Cu locomotiva pe Dunăre…


Prin anii ’80, a apărut în orăşelul nostru o construcţie mai ciudată, numită „bloc experimental”. Nu prea ştiam în ce constă „experimentul”, dar expresia respectivă avea (şi mai are şi acum) un şarm aparte. Cei care au primit (prin PCR = „Pile-Cunoştinţe-Relaţii”) un apartament în clădirea respectivă, erau cuprinşi de o mândrie inexplicabilă, iar cei care au rămas pe dinafară, s-au simţit frustraţi, la fel de inexplicabil…🙂 În realitate, era (şi este şi acum) o ştruţo-cămilă arhitecturală, „inovaţiile” (= experimentele) constând în comasarea unor tronsoane având un număr diferit de nivele, cu nişte apartamente mai „altfel” (cel puţin aşa se credea, în raport cu celelalte blocuri „tip vagon”). Dar, repet, expresia în sine avea un şarm provincial sesizabil.

După meciul CFR-ului nostru de pe malul Dunării mi-am adus aminte instantaneu de clădirea respectivă. „Pentru că de ce” (ca să citez pe cineva, aflat unde trebuie): 1) – pentru că toată partida de ieri (cu Oțelul) mi s-a părut un „experiment” mai mult sau mai puţin reuşit, şi 2) – pentru că în ciuda eforturilor depuse în această direcţie, nu prea am reuşit să identific „blocuri funcţionale” la „dragă CFR”, versiunea etapa 8.

Experimentul: ştiam cu toţii că accidentarea lui Deac va avea urmări negative asupra angrenajului. Nu ştiam – în schimb – că ea va avea o dimensiune chiar aşa de mare, un efect negativ aşa de pronunţat şi vizibil. Eu însumi am considerat că avem suficiente piese în „atelier”, încât maistrul de tură să facă reparaţiile curente necesare la angrenaj. M-am înşelat. Lipsa lui Cipri este mult mai dureroasă (pentru noi, pentru Miri, pentru jocul echipei, dar şi pentru el, în mod evident), decât ne-am fi aşteptat. Şi asta este – să zicem – cauza obiectivă, pentru care trebuie făcut un experiment. Un experiment pe plan tactic, în primul rând.

Începem aşadar în faţă cu Jakolis, Guima, Ivanovski şi Tade. Noutatea este Mirko, introdus într-o poziţie care în mod evident nu-i convine (pe bandă), el fiind – în opinia mea – atacant pur-sânge. Fie că vorbim de 4-3-3, de 4-2-3-1, de 4-4-2, sau chiar de 4-4-1-1, el este „calificat” pentru a băga mingea în poartă. Acum nu discutăm despre condiţia lui fizică (în creştere, dar departe de cea a titularilor), acum vorbim de poziţionare. Implantul lui Mirko în angrenaj l-a cam debusolat şi pe el (în ciuda eforturilor vizibile de a se achita onorabil de sarcini), dar a debusolat un pic şi echipa în sine, care – nu-i aşa? – se compune din jucători. Care gândesc, care simt, care percep (de regulă instinctiv, dar corect) lucrurile. Mirko a tras de el cât a putut, a mai făcut – destule – „vizite” în centrul atacului (l-a atacat nostalgia, cum s-ar spune), iar în aceste cazuri cel care a simţit imediat ce trebuie făcut ceva, a fost Tade, care a preluat banda imediat (felicitări, Gregory, nu numai pentru golul victoriei!).

Experimentul de mai sus a avut drept rezultat faptul că echipa a jucat – în premieră, cred – aproape toate formulele folosite în ultimii doi ani: am văzut la un moment dat 1-4-3-3 (mai ales până la accidentarea lui Jakolis, cu Mirko, GT şi cu Guima în faţă, şi Jakolis alăturându-se duo-ului M&M la mijloc), apoi, după intrarea lui Costea, am văzut de câteva ori 4-2-4 (cu Costea, Tade, Guima şi Mirko în faţă), dar era absolut evident că „experimentul” schioapătă. În faza de apărare eram uşor desfăcuţi (Florin mai venea în spate, dar Mirko nu prea, trecutul lui de atacant pur-sânge îl tot fura şi a rămas mai mereu în avanposturi). Mai punea osul – instinctiv – Tade, dar acţiunile lui nici nu erau „programate” şi oricum erau iniţiative proprii, de suplinire a unor găuri create de „defecţiunea” formulei.

Chiar dacă pare a absurbitate, intrarea (asumată) a lui Lopez a fost o mutare evidentă de reglare a acestei situaţii deficitare. Lopez îi cum îi (e jucătorul/copilul nostru, deci nu comentăm mai mult…), dar e destul de disciplinat, este şi entuziast, şi în condiţiile date de atunci era nevoie de o ajustare evidentă în aşezarea echipei. A intrat, a preluat banda dreaptă, a centrat (cu mâna, vorba lui Caneto), s-a repliat, s-a dus înainte, tactic a jucat bine. Nu discutăm acum de estetică şi de alte „fiţe burgheze”…🙂 În aceste momente echipa a trecut la un 4-4-2 mai firesc, s-a salvat şi Mirko de „margini”. Problema a fost rezolvată, dar nu în totalitate. Lopez a asigurat o densitate destul de bună pe dreapta, dar Florin a cam uitat să se replieze, şi Camora era cam singur pe acolo, forţându-l pe Monroy să facă un pas mai la stânga (şi – implicit – şi pe Muniru, să facă şi el un pas tot la stânga, practic în centru).

În fine, în minutul 77 asistăm la o schimbare efectiv „pentru conservare”: iese Mirko (care nu prea a fost jucat unde trebuie, şi a şi obosit), şi intră Christian, pe post de pivot/regizor în spatele lui „Tade for ever”, cu accente/sarcini clare de a bloca tot ce se poate în centru. Acestea au fost momentele când am văzut şi ceva 4-2-3-1, cu Florin-Christian şi Lopez(!) în spatele lui Tade.

Da, echipa şi-a făcut planul (plinul), suntem în grafic. În multe momente mi s-a părut că echipa joacă EXACT cât trebuie, ca să obţină cele 3 puncte, asta şi în condiţiile în care dispariţia din joc a lui Cipri ne-a creat o problemă mult mai mare, decât ne-am fi aşteptat. Nu am mai văzut acel pressing sufocant, „în haită”, al jucătorilor, am văzut doar un joc ultraeconomicos al ceferiştilor, soldat cu o victorie obţinută efectiv din „muşchi”, în condiţiile în care am întâlnit – spre norocul nostru – cel mai slab adversar posibil în acel moment.

Revenind la pressing… da, am văzut şi ieri aşa ceva, însă doar „pressing individual” (sau „în doi”), nicidecum acel deja celebru „pressing în 3-4-5” (iniţiat şi supervizat chiar de Cipri), care avea efecte de ambuscadă pentru adversari şi îi forţa să degajeze aiurea sau chiar să piardă mingea. Pressingul individual este unul la alibi, rareori are efecte în recuperarea balonului (şi scopul principal ăsta este), cel mult încetineşte, dar nu opreşte atacul advers. Asta a fost explicaţia pentru prea multele atacuri duse până-n marginea careului lui Felghe de către gălăţeni, care – spre norcul nostru – n-au mai ştiu ce să facă acolo.

Mai cred însă şi altceva. Am impresia că această abordare a fost şi oarecum „programată” de Miri. Cred că s-a evaluat corect capacitatea adversarului, şi s-a decis o „relaxare asumată”, dar nu foarte accentuată, care să nu pericliteze obiectivul imediat (cele trei puncte).

Şi cred că putem înţelege şi asta. Stilul de joc bazat pe mare angajament, pe pressing continuu, pe determinare, unitate etc. este unul extrem de „obositor”, e nevoie de anumite relantiuri în unele perioade, mai ales când am ieşit dintr-o perioadă extrem de grea, cu adversari foarte buni şi cu tot atâtea victorii.

Deci înţelegem şi asta, măcar aşa, la nivel teoretic. Nu înţeleg, în schimb, atitudinea uşor delăsătoare a lui Miriuţă, mult prea „zâmbăreţ”, mult prea jovial, parcă nici nu-l interesa foarte mult meciul. NU-I BINE, MISTER! Îmi place atitudinea lui jovială la emisiuni, e chiar simpatic în acele discursuri din studiou, DAR NU LA MECIURI OFICIALE!!! Jucătorii simt imediat (instinctiv) chestia asta, şi vorbim de o „boală” contagioasă, credeţi-mă, care „sparge” şi cea mai disciplinată echipă! Şi ce făceam dacă – printr-un noroc chior (pentru ei) – gălăţenii egalau? Au avut, totuşi, destule faze fixe în aproprierea careului nostru, cu nişte giganţi acolo printre ei. Garantează cineva că nu se poate întâmpla o nenorocire, poate chiar în minutul 90? Nu, Mister, nu poate garanta nimeni acest lucru, şi „matale” ştii cel mai bine acest lucru, jucând (şi antrenând) în Germania. Ca o completare la efectele posibile ale acestei delăsări: tentativele lui Mirko de-a umili adversarul în bandă, „driblingurile” deja consacrate şi caraghioase ale lui Muniru (cu punerea gălăţenilor pe contratac), mingile pierdute inclusiv de mai pragmaticul Monroy (în situaţii nu foarte complicate, când a încercat nişte floricele) etc. Deci?

Totu-i bine, când se termină cu bine… Locomotiva din Gruia a trecut şi Dunărea, podul nu s-a dărâmat… Dar pentru meciul „secolului” este nevoie de o altă abordare, total diferită, mai ales pe plan mental/psihologic. Dorim un Mister războinic, cu gura pe jucători, fotbalişti bine montaţi. Vrem victoria, practic, una foarte importantă. Cerem mult, Mister?  

HAI CFR!!!

Autor: kiruj

49 comments

  1. E deja 2-0 pentru turma, Petrolul nu mai este ce a fost pana acum. Se vede plecarea lui Lucescu si a unor jucatori. E un Petrol low cost, ar putea fi resuscitat de un tip ca Miriuta. Sper sa ramana asa cum e (Petrolul) in aceasta seara. Turma e cel mai greu adversar. Apoi Astra care-si revine treptat.

    Apreciază

    • Astra s-a chinuit ieri cu gorjenii,desi acestia au jucat in zece aproape tot meciul si pana la urma a castigat, nemeritat,pt ca pandurii au avut trei bare si au ratat enorm in prima repriza la 1-0 pt ei. Da, turma ramane cel mai greu adversar.

      Apreciază

  2. Corecta analiza ta, Kiruj! Mai avem miercuri posibilitatea sa mai experimentam si sper sa gaseasca Miri cea mai buna formula pt meciul de peste o saptamana. Urmeaza apoi o deplasare grea la Mures,apoi doua saptamani de pauza in care sigur vom juca ceva amicale experimentale. Sper sa ne intalnim la unul din urmatoarele meciuri, Kiruj bacsi. Hai CFR!!!

    Apreciază

    • Sper din tot sufletul, Saul, că voi ajunge la un meci, dar chiar nu mai promit nimic, că e nebunie la noi. Da, va fi greu la Mureş, dar până atunci mai poate „experimenta” Miri nişte lucruri. Va fi greu, în primul rând pt. că mulţi jucători nu sunt obişnuiţi cu aerul tare al înălţimilor. Nici măcar Miri nu e…Dar sper să se obişnuiască. Oricum, e o povară nouă, grea, dar „plăcută”…:) HAI CFR!!!

      Apreciază

  3. Da, Deac este o pierdere uriaşă, dar nimeni nu poate garanta că prezenţa lui pe teren ar fi asigurat acel pressing în haită. N-a fost nevoie de aşa ceva, iar subconştientul jucătorilor a simţit acest lucru. Sau poate ar fi existat pressingul văzut în meciurile anterioare, dar n-am fi dat gol.🙂

    Apreciază

    • Da, tot timpul am avut impresia că se forţează exact cât trebuie. Că a fost „de vină” subconştientul, sau a fost o abordare asumată, nu ştiu, parcă era totuşi una asumată, mai tacit, aşa. Până la urmă a venit o ocazie excelentă (unică, poate) de-a pleca dintr-o deplasare cu trei puncte şi cu motoarele turate la max.60%…:) HAI CFR!!!

      Apreciază

  4. Nici vorbă la Costea că nu s-ar fi repliat în apărare. Am revăzut pe seenow repriza a doua, dacă făcea la fel de bine şi faza ofensivă ca cea defensivă, am fi bătut la scor.🙂 La singurul contraatac de mai Doamne-ajută al gălăţenilor (în afară de alea de după gherlele lui Muniru, apoi Rada) el a deposedat curat din spate. Într-o altă fază a blocat un şut la marginea careului de 16, după un corner al gazdelor şi o respingere a lui Felgueiras. În orice fază de atac de pe flancul drept al gazdelor, se vede şi Costea în imagine.🙂

    Apreciază

    • Ai dreptate, omul s-a şi repliat, corect, a şi deposedat, şi asta-i corect. Dar putea să facă mai des, cam asta am vrut să subliniez. Şi -oricum- e la modă să dai în Florin…:) HAI CFR!!!

      Apreciază

  5. Si eu sunt de parere ca abordarea meciului a fost una relaxata, fara implicatii majore legate de absenta lui Cipri. Septarul nostru ne va lipsi mai mult in meciurile tari (U, ASA, Dinamo) nu in astea cu echipe slabute. Cred ca a fost nevoie de un astfel de meci dupa seria grea avuta etapele anterioare, dar nu cred ca e cazul sa ne alarmam. Daca batem concitadina, se va intari aceasta supozitie iar Miri va face dovada ca e antrenor… cu A mare!🙂

    Apreciază

  6. In aceste conditii, Chanturia,ar fi un f. bun inlocuitor pt. Jakolis; pt. Deac(pe stanga)ar fi Tade(dar si el, doar pt. pressing si faza defensiva,ca servant, niciodata!), dar ce ne facem cu goleadorul(?); de regula, nu se strica ceva ce merge bine si atunci ramanem cu problema inlocuirii lui Deac(!);Hai CFR!

    Apreciază

  7. Si senzatia mea a fost ca, lasand de-o parte absenta lui Deac, mai deliberat sau mai subcontient nu s-a fortat, s-a jucat la minim necesar.
    Psihologic e foarte greu sa tii jucatorii concentrati la acelasi nivel cand, dupa mai multe meciuri importante cu adversari grei intalnesc unul mai accesibil. Si pe care il mai si simt in teren ca e slab. Chiar Mourinho declara ieri ca cele mai usoare meciuri i se par cele cu adversarii cei mai grei pentru ca jucatorii se auto-motiveaza singuri si nu trebuie sa mai depuna niciun efort din punctul asta de vedere.
    Pe de alta parte mi se pare ca unii pe aici prea s-au panicat deja, prea au basculat in extrema cealalta si iar au inceput sa vada totul numai in negru. Da Cipri era in mare forma, tragea echipa dupa el si este o mare problema ca s-a accidentat dar parca nu-mi vine sa cred ca tot acel pressing avansat,in haita pe care l-am vazut in mai multe meciuri la rand a fost doar accidental, sau i s-a datorat aproape numai lui si fara el, gata, nu se mai poate face. Sau ca brusc potentialul fizic al echipei s-a prabusit. Haideti sa mai avem rabdare unu-doua meciuri sa vedem ce se intampla si apoi sa tragem concluzii.

    Apreciază

    • Nu-mi fac griji prea mari nici eu, dar consider că e bine să semnalăm „aspectul”…Măcar să fim noi absolviţi dacă se întâmplă vreo nenorocire…:) HAI CFR!!!

      Apreciază

  8. Daca Chanturia e in forma, cum declara, poate se cristalizeaza un 4-3-3, cu Chanturia intre Monroy si Muniru, coordonator de joc ofensiv, iar in atac Tade-Guima-Ivanovski (Costea). Ce ziceti?

    Apreciază

    • Îndepărtarea cuplului M&M la mijloc, unul de celălalt, prin „implantul” lui Giorgi (sau al oricărui alt jucător) între ei nu cred că e o idee bună, ei sunt deja acomodaţi unul cu celălalt şi se va pierde o relaţie formată. În opinia mea orice aşezare trebuie să aibă -în acest moment- acest cuplu la mijloc. Aş merge mai degrabă pe un 4-2-4 (în atac) şi un 4-4-2 în faza de apărare. HAI CFR!!!

      Apreciază

  9. NOTAREA este oprită, tabelele sunt reactualizate. Conform celor 28 de tribunişti cu „chef de joacă”, echipa a jucat de nota 6.9, în timp ce Miri a fost „scos” cu 6.7. Nota maximă o are (din nou) Tade (8.5), iar cea minima „din nou” Costea (5.8). De remarcat şi nota 8 a lui Camora. HAI CFR!!!

    Apreciază

  10. Kiriuj,notele pe care le-ai reliefat, in comentul de mai sus sunt,dupa umila mea opinie, conforme cu realitatea; ma surprinde,doar media echipei=6,9(mie mi-a iesit=6,3-am votat al 12-lea)pe care o consider prea mare, fata de realizarile din teren(ex:1sut pe poarta, in 90`!?);cred ca unii au fost mai indulgenti si probabil s-au lasat influentati si de victorie!;dar, oricum nu mai conteaza;Hai CFR!

    Apreciază

    • Media notelor mele este mult, mult peste media tribuniştilor. Am apreciat procentajul de 100% privind eficacitatea (un şut, un gol, eficacitate neîntrecută decât la Istanbul, unde am înscris fără şut la poartă🙂 ) şi, în special, jocul defensiv, gazdele n-au reuşit nici măcar un şut pe poartă, iar asta este meritul băieţilor noştri, n-o putem pune numai în spinarea gălăţenilor. La mine, nu Costea a avut cea mai mică notă.

      Apreciază

  11. Kiruj, dupa meci am aratat si eu , ca atitudinea lui Miri s-a transpus la jucatori . Eu ma refeream la frica, la introducerea gresita , dupa mine, a lui Tiago Lopez ca extrema . Tu zici ca e disciplinat, etc,. dar totusi am jucat in fata unui adversar extrem de slab, iar introducerea unui aparator -slabut ca valoare – inspira teama, de unde si lipsa de pressing, lipsa unor actiuni spre poarta adversa . Exista solutia Paun, sau Tade pe dreapta, daca ne cacam pe noi cu galatenii, ce facem cu altii mai putini slabi, caci buni efectiv nu mai sunt ? Apoi unii zic ca e normal s-o lasam mai moale, ca vezi doamne, am obosit dupa atatea partide excelente . Fals, ritmul de competitie este unul modic, nu avem meciuri in Europa, nu suntem in stare sa ne recuparam cand avem tot timpul ?! Si asta in conditiile celui mai slab campionat poate din istorie ? Sa ne bucuram pt rezultate, sa aplaudam , dar sa nu coboram stacheta, ca ne mintim pe noi insine ! PS . Sper ca de data asta Chanturria va fi folosit corect, adica pe extrema, altfel va fi din nou zapacit ( cum a fost si bietul Ivonovschi-asa cum ai remarcat si tu )si fara sa-i fie expoatate calitatile pe care le are . Si asta cu atat mai mult, cu cat Deac e accidentat .

    Apreciază

    • Bela, în opinia mea introducerea lui Lopez nu era una cu „frică”, ci era una făcând parte din experiment. mai mult de atât, în condiţiile date, a fost un experiment reuşit (să nu râzi de mine, te rog!), în sensul că Miri a încercat să îndrepte utilizarea nepotrivită a unor jucători nepotriviţi pentru o aşezare nepotrivită până-n momentul respectiv…:) Of, s-a cam lungit propoziţia, dar înţelegi, ce vreau să spun…:) Miri a încercat testarea unui 4-4-2 cu accente „proletare”, şi o aşezarea „proletară” nu se poate face decât cu un proletar „get-beget”, cum îi Lopez. Care Lopez, în opinia mea, şi tocmai pt. că îi un proletar, s-a descurcat onorabil de sarcini, vezi şi notele. În opinia mea din multiplele experimente ale lui Miri din acest meci, introducerea lui Lopez (concomitent cu trecerea la 4-4-2) a fost experimentul cel mai reuşit, în sesul că este o soluţie B, C,…F în anumite momente…HAI CFR!!!

      Apreciază

  12. Kiruj,ai si nu prea ai dreptate;este de apreciat ca se fac experimente, numai ca jocul, dar mai ales SCORUL nu impuneau acest RISC si o asemenea atitudine-defensiva(!);pe de alta parte,T.Lopez(un alt rudimentar) il vedeam, mai degraba, pe postul sau de baza(fundas dreapta), unde are randament mai bun,iar pe Susici il duceam mai in fata(are mai multe calitati) , in cazul respectiv, al folosirii formulei:4-4-2; apropos de experimente, am mai spus-o, Paun, este „peste” Jakolis, s-apoi nici n-ar fi un experiment!;odata cu revenirea lui Chanturia, eu, cred ca formula mai aproape de(„materialul” pus la dispozitie)de realitate, ar fi:4-2-3-1;am pastra o mare densitate pe zona centrala, nu am deranja ceea ce deja s-a incropit si am valorifica mult mai bine aptitudinile tuturor celor „11”din teren;nu asi regreta prea mult daca la sfarsitul campionatului clasamentul ar arata asa(adio Viitorul si mU!), cu exceptia primului loc,desigur,care ar trebui adjudecat de catre noi!;Hai CFR!

    Apreciază

    • Racheta, ai şi nu ai dreptate, exact ca şi mine…:) Da,de acord că Susici ar fi fost o mai bună soluţie la mijloc, dar Lopez era un pericol în spate…În opinia mea Miri a „experimentat” acolo, unde pericolul era mai mic (adică la mijloc, pe margine), iar experimente cu linia de fund nu faci în deplasare, nici măcar cu Oţelul. Linia aia de fund e aşa de bine armonizată, slavă Domnului (avem cea mai bună apărare!), că e păcat s-o defaci, dacă nu-i musai. Cu 4-2-3-1 îs de acord şi eu (dacă vine Chanturia), dar nici 4-4-2 nu e de lepădat, zic eu. Avem -acum- material pentru ambele aşezări, chiar şi pentru un „revoluţionar” 4-2-4. HAI CFR!!!

      Apreciază

      • Are dreptate o lumânare (că mi-e defect “p”-ul la tastatură🙂 )! Să-ţi atace un pulifrici cel mai emblematic jucător e ca şi cum s-ar lega un străin de copilul tău. Nu i-aş da dreptate nici să aibă, dar n-are. Să nu uităm că nu s-a legat doar de Cadu, ci şi de Felgueiras şi Camora! M-am enervat şi am trecut la o documentare amănunţită.🙂
        Pászkány: “Apoi, a urmat 4-0 la Vaslui. In minutul 80, l-am sunat pe Rednic, aflat in tribuna, dupa suspendare, si l-am rugat sa nu atace jucatorii in presa. Ce face Rednic a doua zi? Scoate din lot toti portughezii, pe spaniolul Velayos, si pe Stancioiu. Ne intrebam cu cine o sa jucam daca pana si Felgueiras e scos din lot. Rednic a pierdut complet controlul vestiarului.”
        Rednic: “Cînd te iei după cei doi mari lideri, Cadu şi Felgueiras, care le ştiu ei pe toate, aici se ajunge. Ei vor să facă mereu ce doresc ei, să stabilească durata unui antrenament, programul de linişte, orele de cantonament.
        Felgueiras: “E o surpriză foarte mare pentru mine să apară astfel de comentarii legate de profesionalismul meu. Sunt cu conştiinţa curată, am dat mereu tot. Cînd am greşit mi-am cerut scuze, am fost primul care şi-a recunoscut greşeala. Nu vreau să port un război cu Rednic, dar m-a dezamăgit cumplit. Cine mă cunoaşte ştie ce fel de om sunt. N-am fost nici măcar o secundă împotriva lui şi nimeni n-a căutat să forţeze îndepărtarea lui.
        Grigoraş: “Și au am avut idei preconcepute din afară despre viața CFR-ului. Recunosc acum, după aceste luni că mă bucur că am lucrat cu ei, i-am respectat, m-au respectat. Mi-aș fi dorit mai mulți Cadu, mai mulți Felgueiras, mai mulți Camora. Am rămas impresionat de acești jucători. Mi-ar fi plcăut să am un lot cu 15 jucători de acest gen. Vă spun, nu este nimic adevărat din ce se spune despre Cadu sau despre o eventuală influență negativă a jucătorilor portughezi.”
        Adică, toată lumea minte, numai Strâmbu e uşă de biserică?

        Apreciază

        • Eu m-am referit în primul rând la „dreptatea” lui privind Gabionetta şi Tade. Cu Cadu nici eu nu voi fi de acord niciodată (cel puţin pe partea cu vestiarul, etc.), dar trebuie să recunoşti şi tu că a cam gafat destul în ultimul an…Pe plan sportiv, adică, şi numai pe plan sportiv, parcă nu mai putea, indiferent că a ajuns la o echipă bunicică din Cipru. Evident că este şi va fi legenda noastră „for ever”, fără doar şi poate. Apropo, să-ţi trimit o nouă tastatură, una cu „p”? HAI CFR!!!

          Apreciază

  13. Asa este,Kiruj!;tu vezi problema ca un fost aparator,te-ai gandit mai mult la conservarea rezultatului(?), iar eu ca un fost atacant, apreciez disputa in terenul advers; amandoi avem dreptatea noastra!;niciodata nu mi-au placut antrenorii care au „omorat”fotbalul, au jucat „miseleste”,la „ciupeala”( tine 1-2ori,dupa care sigur te „arzi”si nici nu-ti mai revii!); accept si asemenea cazuri extreme,dar numai in situatii de conjunctura (cand joci in inferioritate, sau cu un adversar mult mai valoros!)

    Apreciază

      • Zilele trecute am terminat-o de (re) citit, ti-o pot imprumuta daca vrei. Incredibil ce profetii a facut Orwell in urma cu mai bine de 60 de ani cand a scris 1984 si pe masura trecerii timpului ele devin tot mai actuale! Hai CFR!!!

        Apreciază

        • Da Saul, incredibil, într-adevăr. Unii au acest talent de-a prognoza viitorul…Hai să facem şi noi o prognoză, câştigăm sau nu luni? Doamne-Dumnezeule, ce întrebare…) HAI CFR!!!

          Apreciază

    • Amne,daca tot ai amintit de Orwell referitor la numarul de „suporteri”,eu am informatia ca au venit toti de la ” Animal Farm”:-)).Ceilalti nu au venit deoarece „Big Brother is watching yoU” HE,HE,HE ,asa ca, este de inteles numarul redus(84,he,he ,he,clujul suntem noi toti cei 84) de spectatori.Va rog sa ma scuzati dar ma distrez foarte bine.Sper sa ma distrez si luni,tot asa.Hai CFR!!!+!

      Apreciază

      • Esti tare, Luis! Cei 84 erau scapati din Ferma animalelor, singurii care i-au inselat vigilenta lui Big Brother🙂 V-am spus eu ca cei care scriu pe Tribuna au un anumit nivel si nu m-ati crezut. Dar ma opresc aici sa nu fiu acuzat de „crimagandi”.

        Apreciază

        • Saul, dacă tot ai deschis subiectul, uite care-i părerea mea despre „nivelul”: undeva prin 79 sau 80 am citit un interviu cu un muzician foarte iubit de mine (Bródy J.), component al trupelor Illés/Fonográf din HU (el era „scriitorul”), ambele la fel de iubite de mine. Omul zicea cam aşa: „…interesant este, că textele din trecut erau mult mai simple, fără un conţinut literar deosebit, dar cu un impact incomparabil mai mare asupra fanilor, provocând deseori isterie la concerte. Cu trecerea timpului, textele au devenit mai „academice”, mai profunde, dar nu au mai generat aceea isterie, doar aprecierea criticilor…” Cam aşa şi aici, Saul. Există, fără doar şi poate, un anume nivel pe „Tribună” (una chiar foarte ridicată, zic eu), dar echipa noastră dragă are nevoie -mai degrabă- de susţinerea fanatică/zgomotoasă/etc. a fanilor, decât de prelegerile noastre -de regulă şi într-adevăr- de bună calitate. Cele două lucruri se întâlnesc destul de rar, din păcate. Iniţiativa lui Amne (aia cu formarea unui grup tribunist la meciurile de acasă) era, în realitate, una de-a anula această contradicţie/realitate, de-aia am şi sprijinit-o. Poate va prinde contur într-un viitor apropiat. În concluzie: am tot respectul pentru acei suporteri ceferişti, care -poate- nu sunt nici tribunişti, nici cheteverişti, nici măcar internauţi,aşa, dar sunt acolo, meci de meci (câţi o fi, cam puţini, totuşi) şi susţin echipa cu „texte” simple, dar având un impact mare asupra evoluţiei echipei: cântece, urlete, etc. HAI CFR!!!

          Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s