Am crezut până în ultima clipă într-o victorie la scor [CFR Cluj – Gaz Metan Mediaș 4-1]

CFR Cluj: Miriuță – Felgueiras – Susic, Larie, Rada, Camora – Deac, Muniru (Christian), Monroy, Jakolis (Costea) – Tade, Guima (Ivanovski).

Fază fix-pixă. Vreo 6 ceferiști plus portarul stau de veghe în careul fără secară pentru liniștea noastră. Mingea ajunge însă, din întâmplare, la 15,4 metri de poarta CFR-ului. Cipri al nost’ parcă-l invită pe Cipri al lor să ajungă primul la minge, iar acesta chiar ajunge și pune latul. Mingea se oprește – ciudat – în poarta lui Felgueiras, care nu mai poate decât să șuteze în bară. Cu ciudă. CFR e obligată să alerge după egalare, dar nu numai să alerge.

Alergarea CFR-ului după egalare nu se încheie în gol, ca altădată, ci cu gol, spre finalul primei reprize. După ce mai devreme în meci a încercat cu lovituri de cap transversala și aerul de lângă vinclul porții găzarilor, Guima comută pe picior și trimite în sfârșit mingea în poarta lui Pleșca, cel care tocmai o respinsese disperat. O contribuție apreciabilă la reușita CFR-ului a avut-o Larie, cel care a trimis puternic mingea spre poartă, în ciuda faptului că poate se resimțea după găleata cu apă ca gheața turnată în cap. De acum, sarcina CFR-ului este să alerge ponderat, cu cap, după golul victoriei.

Golul victoriei nu vine nici înainte de pauză, nici în timpul ei, ci în repriza a doua. Incredibil de tupeistul Larie – care, reamintim, se resimțea după turnarea unei găleți cu apă rece ca gheața în cap – se trezește unde nu-i era locul în schemele de joc (adică în celălalt careu), primește un fel de pasă de la Guima și-l execută elegant pe Pleșca, stârnind aprecierea colegilor de muncă, joacă și acțiuni caritabile. Uite că Larie pare să știe și cu mingea, nu doar cu găleata, prin contribuțiile la cele două goluri parcă invitându-i pe cei care nu știu ce vorbesc, mai bine să tacă din ciocul mic! No, poate că prin minutul 17 nu ne așteptam mai mult de 50% ca CFR-ul să întoarcă rezultatul (că doar nu părea specialitatea casei), dar amu’ nu trebuie să ne cenzurăm bucuria că băieții și-au revenit cu capul.

Al doilea gol al victoriei (sic!) vine de la 11 metri, după ce un medieșan „faultează” mingea cu mâna în careu. Mă rog, nu comentez decizia arbitrului, care a fost mai aproape de fluier; pot doar să mă bucur de finețea în execuție a lui Tade, care nu dădea semne anul trecut că mai apucă și anul ăsta. Din acest moment, CFR nu mai trebuie să alerge deloc. Să fugă doar mingea.

Cu contribuția arbitrului de la centru – singurul de pe un întreg stadion care a arătat în acest meci că are ochii la el – Larie faultează în careu, spre satisfacția celui/celor care după golul doi nu mai cuvântau. Tahar se îndreaptă cu hotărâre agalică de balon și-l trimite spre brațele întinse ale lui Felgueiras. Bravo, Mario Super! Dacă nu cumva marchează Tade până la finalul meciului, Larie riscă să rămână omul meciului.

După ce oaspeții rămân în inferioritate numerică, Camora se hotărăște să urce mai des, impulsionat și de obrăznicia lui Larie. La o astfel de urcare vijelioasă, centrează pe centru, iar Tade reușește din poziție onside ce nu reușise la o fază asemănătoare din poziție offsaid, adică să marcheze. Scorul ia proporții astronomice, iar găzarii fâsâie stins, ca niște petarde expirate. Noi rămânem cu o singură grijă: pe cine să declarăm omul meciului, pe Larie sau pe Tade? Nu că ar conta prea mult. Numai de astfel de dileme să avem parte de acum încolo…

Miriuță: „Mă duc cu ei până în pânzele albe!” (CFR se află momentan în pânzele roz, pe locul 4, iar antrenorul principal se află în obiectivul Tribunei CFR, adică mai sus de locul 5,243589743589744)