Ne-am pus din nou probleme. [CFR Cluj – Concordia Chiajna 1-1]

Când se anunță echipele care se vor înfrunta acerb, ne dăm seama că juniorii CFR-ului s-au antrenat degeaba în ultimii 13 ani, greviștii titulari spărgându-și singuri greva. CFR: Felguieras – Maftei, Piccolo, Rada, Camora – Monroy, Rui Pedro – Deac, Negruț, F.Costea – Ogbu și Chuka. Revine totuși în primul 11 un tinerel, Negruț, care-i ia locul lui Djokovic. Căpitanul Cadu e în tribună, uitându-se cum trece lent prin fața ochilor săi meciul 199,5.

Primele 10 minute nu aduc nimic interesant pe teren, deși oaspeții par să fi venit la Cluj cu ideea fixă să-și vândă la suprapreț pielea. În lipsă de acțiune, comentatorul TV are timp să ne redea câteva dintre declarațiile săptămânii. Constat că Miriuță e perechea perfectă a președintelui Iuliu Mureșan la capitolul declarații la plezneală. Auzi, cică greva n-a fost la CFR 1907, ci la CFR Călători (sau Marfă?)!

Trebuie să treacă aproape 12 minute din partidă ca să asistăm la un șut al lui Rui Pedro în Ogbu și Chuka. Evitând golul lui Rui Pedro, Ogbu și Chuka rămân cei mai buni marcatori ai CFR-ului, fiecare cu câte 2,5 goluri.

E nevoie de o fază fixă, nemișcată (corner de pe stânga), pentru ca în Gruia să se instaleze veselia și bunădispoziția. Negruț lovește perfect mingea, aceasta se duce ață la Maftei, care o izbește sănătos cu capul și o trimite în poarta lui Râmniceanu. GOOOL!!! E minutul 18, CFR conduce cu 1-0, iar Maftei devine sfântul meciului. Cu atât e mai de lăudat Maftei, cu cât e mai neplătit (are din nou barbă, semn că restanțele n-au fost încă achitate), dar profesionist.

Acțiunile ceferiștilor sunt tot energice, atacurile tot mai dese, iar jumătățile de ocazii se înmulțesc precum jumătățile de iepuri. Nici Negruț, nici Deac nu nimeresc spațiul porții, dar Miriuță zâmbește mulțumit și ușor șmecherește. Jocul decurge așa cum îi place lui mai mult, cu CFR în rolul lui Bruce Willis, tare greu de ucis.

Cei de la Chiajna încearcă și ei să se vadă la televizor, dar au mingile cam mici, deci nu ne pun probleme. Și așa, în așteptarea golului cu numărul doi, prima repriză se încheie cu doar un gol pe tabela de marcaj și cartonașe galbene pentru Monroy și Rui Pedro. La pauză, cei din studioul TV se leagă și ei de barba lui Maftei, făcând aceeași paralelă cu salariile neplătite. Încep să mă îngrijorez că mă miticizez/digitivez și trag rapid o „prună” pe gât, să mă dezinfectez. Deja mă simt mai bine, mai ales că CFR e pe locul 6, deci Iuliu Mureșan nu mai trebuie să se retragă de la o echipă de locul 7.

Rui Pedro rămâne la vestiare și în locul său apare pe teren Djokovic. Sunt curios dacă Damjan va prelua sarcina de a executa loviturile libere, sau Miriuță va merge în continuare pe picioarele și creierele lui Deac și Negruț.

Surprinzător, în loc să caute lovitura de grație, ceferiștii noștri încep repriza a doua ezitant, încercând să blocheze câteva acțiuni ceva mai periculoase ale chiajnenilor. În primele 5 minute, oaspeții par ceva mai antrenați, punând stăpânire pe minge și chiar pe teren.

Contrar cursului jocului, în minutul 53 Deac reușește o centrare perfectă, dar Negruț n-are sfințenia lui Maftei și trimite anemic mingea în mănușile lui Râmniceanu. Nu trece un minut și Costea se face de mândră minune, expediind mingea undeva spre ceruri, din poziție realmente promițătoare.

Concordia ajunge rapid la poarta noastră (faza se stinge), noi ajungem rapid la poarta lor (Negruț șutează pe centrul porții). Jocul se animă, nu se mai pierde atâta timp în zona de la mijlocul terenului. Cât timp nu suntem egalați, nu mă deranjează un pic de spectacol pe iarba verde de acasă.

Deac nu este de acord cu mine și intră cu buldozerul personal în ilfoveanul care tocmai băga muncitorește mingea în careul nostru. Bucurie mare în studioul TV când se acordă 11 metri. Cei de la Chiajna nu au nevoie decât de un minut ca să fructifice lovitura de pedeapsă. așa că se face 1-1 în minutul 59 (marcator Serediuc).

No, ce ne facem acum, Miri? Șo pe ei, să ne dea și golul doi?… Miriuță răspunde cu Tade, care intră în teren în minutul 65, cu aceeași mare dorință de a juca, dar și cu același mare semn de întrebare referitor la putință.

Galeria ceferistă profită de scorul nemulțumitor ca să ceară sânge local, tânăr și neliniștit, în teren. 14 juniori sunt trimiși la plimbare încălzire. Tânărul Negruț e trimis pe bancă, iar în locul său intră Ammari.

În minutul 72, Deac are șansa să-și răscumpere păcatele tinereții din minutul 58, dar cade insuficient de talentat în careul advers, neimpresionând pe nimeni, nici măcar pe nevasta arbitrului de centru, dacă are vreuna.

Timpul trece în zbor, iar Șumudică lasă impresia că o are mai mare decât a lui Miriuță, cel puțin în partea a doua a meciului. Concordia se retrage în apărare, nedorind să facă pagube și mai mari la Cluj. Ce mai contează? Imediat după golul egalizator orice urmă de spectacol sportiv s-a stins ca printr-o minune și s-a reinstalat pe gazon campionatul României, Liga 1. Să-ți mănânci (ronțăi)  abonamentul în loc de semințe, nu altceva…

Neluț Roșu, unul dintre foștii juniori antrenați degeaba în Gruia, îl întinde la extremis pe Felgueiras cu un șut de la semidistanță. E minutul 83 și Super Mario confirmă afirmația lui Miriuță, cum că CFR e greu de învins. O paradă care-l apropie pe dragul nostru portar cu încă 100 km de Rusia, care-i iese în întâmpinare.

Vine minutul crucial cu numărul 86, când un întreg stadion se crucește și milioane sau sute de mii de telespectatori se crucesc la ratarea lui Florin Costea. Coechipierii umbrei umbrei lui Costea cad în prostrație și rămân stane de piatră, în timp ce Concordia scapă pe contraatac, dar nu știe suficient cu mingea ca să facă un 1-2 clinic și cinic.

Avram prelungește cu 5 minute meciul, încercând mărinimos să mai ofere câteva șanse elevilor lui Miriuță de-a avea motive serioase să-și ceară salariile în full. Șut Monroy, respimgere, șut Ammari… aut de poartă.

Prelungirile se scurg steril, CFR nu găsește calea spre poarta ilfovenilor. Partida se încheie nedecis, iar CFR pierde locul 6 și revine pe 7. Mi se face inima ghem când mă gândesc că președintele Iuliu Mureșan are din nou motive întemeiate să ne amenințe că el nu mai stă la o echipă de locul 7 și s-ar putea retrage, ca un traseist ce n-a fost niciodată traseist.

Ce se întâmplă CU ADEVĂRAT la CFR? Ce draci și-au băgat coada și la ce nivel? Unde bani nu… e, nimic nu e? Atât și nimic altceva?