Analiza notelor după 8 meciuri oficiale

Dacă tot s-au consumat 8 meciuri oficiale (în 3 competiţii diferite: 3 în campionat, 4 în preliminariile EL şi 1 în Cupa Ligii), cred că e momentul să aruncăm o privire şi la „rezultatul muncii noastre colective”, adică pe notele obţinute de jucători, dar şi la alte statistici (total-minute-jucate,  număr-meciuri-jucate, etc.).

            Pentru o mai bună „vizibilitate” a statisticii generale, am eliminat coloanele „neesenţiale” pentru moment şi am ordonat tabelul după media notelor obţinute de fiecare jucător, astfel :

 

OBSERVAŢII:

1. În cele 8 meciuri oficiale am folosit 30 (!) de jucători, dar dacă scoatem cei 12 folosiţi doar o singură dată (e vorba de 11 jucători folosiţi în Cupa Ligii + Ogbu în turul cu Jagodina), atunci avem o cifră mult mai reală şi „normală” (18 jucători, adică câţi pot fi înscrişi pe foaie într-un meci oficial în RO).
2. printre primii 11 jucători găsim 9 cu note medii de peste 6.0 (printre ei şi Ogbu-1 meci respectiv Păun-2 meciuri), pe locurile 10-11 fiind plasaţi Monroy şi Jakolis, fiecare cu 5.9.
3. Printre primii 4, avem portarul şi 2 fundaşi, întărind convingerea că linia de fund (cu mici excepţii = Rada, locul16 cu nota 5.1) se achită suficient de bine de sarcini.
4. Tot în poartă şi pe linia de fund îi găsim pe cei trei care au jucat INTEGRAL toate cele 7 meciuri oficiale (fără Cupa Ligii): Felgueiras, Susici şi Larie.

CONCLUZII, PROPUNERI:

a) despre jucători, „bob cu bob”

• Felghe: ca de obicei (evoluţii apreciate/apreciabile), dar şi unele „scăpări”: fenta eşuată cu cei de la Ceahlăul, poziţionarea oarecum deficitară la primul gol al „minskanilor” (e „scos” de execuţia perfectă a dinamovistului, dar părerea rămâne, mai ales, că a mai avut un moment „în oglindă”, anul trecut, la Braşov, cu Corona. Dă impresia că se aşteaptă să vină mingea în colţul lung, şi pare a fi prins pe picior greşit).  Camora: poate cel mai constant, în ciuda locului secund al notelor. Carenţe (mai vechi): strânge prea mult în centru, lăsând extrema mai liberă. E drept, am cam avut nevoie de „strângerile” lui, a salvat cel puţin 3-4 goluri iminente datorită dublării zonelor centrale abandonate (uitate?) de „centrali” (de regulă Rada). Rada: inimos, educat, dar pierde teren din cauza: 1-timpului care trece şi peste el, 2-tehnicii rudimentare (chiar pentru un fundaş), 3-unui stres greu de explicat la vârsta lui, combinat cu intervenţii prost evaluate (vezi eliminarea cu minskanii, chiar dacă ea a fost cam gratuită). Larie: o surpriză (plăcută, zic eu), se achită onorabil de postul lăsat liber de Cadu. Destul de mobil, destul de atent la marcaj, etc. Susici: jucător de perspectivă, cu reale calităţi, bun în defensivă, dar şi cu unele greşeli (vezi faultul la Tg.Jiu, scăparea lui Tănase la golul mioarelor, etc.). Are nevoie şi de mai multe meciuri, pentru a se armoniza cu ceilalţi din linie (inclusiv la ieşirile la offside). Monroy: apare de vreo 2-3 meciuri o cădere în evoluţia lui, concomitent cu apariţia unor vedetisme de prost gust (driblinguri inutile/perdante la mijloc, o încrâncenare prea mare, etc.). Are nevoie de „tratamente” din partea lui Miri, tăticul lui, că omul e capabil…Muniru: de departe cel mai promiţător jucător de câmp, cu evoluţii bune, spre foarte bune. Inexplicabilă păstrarea lui pe bancă în meciul pierdut cu mioare (poate nu ştiu eu anumite chestii, dar nu cred), are nevoie şi el de o (şi mai pronunţată) maturizare, pentru a evita fazele gen Dinamo (fault la 20 de m, din spate, din care s-a înscris primul lor gol).  Deac: cu un travaliu remarcabil, deseori fără rost, din păcate. Trebuie să îmbunătăţească calitatea centrărilor de la fazele fixe (cornere, lovituri libere). Negruţ: o mare promisiune, cu greşeli inerente tinereţii lui, utilizat pe un post (vîrf retras, semicoordonator) destul de pretenţios, dar de care se achită –zic eu- onorabil. Păcat de intervenţia sa efectiv necontrolată asupra lui Arla, să nu mai vorbim de accidentarea suferită, venită într-un moment destul de greu pentru el şi pt. echipă (oportunitate pt. Christian, pe care eu l-aş juca mai  degrabă acolo, decât închizător, total nepotrivit lui). Costea: crucificat cu mare plăcere de opinia ceferistă, de multe ori nemeritat (sunt cazuri şi „pro”…), cu evoluţii mai convingătoare în apărare, decât în atac, unde are probleme nu cu poziţionarea, ci mai degrabă cu golul…Tade: jucător care nici nu va progresa, dar nici nu va regresa…Va juca exact cu aceaşi dăruire meci de meci, cu nişte excepţii pozitive (vezi dubla cu nemţenii). L-aş utiliza mai des (mai ales în meciurile socotite mai grele) pe una din benzi, asigurându-se astfel –datorită travaliului peste medie- securizarea benzii respective.
• Miriuţă: una caldă, una rece…Mi-a plăcut (şi anul trecut, pe la sfârşit) calitatea/capacitatea  lui de-a strânge vestiarul, vedem şi o pregătire fizică destul de bună (mai ales comparativ cu anii precedenţi), are darul de a-i mobiliza pe băieţi, dar observ şi anumite carenţe, mai ales de ordin tactic: schimbări uneori greşite, alegerea formulei de start TOTAL ERONATE cu mioare (cu doi jucători nepregătiţi –încă- pentru un astfel de meci). În plus (sau ca o continuare a greşelii iniţiale), vine şi umilirea absolut gratuită a lui Jazvici, pe care –astfel- l-a cam pierdut (poate trebuia „pierdut”, la recomandarea cuiva…). Trebuie să aibă grijă şi de pregătirea psihologică corespunzătoare a meciurilor (vezi frica emanată înainte de turul cu cei de la Minsk). Pentru acest moment de existenţă a echipei e un antrenor bun, comparabil cu calitatea lotului şi cu  mărimea bugetului… Dar trebuie să vadă şi el, că potenţial –încă neexplorat- mai există destul în echipa asta, vezi evoluţiile bune în ultimele două meciuri, ambele în situaţii cu un jucător în „minus”.

b) despre compartimente de joc

• Echipa pare o piramidă aşezată cu baza spre/pe Felghe, atât ca note pe compartimente, cât şi ca evoluţii. Fiecare compartiment trebuie (şi poate) să progreseze, dar parcă munca cea mai dură trebuie dusă în atac, eventual prin cooptarea unor jucători noi (Ivanovski, Guima), dar şi prin alegerea unei noi formule de joc (vedem mai jos).

c) despre formule de joc (actuale, şi de viitor)

• Recunosc –sincer- că analiza asta a notelor am băgat la înaintare şi cu un scop „diabolic”/”pervers”: de-a discuta despre oportunitatea (sau nu) a unei noi formule de joc. Despre ce este vorba? Aşa cum reiese şi din tabelul de mai sus, 3 din cei patru fundaşi au note de peste 6.0 (adică bune), mai puţin Rada (5.1), veriga slabă din defensivă. Ce soluţii sunt: 1-înlocuirea lui cu un alt jucător, dar varianta asta pe termen scurt „cade”, eu –cel puţin- nu văd pregătit (nici fizic, nici „nefizic”) pe vreunul din rezervişti să joace acolo. 2-schimbi sistemul de joc (formula de joc). Nu va fi Miri nici primul, nici ultimul antrenor care aplică o formulă de joc în funcţie de „materialul clientului”, antrenorii mari au o afinitate deosebită pentru uşurinţa de-a trece de la un sistem la altul, în funcţie şi de calităţile jucătorilor primiţi spre prelucrare…:) Acum nu vorbim de „conservatoriştii” înrăiţi gen Rednic (cu al său 1-4-4-2 bătut în cuie), vorbim de o necesitate concretă ACUM şi AICI (la CFR), unde –în afara portarului- avem cam 3 fundaşi bunicei pentru jocul ăsta numit fotbal de Liga-1…Ei, de ce nu încercăm şi noi, Mister Miri, un 1-3-5-2 (sau 1-3-5-1-1, sau chiar 1-3-4-1-2), cu 3 fundaşi, adică, prin care împuşcăm doi iepuri, chiar: 1-scăpăm prin „restructurare” de Rada (şi de veriga slabă din apărare), 2-ne apropiem şi noi –măcar ca aşezare- de marile echipe ale momentului, care folosesc 1-3-5-2 (sau variantele ăstuia, fiecare cu 3 fundaş)? Să ne amintim doar de Olanda de la CM din Brazilia, o echipă (aproape) perfectă, dar şi alte naţionale, care au mers pe formula asta. Care e şmecheria cu formula asta? În primul rând, avem de discutat cele două faze esenţiale ale jocului: A)-în apărare, cei 3 devin fundaşi centrali, iar centralul „central” (să zicem Larie, la noi) strânge ba la unul, ba la altul, iar părţile laterale sunt preluate de mijlocaşii de bandă, care devin  astfel nişte fundaşi laterali (pe faza de apărare). E nevoie de jucători cu mare capacitate de efort (Tade, Deac, poate Jakolis, poate şi alţii). B)-în atac linia asta de 3 se desface un pic, adevăraţii mijlocaşi de bandă ajută atacul, iar fundaşii centrali de margine (sună ca naiba, dar înţelegeţi ce vreau să spun), devin –astfel- fundaşi laterali adevăraţi. Analiza se discută aproape identic (apărare versus atac) şi la nivelul mijlocaşilor, dar şi al atacantaţilor, cu menţiunea –doar- că la noi formula cea mai potrivită pare a fi 1-3-4-1-2, cu actorii concreţi: Felghe – Susici(Jaime), Larie, Camora – Tade(Costea), Muniru, Monroy, Deac – Christian (Negruţ) – Giuma, Ivanovski. Desigur, la un moment dat, în funcţie de gradul de pregătire, etc., formula îl poate „absorbi” cu succes şi pe Jakolis, chiar şi pe „umilitul” Jazvici, etc.

Păreri?

 

HAI CFR!!!