Ploaie cu goluri, în plină secetă financiară. [CFR Cluj – Gaz Metan Mediaș 3-1]

Se zice că unii dintre jucătorii CFR-ului și-au uitat codul PIN imediat după Revelion și nu și-au permis să și-l amintească nici măcar la amenințarea nevestelor că-și iau copiii și pleacă în țările mai calde. Nefiind urmași de șeici petrolieri, majoritatea dintre ei au venit la Cluj să joace fotbal pe bani, că doar viața nu-i nicăieri pe gratis. Unii numesc chestia asta profesionalism, alții mercenariat. Hai să tragem naivitatea la mal și să deschidem larg ochii: a trecut demult vremea fotbalului jucat numai din pasiune, din plăcere, din devotament pentru culori. Numai din plăcere, Messi, Ibrahimovic sau CR7 nu joacă nici măcar în reclamele TV. Iar ăia au bani câcălău, nu ca Ogbu, Chuka, Gregory sau Tade.

Situația financiară precară (total neașteptată pentru CV-ul clubului CFR 1907 Cluj!) și-a pus amprenta pe moralul și evoluția jucătorilor CFR-ului, iar rezultatele slabe nu s-au lăsat așteptate. Acesta era peisajul în care a aterizat Miriuță, cu tot cu visele sale erotice gonflate. În tăcerea mormântală și suspectă din Gruia, multe înjurături și-au luat atât jucătorii cât Miriuță de la noi, privitorii de pe margine. Jucători de un milion de euro jucau de maxim 500.000, iar petarde de 2 lei jucau doar de 2 bani. Încet-încet, ne-am mai dumirit și noi cam care-i scorul și pretențiile noastre au scăzut la cote rezonabile. Supraviețuirea ne-a devenit dintr-o dată cămașă mai dragă decât laibărul performanța, iar nasul cu care umblam cam pe sus ne-a revenit la nivelul ghioceilor, mai ales după ce „U” ne-a tras-o cu o sete de cămilă rătăcită prin deșert de pe timpul lui Rommel.

Și iată că „petarzii” noștri, care și-au lăsat bărbi mai stufoase decât a oricărei conchite, au arătat spre final de campionat și de răbdări prăjite că au mândrie și încă li se mai învârtoșează wurștul! Trei victorii consecutive – după meciuri care n-au curs de-a dreptul șnur – trei ocazii să stăm strâmb și să ne minunăm pe bună dreptate. Jumătățile și sferturile de fotbaliști, conduși de pe margine de treimea de antrenor, au reușit în ultimele etape să recâștige o mare parte din respectul nostru. Chiar dacă ultima (ultimele) impresie (impresii) nu poate (pot) șterge cu buretele un sezon execrabil, performanța jucătorilor CFR-ului nu trebuie ignorată și împinsă în anonimat. Nu-s ei Cezari, dar să le dăm cotă parte din ce-i a Cezarului. Bravo, băieți, și – vorba lui Caneto – mulțumim! În starea de totală anormalitate din Gruia, pe o ploaie agasantă, între puținii suporteri din tribune și puținii fotbaliști de pe teren, s-a încheiat pacea din mai 2014. Iar asta e bine.

Iar acum despre meci, nu foarte mult. Obligațiile obligatorii de familie – total neimportante în opinia mea, opinie care nu contează în fața sucitorului, ca în orice căsnicie fericită – m-au împiedicat să văd prima repriză. Am aflat din paginile de sport că e 1-0 pentru CFR la pauză, gol Deac*.

*Iată mai jos golul lui Deac, din minutul 9, într-o imagine pe care am găsit-o în presa vremii. Costea pipăie mingea pe stânga, la mare distanță de poarta Gazului, apoi face o fentă spre interior, a la Del Piero, și trimite mingea încovrigat spre Ogbu, aflat la marginea careului mare. Acesta se trântește într-un plonjon spectaculos și deviază mingea cu capul spre bara a doua a porții oaspeților. Oaspeții au portar (Pleșca), nu sperietoare de ciori, și acesta reușește să respingă mingea în lateral. Dar și gazdele au o aripă dreapta parcă dată de Red Bull, care trimite mingea în plasă. GOOOL! CFR – Gaz Metan 1-0.

După cum zic alții, prima repriză a fost acordată la puncte CFR-ului.

În minutul 51, după ce mi s-a încălzit și mie link-ul către meci și am căpătat vizibilitate, mingea tocmai se afla în jumătatea noastră de teren, la jucătorii echipați în alb. Am apucat să-i flutur din mână un salut lui Maftei, jucătorul ceferist cel mai aproape de camera mea și de camera de filmat, iar acesta mi-a zâmbit larg și mi-a făcut semn că totul e în ordine, sub control, și să stau liniștit, că azi batem sigur. Din păcate, aceste fracțiuni de secundă cât i-am distrat atenția lui Maftei i-au fost fatale. Mingea a fost aruncată în spatele lui, Bawab n-a stat pe gânduri și a țâșnit cu ea spre poartă, iar Mario n-a mai reușit să-l blocheze: CFR – Gaz Metan 1-1. Rog să se consemneze în căsuța tehnică a partidei că golul a fost primit pe partea mea, din cauza mea, iar Maftei nu merită să fie penalizat la (un eventual) salariu!

Foarte neinspirată intrarea mea în joc, dar rog organele în drept să nu-l penalizeze pe Miriuță la (un eventual) salariu! Chiar dacă în trecut a mai stricat meciuri după pauză, de data asta nu el a fost iresponsabilul.

Găzarii ne-au făcut minute grele după golul egalizator, iar CFR s-a regăsit cu dificultate în următoarele 10-15 minute. Însă perioada de grație a oaspeților s-a stins încet-încet, iar ceferiștii au recăpătat mingea la picior. Iar cel mai inspirat picior de pe teren – țucu-i bocancul! – a fost cel al lui Camora, care a șutat de la distanță în cel mai neinspirat picior de pe teren, al lui Trtovac. Mingea a fost deviată în poarta lui Pleșca, care plecase pe direcția numărul 1: GOOOL! CFR – Gaz Metan 2-1! Minutul 70.

Lovitura de grație a fost FA-BU-LOA-SĂ! Centrare de pe dreapta și lovitură de cap superbă a lui Deac, care – culmea! – nu era jucătorul care a centrat de pe partea sa! GOOOOOOOL!!! CFR – Gaz Metan 3-1! Game over. Minutul 74. Plaja de pe care au fost adunați danezii cu arcanul parcă ne așteaptă cu tot mai mare drag (chiar dacă Ciprian Deac va declara după meci că nu merităm să ne bronzăm după un sezon atât de palid).

Echipele mari câștigă și când joacă mai slăbuț, iar la scorul ăsta CFR e o echipă mare. Ploaia continuă, dar nu mai e așa de rece ca la 1-1. Terenul e ud, mingea e udă, penele din scurta lui Miriuță s-au înmuiat, suporterii scandează „CFR! Victorie! CFR! Victorie!” printre rafale, cotele apelor din Cupa AISCP a lui Felgueiras urcă vertiginos… Ce mai, atmosferă superbă, chiar și „trăită” numai la televizor.

Ultima reprezentație „acasă” a CFR-ului din sezonul 2013-2014 s-a încheiat cu un triumf. Ce urmează după ploaie? Întâi Săgeata, iar apoi să sperăm că nu deșert.

CFR: Miriuță – Felgueiras – Maftei, Cadu (Thiago Lopes), Rada, Camora – Monroy, Djokovic – Deac, Negruț (Tade), Costea (Batin) – Ogbu

PS. Se împlinesc aproape trei sezoane de când CFR și-a găsit PORTARI. Unul dintre ei are mai mult lipici la trofee (Beto – jos pălăria pentru seara de ieri!), în timp ce al doilea e mai ghinionist, cel puțin deocamdată. Mario s-a ales până acum doar cu trofeele acordate de suporterii ceferiști, dar să sperăm că acestea sunt doar începutul unei cariere la vârf. Super Mario Felgueiras o merită din plin, orice siglă de club ar purta pe piept de acum încolo. Baftă!