Alte 3 puncte în cont [CFR – Dinamo 2-1]

CFR Cluj: Felgueiras – Susic, Larie, Rada, Camora – Christian (Petrucci, min.73), Monroy – Chanturia (Jakolis, min.64), Ivanovski, Fl.Costea (Dore, min.26) – Guima.

Dacă partidele contra Stelei mă umplu întotdeauna de nervi și nu le aștept niciodată cu nerăbdare, ci cu iritare și cu tărie la îndemâna mâinii stângi, găsesc în meciurile contra lui Dinamo un parfum special. Nu numai pentru că reușim de multe ori să părăsim terenul învingători la final, cu 3 puncte în buzunarul clasamentului, ci mai ales pentru că bucureștenii din „Groapă” sunt întotdeauna deschiși și hotărâți să iasă la joc, să ne pună probleme, să ne facă să ne merităm salariile restante. Ori nimic nu-i mai frumos decât să-i bați pe câinii ăștia ce nu-s priponiți în lanț, după ce te-au chinuit destul în 45 minute + minutul 78. Nici în seara asta scenariul n-a deviat prea mult de la istoria întâlnirilor directe, iar finalul a fost din nou cu happy-end fericit.

O primă repriză în care dinamoviștii au zburdat pe teren de fiecare dată după ce au recuperat mingea de la ceferiști, dornici de a trimite mingea cât mai adânc în ațele noastre. De altfel, au reușit treaba asta destul de rapid, încă din minutul 3, când Lazăr a prins cadrul porții lui Felgueiras bine de tot. Probabil mulți dintre suporterii clujeni se gândeau că băieții sunt nedormiți, nemâncați, neplătiți, iar chiriile zac neachitate de luni de zile, așa că… nici boul nu trage. Ba lipsește și Tade. Însă ai noștri s-au ridicat din pumn și au pus și ei probleme măricele la poarta dinspre peluză. Cu mai multă concentrare – în special din partea cascadorului ratărilor, Ivanovski – poate reușeam în sfârșit să marcăm și noi un gol în primul sfert de oră, dar concentrarea a lipsit.

Egalarea a venit totuși destul de repede, în minutul 20, când Chanturia a executat plasat, în stânga portarului Marc, lovitura de pedeapsă acordată pentru fault în careu.

Prima repriză a oferit un ritm alert, cu ocazii la cele două porți și sportivitate pe teren. Mingea a lovit de trei ori bara, noi am avut posesia mai îndelungată asupra mingii, iar dinamoviștii ne-au faultat dublu față de cât i-am faultat noi.

Ghinionistul Costea n-a rezistat nici măcar o jumătate de oră în postura de titular, s-a accidentat și a fost înlocuit cu Dore. Obosit de cele două meciuri la echipa națională și de zborul îndelungat pe ruta Africa-Cluj, congolezul nu și-a dezmorțit picioarele decât în minutul 73, când a avut prima lovitură de cap. Apoi s-a mai văzut un pic în joc, spre deosebire de ceilalți intrați pe parcurs, Jakolis și Petrucci, care mare lucru dacă au apucat să atingă mingea mai mult de o dată și jumătate fiecare.

Dacă prima repriză a fost agitată la modul pozitiv, cea de a doua s-a cam înmuiat la capitolul fotbal și s-a înăsprit la sectorul traumatisme. Numai ceferiștii au colecționat vreo 6 cartonașe galbene. Dinamo a făcut un mare și destul de stupid pas înapoi (mai ales că nu părea cauzat de vreo pană de benzină/motorină), iar ai noștri au pus o stăpânire sterilă pe joc.

După atâtea gesturi explozive de disperare făcute de Miriuță în spațiul tehnic după fiecare nereușită a lui Chanturia, nu-i de mirare că georgianului nu i-a mai ieșit nimic până a fost schimbat în minutul 66. Nu știu ce scheme și tactici o fi învățat Miriuță la școala de antrenori, dar de la lecțiile de pedagogie pare să fi chiulit pe rupte. Dă-i omului un pic de aer, lasă-l să greșească de 10 ori dacă vrei să-ți ofere 2-3 clipe de magie! Aplauzele de încurajare fac mult mai bine jucătorilor cu glezna fină decât brațele aruncate teatral în sus după fiecare fază. Mă rog, asta-i numai părerea mea; nu-i nimeni obligat să aplaude, dacă el simte că trebuie să invoce toți zeii…

După ce Rotariu era gata-gata să ne înfigă pumnalul cu numărul 2 în inimă, dinamoviștii au încheiat conturile cu orice avânt ofensiv, că doar și un egal e bun în Gruia. Și a venit – pe principiul ocaziilor care se răzbună – o fază simplă, cu o centrare a lui Larie exact pe fruntea lui Guima și cu mingea poposind în poarta lui Marc: 2-1! Bucurie de nedescris, jucători și simpli salariați urcați pe garduri, meciul ca și încheiat (în purul stil CFR 2014/15), alte 3 puncte la teșcherea… job done.

CFR continuă să fie un fenomen, o mirare că joacă cum joacă și obține rezultatele pe care le obține. Ba chiar și o simplă mirare că este. Că mai este.