Cum a aflat Miri pe pielea sârbilor că de acum are 14+1 jucători de care trebuie să grijească virgulă ca de ouăle de Paști [FK Jagodina – CFR Cluj 0-1]

După egalul alb din Gruia, consider că formația sârbă merită să-i acordăm mai mult respect și mai multă atenție decât ne-am îndurat să-i acordăm imediat după tragerea la sorți, când măturam în gând cu ea pe jos. După 0-0 la Cluj, nu îndrăznesc să cred că echipa din Serbia pornește cu șansa a doua în retur, pe teren propriu, în fața unei echipe frânare care de multă vreme nu prea știe definiția golului marcat. Cu golgeterul Chuka-Obgu plecat (care, oricum, numai golgeter nu era) și cu Mincă trimis în Parcul Mare, ne va fi greu să marcăm golul care să ne asigure liniștea și (mai mult ca sigur) calificarea. Un singur aspect pozitiv față de meciul tur: revine Comora (după cum le place comentatorilor sârbi să-l prezinte), dar portughezul e fundaș.

FK Jagodina: Djuricic – Milinkovic, Simac, Gasic, Filipovic – Cvetkovici Djuric, Mitosevic – Arsenijevic, Susnjar, Jakimovski.

Rezerve: Ilic, Ivanovic, Lepovic, Martinovic, Mijatovic, Peric, Stoicev.

CFR Cluj: Felgueiras – Susic, Larie, Rada, Camora – Deac, Muniru, Monroy, F.Costea – Negruţ – Tade.

Rezerve: Amadio, Christian, Ene, Guima, Jakolis, Lopes, Veres.

Prima repriză arată clar că niciuna dintre echipele de pe teren nu are nici față, nici look de fazele superioare ale competiției. Însă important e să participi, nu-i așa? Dacă ești venit tocmai de la Cluj, ești un pic obosit de la drum, așa că stai mai mult în apărare, că doar în apărare au stat și ei în Gruia. Mai faci un pic de mișcare de dezmorțire, te obișnuiești cu echipamentul alb, pacifist, te văd rudele și prietenii din copilărie la televiziunea sârbă, te mai uiți în jur să vezi cum arată new-CFR (Susic și Larie), te faci că-l asculți pe Mioriță cum dă indicații de pe margine… și vremea trece. Cu bine, deocamdată. În poartă e Felgueiras, dacă nu v-am spus.

Meciul nu-i, însă, o simplă formalitate, sârbii punând în câteva rânduri în mare pericol scorul de 0-0 și calificarea noastră la lovituri de departajare. Scăpăm cu bine și cu Felgueiras în poartă până la pauză. 0-0 și calificarea e încă deschisă oricărui rezultat la penalty-uri.

Repriza a doua e și mai de nedescris, așa că de ce s-o mai descriu? Unul dintre suporterii ceferiști cască prelung, și-l înțeleg pe deplin. Mai e destul până se termină. Mingea ajunge din când în când în cele două careuri, dar careurile nu-s de ași. Ocaziile nu-și merită numele. Hai să zicem că sârbii au o ocazie de autogol în minutul 73, dar nu nimeresc spațiul porții. Ghinion.

Golul cade nemilos în poarta sârbilor în minutul 81, când, după un atac șnur al CFR-ului, se produce o bâlbâială în careul advers și Guima (intrat în locul lui Costea) reușește să înscrie precum nașul mare, din cur.

Normal că jucătorii noului CFR (29 acționari) se îmbrățișează dezlănțuiți cu jucătorii vechiului CFR (un AP). Calificarea e jucată și cei cca. 7000 spectatori veniți să-l vadă pe Susic la lucru știu asta, așa că amuțesc în mod sportiv. Meciul se termină, iar Miri se pregătește să se declare mândru de elevii săi la televiziunea locală.

Echipa ceva mai bună/valoroasă/inspirată s-a calificat norocos, dar norocul ți-l mai face și jucătorul Guima. Felicitări! Succes în Gruia și la Minsk!