Tipic căile ferate: victoriile CFR-ului vin întotdeauna cu întârziere [Rapid – CFR 1-2]

[Tot cu întârziere – cu scuzele de rigoare la megafon – postez o jumate de cronică a meciului de ieri]

Două echipe feroviare cu probleme. Gazdele aruncă pe valurile/brazdele verzi o echipă mixtă, alcătuită din jucători nerodați și erodați, după buget, în timp ce oaspeții se prezintă aproape cu echipa standard (minus Deac, Negruț, Susic), formată din jucători rodați în acest sezon, dar erodați de grijile financiare. La Rapid regăsim fețe ultracunoscute, precum fața lui Pancu (jucător mai vechi decât podgoria Panciu), mecla lui EDică sau sfecla lui Born_Escu, dar și mulți jucători necunoscuți, de care n-a auzit Steaua.

Nu i-am mai văzut demult sfecla lui Born_Escu, de la celebrele înfruntări sportive (altele decât fotbalul) cu Ricardo Cadu. Pare mult mai calm, potolit, nedescreierat. Probabil medicamentele lucrează. Iată-l într-o imagine de la meciul cu CFR în care pare să spună „NU, VIOLENȚEI!”

CFR Cluj: Miriuță – Felgueiras – T.Lopes, Larie, Rada, Camora – Muniru, Monroy – Jakolis, Doré, F.Costea – Tadé.

Deoarece Cupa României face de multe ori uitate la vestiare problemele interne ale cluburilor și egalizează valorile (ajutată uneori și de terenul de joc), ne așteptăm la un meci interesant, la finalul căruia victoria CFR-ului să fie bine muncită. Ambele părți au așteptări mari de la această partidă. Antrenorul Rapidului, Rada, vrea victoria și calificarea în finala Cupei, suporterii giuleșteni vor „… o Românie mare, liberă şi curată, din mâna politicienilor falşi patrioţi scăpată”, iar băieții lui Miriuță doresc să vină mai repede Crăciunul și Revelionul, cu daruri multe.

Doar imaginea TV transmisă pe internet e mai nasoală decât terenul de joc. Meciul începe în nota de dominare a ceferiștilor clujeni, care sunt ceva mai favoriți pe hârtia cu calcule, deși evoluează în deplasare. Deși atacanții noștri sunt agresivi, puternici și odihniți, nu reușesc să străbată prin cele 7-8 linii de fundași rapidiști. Însă puțini se așteaptă să le băgăm pumnul în gură și să le aruncăm mâța moartă în ațe încă din primele minute; doar n-am reușit așa ceva în sezonul actual.

Și, cum se spune, contrar cursului jocului și al euroiului, Rapidul scapă – prin persoana lui Boukaka – pe lângă T.Lopes și Rada în careul nostru, unde rămâne cu un picior de sprijin lipsă. Boukakakade în careu, ușurat că nu mai trebuie să-și folosească piciorul de șut. Arbitrul găsește piciorul de sprijin cu pricina în posesia lui Ionuț Rada (hmmm… în mod normal Larie ar fi trebuit să-l dubleze acolo pe Lopes, nu Rada) și-i dă mingea lui Pancu, să execute o lovitură de la 11 metri. Felgueiras apără în prima fază, dar Pancu e mai norocos decât Camora în faza a doua și trimite chinuit mingea în poartă: 1-0 pentru gazde, din minutul 10.

Lui Miriuță i se zbârlește părul pe cap de ciudă și se încruntă la soarta nemiloasă. Iar trebuie s-o ia la deal de la minus 1, deși n-are salariu de Sisif.

CFR recapătă stăpânirea mingii și a terenului, dar rapidiștii bagă toate capetele la cutie, ca la fabrica de conserve de rezultate, jucând pe contraatac. Trebuie să recunosc că e o tactică ce pare să dea conserve de rezultat. F.Costea e foarte activ, ia multe acțiuni pe cont propriu, încearcă să pătrundă mereu cu mingea spre zona centrală, dar nu mai apucă să tragă precum Del Piero, pentru că se pierde în mulțimea de rapidiști. Uneori trece de câte 2-3 cârduri de giuleșteni, dar se blochează când în fața sa apare un  întreg sat de lângă Cluj, Mera. Pe partea cealaltă, deși mai rar jucat, Jakolis are câteva acțiuni interesante, dar nefinalizate. Și Doré se zbate, dar tot fără șanse. Tadé se întâlnește ceva mai rar cu mingea care se rătăcește mai mereu în barajul rapidist.

Doar în minutul 31 avem și noi o ocazie clară – și monumentală! – de a marca, dar faza a fost mai mult ruptă din biliard decât din fotbal. Centrează Camora, Tadé încearcă să paseze din prima unui coechipier, mingea lovește un fundaș neatent, se întoarce la Tadé, Tadé se întoarce spre poarta lui Born_Escu, dar ratează de la câțiva metri, provocându-i lui Miriuță alte câteva înjurături ungurești.

Continuăm să atacăm, iar rapidiștii continuă să contraatace. Monroy pierde câteva mingi la mijlocul terenului, iar Camora și Rada trebuie să le regăsească. Se joacă ceva mai dur, cu coate, secere și ciocane, așa că apar și cartonașele de culoare galbenă.

Până la pauză nu reușim să revenim pe tabela de marcaj, iar la pauză vine nevastă-mea și-mi spune: „Hai să mergem!”. Urmează o gardă de noapte de 12 ore, cu repriza a doua neinclusă în program…

***

A doua zi, dimineață. Intru în casă, pornesc înfrigurat calculatorul PC-07-CFR, bag parola „Muresan19plateste07chiriile”, și aștept să intru pe un sait sudist care să-mi spună laconic și cu ciudă că CFR a bătut cu 3-1. Apare și nevastă-mea pe umărul meu, și-mi spune candid, ca și cum m-ar fi anunțat că nu mai trebuie să cumpăr pâine, numai bere, că a verificat ea: CFR a bătut cu numai 2-1, deși a fost condusă până prin minutul 80. Cică ar fi marcat unul D’Ore și unul Kan…, Kar… sau cam așa ceva.

No, cam asta-i cronica mea întârziată. Am ratat golurile lui Doré (79) și Chanturia (86) – bine că n-au ratat ei! – eliminarea lui Doré și ocaziile Rapidului – bine că au ratat și ei! – am încălecat pe o sticlă de bere, v-am tastat povestea, iar acum vă spun la revedere… Mai sunt alte 7 echipe în competiție, dar nu trebuie să le batem chiar pe toate.