Statistici, comparaţii, după 5 etape

… Fără rezerve, şi la figurat (şi aici e „de bine”), dar şi la propriu (şi aici nu e bine deloc)… Jucăm „fără rezerve” (la figurat) majoritatea meciurilor, adică fără frică, cu determinare, cu mobilizare, ba şi cu ceva concepţie de joc (vizibilă din ce în ce mai clar, dar cu precădere contra echipelor din „linia a doua”), deci pe partea asta totu-i frumos. Trebuie să avem grijă – ca de ouăle de paşti – nu numai de Tade, dar şi de ceilalţi „partizani” aruncaţi în luptă fără piese de rezervă, fără „arriere-garde”…

Nu putem fi mulţumiţi, din păcate, când o luăm pe înţelesul propriu. Echipa seamănă din ce în ce mai mult cu un Rambo din jungla vietnameză, care trage din toate poziţiile, dar nu are cartuşe de rezervă în traistă… Este periculoasă (în multe momente), dar e suficient să apară o necesitate de schimbare (sau 2-3, Doamne fereşte!), şi uite cum apar şi problemele.

Dar mai bine să ne uităm un pic pe rezumatul de mai jos al statisticii ediţiei actuale de campionat (întocmită după primele 5 etape, ordonată după gradul de utilizare a jucătorilor):

Înainte să ne apucăm de „diseminarea” şi interpretarea cifrelor, vă prezint şi un tabelaş comparativ al primelor cinci etape ale ediţiilor 2013-2014, respectiv 2014-2015:

OBSERVAŢII:

1. Comparaţia ne arată un progres la aproape toţi indicatorii analizaţi (au fost – evident – selectate cu grijă, să ne ofere o imagine „ascendentă”, învăţătură de la Caneto…), cu excepţia „formulelor de joc folosite” (câte 2 în ambele ediţii). OK, cu ceva efort intelectual o putem scoate la „verde” şi aici, pentru că – scriptic – echipa a jucat în toate cele 5 meciuri din ediţia actuală formula 1-4-2-3-1, dar după umila mea părere acest ultim meci cu găzarii mi-a adus aminte mai degrabă de un 1-4-4-2 modernizat în pic (faţă de varianta „rigidă”/„ţărănească” a lui Rednic, utilizată în primele 4 etape ale ediţiei trecute).

2. Ce înţeleg eu prin „1-4-4-2” modernizat? În primul rând să convenim că o aşezare clasică de 1-4-2-3-1, fie cu Tade, fie cu Guima în centrul liniei de 3, este din start un non-sens, linia aia de 3 – cel puţin teoretic – trebuie să aibă la mijloc un „cap limpede”, un fel de coordonator de joc, atribuţii cam străine ambilor jucători. Să revenim la 1-4-4-2: modernizarea constă – în opinia mea – în faptul că ea se transformă destul de des în 1-4-4-1-1, atât în faza de apărare, dar – mai ales – în faza de atac, când Guima vine deseori mai în spatele lui Tade, dar nu în rol de coordonator (de-aia nu putem vorbi de 1-4-2-3-1), ci mai degrabă în rol de „pivot”, de „deviator” al mingilor spre vârful autentic. Atenţie! „Pivotul” nu-i „coordonator”, de-aia mi-am permis să observ schimbarea formulei de joc, care a şi fost binevenită, după mine.

3. Nu voi recapitula progresia valorică a indicatorilor, este clar că ei sunt în creştere faţă de perioada identică a ediţiei precedente. E suficient să ne gândim doar la punctele acumulate… Anul trecut, după cinci etape, vorbeam din ce în ce mai des de „retrogradare” (vă mai amintiţi?), acum parcă avem şi nişte vise „erotice” (nefondate, oricum). De reţinut este că acest salt „punctual” de 200% se bazează – de fapt – pe creşterea altor indicatori subsidiari, cum ar fi numărul de jucători utilizaţi (doar 17 faţă de 22 din ediţia trecută, sugerând o stabilitate a echipei de bază), numărul jucătorilor utilizaţi în toate cele 450 de minute (+prelungiri, 5 faţă de 2 de anul trecut) etc. Stăm mai bine la cartonaşe galbene şi roşii, şi – important! – mult mai bine la „goluri marcate”, respectiv „goluri primite”.

4. Deci e OK, am putea spune… Şi aşa şi este, dar doar pe moment. Dar în viitorul nu foarte îndepărtat, când vin suspendările (deja avem destui la limită), accidentările (vor veni, din păcate, tocmai din cauza utilizării maxime a nu mai puţin de 6-7-8 jucători), atunci ne vom lovi de o problemă ascunsă sub preş, dar vizibilă din ce în ce mai clar (şi am şi vorbit despre asta destul de mult): problema rezervelor.

5. Ajungem acolo unde… nu am vrut să ajungem… 🙂 Discrepanţa uriaşă între titularii echipei (sunt cam 13-14 care pot emite pretenţii în acest sens) şi „lotul rezerviştilor”, cu piese fie fără valoare (Lopez etc.), fie nepregătite fizic (Christian etc.), fie neintegrate tactic (Jazvic etc.), fie câte două, fie toate trei… 🙂

6. Deocamdată, pentru cele 3 schimbări pe meci, Miri are la dispoziţie un lot de 3-4 jucători, chiar dacă pe foaie apar mereu încă 7, în afara titularilor. Să zicem că ăia 3 sunt „pe drumul cel bun” (Jakolis, Christian), dar ce avem mai în spate? Cam nimic, din păcate, lucru confirmat şi de despărţirile aparent ciudate de doi jucători (în opinia mea, dacă asta i-a fost valoarea şi nu pot face faţă nici fizic şi nici tactic, e mai bine pentru toate părţile să se despartă).

Concluzie? Echipa este în creştere evidentă faţă de aceaşi perioadă a anului trecut (când – pe deasupra – am şi avut declaraţii oficiale şi ferme de „performanţe de an par”…), dar echipa e „ruptă” valoric, prăpastia valorică/de pregătire fiind uriaşă între primii 11 (hai, 13-14) şi restul. Să ne imaginăm ce va fi când (dintr-un motiv sau altul) trebuie să intre cineva (indiferent cine) în locul lui Felghe (mai ales), sau de schimbarea vreunui fundaş titular… Practic nu e cine, oameni buni. La mijloc mai inventăm câte ceva, în atac la fel (mai ales după ce Mirko se va integra mai bine). Dar la nivelul celor 5 din spate e nasol de tot (să nu mai vorbim că Rada şi aşa e o soluţie de avarie, dincolo de onestitatea şi seriozitatea lui, pentru care jos pălăria. Tot în paranteză fie spus, a mai făcut şi cu medieşenii un fault aproape la fel şi aproape în aceeaşi zonă de teren ca şi cu „minskanii”, dar de data asta a scăpat). Pentru acel compartiment trebuie găsite nişte soluţii „rezerviste” decente (nu mă pot pronunţa despre valoarea lui Ene, dar pare cam crud pt. Liga 1, poate cu nişte meciuri în picioare va creşte; Jaime şi celălat nu par a fi soluţii din niciun punct de vedere; Lopez e băiat inimos, mai adună şi galbene pe bancă, dar şi asta e cam puţin…).

Despre meciul cu găzarii? S-a verificat – din nou – teoria că echipa e mult mai bine pregătită fizic (nici n-am mai băgat asta în tabelaşul comparativ, că este un indicator necuantificabil), iar această pregătire ajută enorm ca echipa – de regulă în reprizele secunde – să treacă la cârma jocului, să facă un pressing deseori ucigător, şi astfel să apară şi ocaziile, şi golurile. Alt indicator necuantificabil, dar cât se poate de clar, şi în creştere „astronomică” faţă de anul trecut: mobilizarea/unitatea de grup a echipei. Aici, fără discuţie, Miri are merite indiscutabile. dar şi asta cu unitatea de grup e una cu dus şi întors: dacă se menţine „strategia” amânării la nesfârşit a restanţelor salariale, cu Miri sau fără, crapă şi unitatea, din păcate. Atenţie la acest aspect, dragi conducători, un pericol – poate – mai mare decât cea a „rezerviştilor”…

HAI CFR!!!