„Fotbal” despre CFR – file de arhivă (1)

După cum bine se știe, CFR Cluj n-a avut întotdeauna vitrina plină de trofee, n-a cochetat mereu cu primele locuri din prima divizie și uneori în istorie juca mai răruț prin Europa. La startul returului ediției 1967-1968, Vasile Miriuță nu exista încă în acte [de fapt, dacă ne apucăm să calculăm pe degete, ne dăm seama că Miri – născut în data de 19 septembrie 1968, la Baia Mare – tocmai se… înfiripa], iar Dr. Constantin Rădulescu nu era doar o denumire de stadion, ci chiar antrenorul principal, în carne și oase, al echipei de fotbal CFR.

În returul despre care povestim povești din arhive, CFR nu pornea de la zero, ci de pe locul 14 în seria a II-a a Diviziei B, deci cam tot de la zero. Ciudată poziție în clasamentul dominat de echipele din Banat și Crișana și-a ales CFR-ul, cu atât mai mult cu cât din parcurgerea listei cu jucători nu-ți vine în gând noțiunea de „petardă” (sau care o fi fost echivalentul pe vremea aceea). Apoi, golaverajul nu pare dezastruos, iar echipa are al 2-lea/al 3-lea atac din serie!

Dar căile fotbalului au fost întotdeauna încurcate de milițienii din intersecții, așa că nu avem altceva mai inteligent de făcut decât să ne împăcăm cu situația de moment, să purcedem la muncă grea și să sperăm că anul 1968 va fi mai bun decât 1967. E destul de lucru, dar e bine că CFR, nefiind implicată în cupele europene (sic!) și Cupa României (0-1 cu Lemnarul Odorhei!), se poate concentra strict pe campionat…

Ca fapt divers, iată cum îndemna revista „Fotbal” jucătorii din toate diviziile să pună osul la treabă, arbitrii să nu fure vreo echipă, iar oficialii să mai lase „nechezolul” și să mimeze coordonarea fenomenului, pentru „a face o bună propagandă fotbalului”.