin şi am scăpat un moment prielnic să mă lipesc de pălinca ta.🙂

    Apreciază

    • Văleu, am uitat să-ţi transmit „invitaţia”…:) Aşa că m-a sprijinit doar fiul în demersul de „golire” a sticlelor, nepoţelul a urlat doar…:) Poate a vrut să se bage şi el, dar nu şi-a găsit cuvintele…:) HAI CFR!!!

      Apreciază

    • Nu ştiu ce să spun…Sunt multe dezinformări în ultima perioadă, asistăm la un atac mediatic din toate direcţiile pentru a crea „condiţii optime” de transfer (a se înţelege „gratuit”) mioarelor fără nume. Apăi, ce să mai zic…La fotbalişti nu se ştie niciodată…Sunt foarte puţin fotbalişti actuali sau ex-ceferişti, pentru care aş băga mâna-n foc (în privinţa iubirii necondiţionate a clubului, a culorilor). Poate Tony, poate Anca, poate Trică, poate Cadu…Pt. Felghe n-aş băga mâna-n foc, să mă scuze Caneto, cu toate că am un respect deosebit pt. el, ca profesionist, ne-a scos de foarte multe ori, are stofă de căpitan, dar…Cum zicea unul din antrenorii mei preferaţi (G.S., citat şi în articol): „Kiruj, fotbaliştii sunt ca copii, îi săruţi doar când dorm…” HAI CFR!!!

      Apreciază

  3. Nu pot înţelege de ce ar pleca oricine la stelemeaua? Fac cu capul? Portugalia a intrat în insolvenţă (Doamne feri…). Se joacă fotbal? doar în oraşul lui bucur? Dacă ar vrea, nea Miri i-ar putea oferi un contract acceptabil dar niciodată la valoarea lui. Aşa că, îţi mulţumim mult Felgueiras, îi clar că nu te mai poţi întoarce la echipă (no money, not funny). Dar (sunt sigur), nici nu se duce către stelemişti, mult sub valoarea pe care o are. El nu poate fi niciodată jucăria ciobanului.

    Apreciază

  4. Faptele tale de arme s-au prescris sau te uiti peste umar sa vezi cand vine DNA-ul? Ca in ultima vreme cam toti presedintii/creditorii cluburilor de fotbal au rezervare la cursa de Poarta Alba, probabil vor sa participe la campionatul de sah (gandindu-se ca daca jiji a iesit pe locul 20 or scoate si ei un loc 10-15). Glumesc, evident, nu trebuie sa te sperii. La multi ani, nu stiu egzact pentru ce, presupun ca implinesti venerabila varsta de … (confidential).

    Apreciază

  5. Alta minciuna aparuta in presa link Anaf a publicat lista datornicilor pana la 11 noiembrie 2014: link Brasovul are datorii totale la bugetul de stat de 720863 lei (si nu scrie nimeni nimic de ei) iar CFR Cluj 31034 lei, din care 10,630 lei e impozit pe venit din salarii si 20,404 e trecut la rubrica alte impozite si taxe.

    Apreciază

    • E la modă să inventezi zilnic câte ceva (negative) despre CFR…Dă bine la „pulime”…Vin sărbătorile, şi trebuie să se mai bucure şi ei, că alte bucurii nu prea au…Ca să fiu sincer, îi şi compătimesc un pic…Aşa se prosteşte această ţară de decenii întregi, de-aia stăm unde stăm…Nu poporul e vinovat, ci cei care fac spălarea pe/de creier. Ar merita să fie puşi în faţa zidului, că tot vine data aia din decembrie 1989…HAI CFR!!!

      Apreciază

    • Oare incearca cineva sa impiedice investitorii elvetieni sa preia CFR-ul? Imi par inventii, dar la ce e buna presa daca nu pentru a manipula prostii? Mai ales ca la CFR sunt cativa jucatori numai buni de a fi luati gratis.

      Apreciază

    • Sunt de acord că majoritatea celor scrise în presă sunt tâmpenii, în stilul bancurilor cu Radio Erevan, dar link-ul tău spre ANAF nu dovedeşte nimic. Lista este a „contribuabililor care inregistreza obligatii restante la bugetul de stat la data de 30.09.2014”, iar articolul din gsp vorbeşte de finalizarea unui control în noiembrie.

      Apreciază

      • Niste datorii de 26 milioane lei = 6 milioane euro, cat bugetul clubului pe tot sezonul, nu pot sa apara brusc din joben. Stiu ca hotii de la ANAF fac din astea, dar imi pare ciudat sa apara dintr-o data impozite restante pe cativa ani, ca nu pot fi de acum 2-3 luni. Cel mai probabil miza vine de la cativa pradatori cu relatii in presa/serv. secrete/ finante care vor sa falimenteze CFR-ul ca sa puna mana pe active: jucatori, stadion, terenuri. Poate are si Gadola niste „prieteni” pe undeva. Oricum, e tare ciudata treaba asta.

        Apreciază

        • Da, e ciudată povestea, mai ales că au mai fost, bănuiesc, o grămadă de controale şi audituri la club. Nu-mi aduc aminte exact, dar parcă au mai fost ceva discuţii în presă acum câţiva ani (nu mulţi) legate de impozitarea salariilor fotbaliştilor de la CFR.

          Apreciază

            • Atunci spune si ce s-a gasit la FC Brasov – neinregistrarea unor cheltuieli in contabilitate si a taxelor aferente. Cu alte cuvinte bani dati la negru.

              Apreciază

      • Eu unul nu înțeleg de ce si-ar dorii cineva o presa favorabila? Ok…inteleg ca probabil exista si motive ascunse in toate stirile astea nefavorabile. Dar o presa care ascunde rahatul sub pres e mult mai periculoasa. Chiar va e dor de stiri asemănătoare cu stirile despre cat de inalt creste cucuruzul in comunism si despre cat de nasol e capitalismul imperialist? Pe de alta parte sunt sigur ca ciobanul a cumpărat câțiva ziaristi, dar totusi, chiar toata presa? Stirea despre controlul ANAF a pornit de la Evenimentul Zilei. Iar stirea respectiva se poate verifica mai devreme sau mai tarziu. Acuma și EVZ sunt fani Steaua si ataca CFR-ul?

        Apreciază

        • Ideea e ca presa trebuie sa puna SURSA (unde a specificat EVZ sursa, „susțin surse din interiorul clubului” e o abureala ieftina, nu poate fi verificata), care trebuie sa fie PUBLICA, ca e vorba de datorii la stat, nu de ceva contracte private confidentiale!!! Pe langa Brasov si FC Botosani are datorii de 1,109,381 lei, e public, transparent, e sursa pe care o cred. Cam asta e cu presa romana pe care tu o tot aperi, scuza-ma dar incep sa cred ca lucrezi la stiridesport🙂

          Apreciază

          • Sursa unui ziarist nu TREBUIE sa fie publica. Nici macar o instanta de judecata nu il poate obliga sa-si divulge sursele. Într-adevăr corect era sa ceara un punct de vedere de la ANAF Cluj. Aia puteau sa confirme dacă au facut controlul sau nu si concluziile controlului.

            Apreciază

      • Linkul l-am luat de aici: https://www.anaf.ro/obligatii/ si unde e linkul spre pdf e specificat „actualizat la data de 11.11.2014” Ca de obicei, cand e vorba de stat, toate-s vraiste. De ce ar pune actualizat 11.11.2014 daca e vorba de situatia de la 30.09? Plus ca in linkul pdf-ului apare data actualizarii. Eu cred ca e cam asa: au luat cu copy paste lista gata facuta la 30.09, au operat modificarile in document, au „uitat” sa updateze in titlu si au pus online documentul. Ce zici?

        Apreciază

        • Ultimul termen de plată al obligaţiilor la bugetul de stat la 30.09 este 25 octombrie (până la această dată nu figurezi ca restanţier), dată ce a picat taman pe o zi de sâmbătă, deci ultima zi a devenit luni 27 octombrie. Ca urmare, ANAF-ul nu avea cum să publice lista înainte de 28 octombrie sau 11 noiembrie.🙂

          Apreciază

  6. In mod normal nu am nimic de comentat dar in p…a mea e al 2-lea meci care vor miticii sa il rejucam. Sincer cu toata imaginea terfelita eu i-as trimite la plimbare si as marsa din nou pe precedentul meci rejucat in 2012.

    Apreciază

  7. O instanta poate obliga o publicatie sau un jurnalist/blogger sa isi divulge sursele, in anumite conditii. Altfel s-ar da liber la calomnie si dezinformare. Chestia e ca intr-o situatie ca asta, in care se scriu vrute si nevrute despre CFR, o actiune in instanta dureaza atat de mult incat nu mai conteaza verdictul. Asta e presa de santaj, bazata pe principiul „vinovat pana la proba contrarie” (invers ca in justitie) si urmareste murdarirea cu orice pret a celui vizat (e un subiect prea greu ca sa urmareasca doar niste amarate de clickuri, zic eu). Si sa nu credeti ca niste potentiali investitori nu ar fi influentati de astfel de articole. Ei vin in Romania si cauta informatii. Nu-s atat de fraieri sa ia de bun tot ce se scrie, dar e suficient sa le trezeasca cateva suspiciuni pe principiul „n-ar iesi fum daca n-ar fi si un foc pe undeva”. Daca unul din voi ar vrea sa cumpere un club de fotbal din Albania/Macedonia/Grecia/Estonia, nu-i asa ca ati fi atent si la ce scrie presa locala, chiar daca e adevarat numai 10% din ce scrie acolo? Mai ales ca s-ar putea sa nu fie obisnuiti cu practicile de origine securista care exista in aceasta presa de scandal/santaj.

    Apreciază

  8. Vladimire, conform unor surse tu esti tradator de neam si tara….evazionist notoriu, criminal in serie, chiar un nesimtit cateodata……No, io mi’s ziarist amator (n-am gatat nicio faculta, cum se zice in Cluj), dar se vor publica partial sau total cele de mai sus…. Da-ma in judecata, ca io nu trebe sa-ti dausursele mel… Ase mere?

    Apreciază

  9. Dar in fine… Am inteles. De doua luni de zile presa, serviciile, masonii si Illuminati stau si conspira despre cum sa faca sa ajunga Felgueiras gratis la Steaua. De fapt totul e roz si putem sa dormim liniștiți.

    Apreciază

      • Imi cer scuze pentru ironie. Pur si simplu mi-e greu sa cred ca toata presa conspira impotriva CFR-ului sau in favoarea stelei. Cat despre asezarea sferelor de influnta, nu stiu… Poate ai dreptate. Poate chiar controlul despre care se vorbeste acum sa fie rezultatul faptului ca AP a pariat gresit.

        Apreciază

        • Nu a pariat gresit. I se arata batul ca sa stie dincotro bate vantul. Si nu trebuie sa conspire toata presa impotriva CFR sau pro Steaua. Doar pe ici, pe colo, prin punctele esentiale. In presa online e simplu sa lansezi un zvon, pentru ca 99,99% este copy-paste. Un blog lanseaza o informatie, care e e preluata de presa cu greutate care citeaza ca sursa blogul si astfel e acoperita din punct de vedere legal deoarece are o sursa pe care o citeaza, Apoi blogul sterge articolul original si uite asa nu mai stie nimeni de unde a inceput totul, dar agitatia a avut loc suficient si demonizarea celui vizat s-a produs deja. Sau, cum e cazul acum, a fost transmis mesajul printre randuri, caz in care nici nu mai trebuie sters articolul original, ci e pastrat spre vesnica pomenire si aducere aminte celui vizat. Cand e vorba de CFR, publicatiile care nu inghit CFR-ul (sau pe AP) isi deschid mai usor picioarele, pardon paginile pentru stirile anti-CFR/AP, adica o fac si din placere, nu numai din interes. Cred ca iti dai seama ca blogul/site-ul initial face parte de obicei din sfera de influenta a publicatiilor mai grele, dar sunt de sacrificiu in caz ca, prin absurd, ceva merge prost (putin probabil, de altfel).

          Apreciază

    • Hai sa vedem ce zice articolul original din EVZ.Cica s-ar fi platit 26 de milioane de lei prea putin, „impozite neretinute jucatorilor” plus penalitati de 24,3 – sa dea rotund 50, dar sa nu bata la ochi. Un aliniat mai incolo aflam insa ca impozitele ar fi fost platite, deci primul aliniat „impozite neretinute jucatorilor” arata ca semnatarul articolului habar nu are ce scrie, dar baga si el. In continuare, aflam ca discutia este despre CAS(angajat si angajator) si partea angajatorului la asigurarile de sanatate. Aici insa, incepem sa intram in citeva detalii, pe care cei familiarizati cu legislatia muncii le cunosc. In anii 2000, fotbalistii au fost platiti cu PFAuri (va amintiti urletele lui GiBon cind s-a stipulat ca activitatea jucatorului de fotbal nu este una intimplatoare si nu poate presta la mai multe cluburi), transformata apoi in activitate permanenta. Insa, avem si un caz juridic foarte clar, al lui Dan Alexa, care a cistigat in instanta incadrarea ca PFA pina la decizia instantelor juridice, nemaifiind obligat sa plateasca CAS retroactiv (aici link…, si aici documentul . Ce rezulta de aici? ca cel putin pina in 2011, anul incriminat, plata fotbalistilor nu a fost incadrata juridic corect, dar nici nu poate fi pedepsita retroactiv. Orice cerere a unei administratii financiare este usor atacabila prin decizii definitive date deja in cazuri similare. Mie mi-a fost necesare 5 minute pe google sa caut hotarirea instantei, as ca autorul articolului pe linga ca e prost, nici nu s-a documentat , macar asa de forma sa fi bagat o fraza cu situatii similare despre litigii. Haideti sa intram si in detalii, pentru ca la CFR pot fi. In primul rind, clubul are o gramada de jucatori imprumutati de la alte cluburi. Well, chiar si ca angajati, jucatorilor astora nu le trebuiesc platite CASurile, ei fiind asimilati unor expati. In al doilea rind, venituri exceptionale derivate din servicii pot fi trecute printr-un PFA – venituri exceptionale gen bonusuri pentru competitii neregulate ( aici de ex o participare de cupa europeana poate fi considerata neregulata), venituri din cedarea dreptului de imagine de ex. pentru materiale pt sponsori etc..Aceasta practica este curenta si la case mai mari, prin anii 90 cam asta era modelul de optimzare al taxelor la jucatorii care activau in Spania si Italia, O alta chestiune pe care autorul articolului nu are cum sa o stie dar orice om cu un pic de informatie economica il cunoaste este ca clubul fiind o societate pe actiuni, este obligat sa aiba un audit financiar facut de terti independenti. Ultima modificare a legislatiei din Romania este din 2012, ca urmare riscuri din perioada imediat dinainte ar fi aparut la primul audit ulterior, recte din 2013. Nu in ultimul rind, ar trebui sa facem un calcul: articolul spune de 26 de milioane de lei datorate nominal (adica fara penalizari) – , ceea ce ar trebui sa fie fata de salariul de baza brut ca.40%.. buun, asta ar insemna ca clubul ar fi cheltuit ca „salariu de baza2 si prime de instalare ca 60 de milioane de RON. Mai sa fie, pai anii trecuti CFR nu a avut niciodata restante fiscale la eliberarea licentei, astea nu se bat cap in cap?.

      Apreciază

  10. http://www.stiridecluj.ro/sport/adio-cfr-cluj-arpad-paszkany-a-fost-cautat-de-anaf-s-a-gasit-un-prejudiciu-enorm

    „Ziaristii” cred ca nu „stie” ca jucatorii „nu este” angajati cu contract de munca pe perioada determinata, cu CM inregistrat la fortele de munca… „dupe” care trebe platiti dari cata stat, ei „este” sau firme sau PFA, care musai trebe sa declare cf. imprimat 200 (?) veniturile si sa astepte decizia de impunere de la ANAF…si sa-si plateasca impozitele….
    Deci nici de departe „adio CFR”, cum zac mUistii….

    Apreciază

  11. Situatia actuala :exista doar o mica speranta de implicare a unui nou investitor(=fond de investitii manevrat de impresari-care din 2015 nu mai au voie sa detina individual dreptul de proprietate asupra jucatorilor ),dar deocamdata nu exista nimic concret,doar discutii,iar timpul ne preseaza teribil!Paszkany nu mai baga de 2 ani bani in club,ci doar a scos pana l-a adus in situatia financiara actuala.Unii dintre noi,categorisiti drept ‘critikaci’,s-au prins demult de asta,altii mari corporatisti-vezi mai sus-,incercau sa ne transmita bilanturi financiare care demonstrau ca, vezi Doamne! clubul inghitea 20 de milioane de euro pe an…Oricum si sa vrea, Paszkany nu mai are de unde,in prezent televiziunile lui fiind in mare deficit.Sincer ,sper ca daca tot ingroapa CFR-ul,odata cu el sa mai ingroape jumatate din liga 1 in ianuarie cand nu va vira suma din drepturile TV.Situatia asta o stiu(o intuiesc) toti cei care sunt interesati de jucatorii nostri,astfel ca in prezent nu exista nicio oferta concreta pt.niciunul:toti asteapta sa-i ia gratis dupa ce pleaca liberi de la club.Cei buni sunt deja aproape plecati…timpul ne preseaza,doar o minune de ultim moment ne mai salveaza de la depunctare.Gadola a vrut sa se implice la un moment dat dar oferta lui a fost mult prea mica fata de pretentiile lui Paszkany.Iuliu Muresan este cel care mai tine steagul sus,sa-l respectam si sa-i multumim!

    Apreciază

  12. Dacă nu mai are/au cum salva șandramaua, eu recomand actualului/actualilor proprietar/proprietari să cedeze suporterilor palmaresul istoric al clubului CFR Cluj și apoi să-și vadă de noul drum în viață. De siglă nu-i nevoie, că e bună și aia veche. Cred că și vitrina cu trofee poate pleca, Suporterii pot începe apoi să doneze bani în contul „Phoenix CFR” și, după un timp (3-5-10-15 ani), să reînscrie CFR Cluj în competiția internă. Hai CFR!

    Apreciază

  13. Daca CFR-ul nostru drag va disparea din cauza manevrelor financiare ale lui AP, ii doresc acestuia, de pe acum, la multi ani, impreuna cu umflatul de jaba de la Timisoara si cu ceilalti din lotul becalian.

    Apreciază

  14. citat: „Ubuche16-12-2014, 11:51
    E din ciclul „Aia-i BIP ce zici tu!”

    Jucatorii nu sunt angajati cu contract de munca pe perioada determinata….Ei sunt „niste” firme sau macar PFA….deci nu trebuie platit dupa ei CAS, CASS, somaj, contributie pt. carte de munca, etc….nici macar impozitele nu trebuie sa le retina firma….ei declara veniturile si trebuie sa plateasca impoitele (vezi Boris Becker sau chiar Messi…)
    Nu va bucurati inainte, nu e cazul….”
    Poate zice bine tipul asta, suna plauzibil, nu stiu… Si Cristi scria in acest sens. Oricum IM are un background solid de firme de contabilitate (sotia lui, firmele de conta ale lui Paszkany, etc,etc…) Nu cred ca a facut astfel de greseli, mai degraba cred ca e un atac politic.

    Apreciază

    • Asta e valabil pentru sportivii care desfasoara activitati independente. De exemplu jucatorii de tenis. Se antrenează cand vor, participa la ce turnee vor. Stirea respectiva zicea ca ANAF a analizat contractele jucătorilor si de acolo au dedus ca desfasoara o activitate dependenta. Daca in contractele jucatorilor apar clauze care ii obliga sa fie prezenți la antrenament, sa se încadreze in programul echipei înseamnă ca e o activitate dependenta. La fel, jucatorii nu pot juca etapa asta pt CFR si saptamana viitoare pt o alta echipa, deci activitate dependenta. Iar daca se desfasoara o activitate dependenta clubul trebuie sa plateasca taxe la fel ca pentru orice angajat chiar si pentru bonusuri, prime de instalare, prime de obiectiv.

      Apreciază

      • Nu! Ca in orice contract si aici pot fi clauze de exclusivitate, acceptate benevol de prestator fata de beneficiar…..adeca: pana lucrezi in teveuri philips nu te atingi de pick-up-urile tesla…
        Nu cumva sa-mi spui ca Messi (de iezemplu) este „la cheremul” asigurarilor de sanatate di Spania…..si plateste cota de 0,5% pentru cartea de munca….. Fotbaliatorii sunt cel putin PFA…..

        Apreciază

        • La Messi sunt 2 contracte: unul de jucator, care ar fi tradus in roamneste „pe cartea de munca”, iar al doilea este un contract care reglementeaza drepturile de imagine : de exemplu dreptul Fc Barcelona de a vine tricouri cu numele lui, dreptul sponsorilor Barcelonei de a folosi matriale promotionale cu chipul lui Messi, clauze de non competitie -de ex, daca Barcelona are un co-sponsor X, jucatorul are/nu are voie sa aiba un contract cu un competitor samd…. Ginditi-va ca jucatorii trebuie sa primeasca bani pina si de la folosirea animatiei lor in jocuri gen FIFA2014. Cum in clipa de fata in medie doar ca 20% din incasarile cluburilor vin din organizari de meciuri, va cam ginditi cam cum se impart si banii. Si asta ma duce cu gindul la povestea aia cu 29 de sponsori…ciudat, exact cam citi jucatori are lotul.

          Apreciază

  15. Am citit articolul pe arite (e mult prea lung si io n-am pregatire juridica), dar am putut constata ca se doreste supraimpoitarea fotbalului si nu numai…..Doar in paranteza: TVA-ul mi-a placut la nebunie… :)) Sa faca, fotbalul cat-de-cat mai elevat va disparea, niciun strain nu va mai veni decat imprumutat si platit de „firma mama” sau prin ea, ai nostri vor prefera plecarea chiar pe contracte ridicole in Albania, Insulele Feroe sau aiurea…… Noi ramanem cu amatorismul ieftin (gen „Judeteana”), ca nici macar CTC-isti nu-i va „angaja” vreo firma (era postul preferat pentru fotbalistii de Div. C pe vremea lui Ody si Sinnie…) Pacat ca au trecut anii, poate ajungeam si la nationala.

    Apreciază

      • Nu asta e problema majoră, Cristi, că al cui e un ziar sau altul…Problema este că aceste „speţe” chiar există…Chiar acum am venit de la un tip care e cât se poate de „calificat” (şi, într-un fel, şi „implicat”) în aceste presupuse „evaziuni” (am fost cu totul alte probleme pe la el, dar e şi el un mare CFR-ist), şi mi-a confirmat că chiar există acest „trend” la nivel national, chiar este şi o încurcătură acolo cu contractele, cu dările, dar intenţie este să-i strângă cât mai mult de coaie (nu numai la CFR, peste tot). Că Suciu ăsta pune accentul pe CFR, asta e o problemă care tine de ce ai spus tu, dar problema de fond rămâne, şi rezultatul „meciului” e incert. HAI CFR!!!

        Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s