De la raze Gamma la raze X. [CFR Cluj – Petrolul Ploiești 1-1]

Prietenul nostru „gica10”, într-un comentariu postat la articolul lui Caneto, a făcut o observaţie interesantă: fotbalul nu este matematică. Gică, ai dreptate, dar doar până la un anumit punct. Dincolo de acel „punct” însă fotbalul chiar că devine o matematică, o „trigonometrie”, dacă vrei (apropo linia aia controversată de la golul primit…), un joc de şah (expresie mai des folosită atât de tehnicieni, cât şi de „analişti”). Iar despre „prietenia” şahului cu matematica nu cred că trebuie să vorbim foarte mult, lucrurile sunt cât se poate de clare.

În opinia mea fotbalul este o „matematică aplicată” (sau un joc de şah pe o tablă ceva mai mare), practicată de nişte „piese umane”, care dacă sunt aşezate şi „mişcate” pe tablă (de un A1 priceput, după nişte reguli clare şi în baza unor analize corecte a mişcărilor adverse, atunci jocul devine spectaculos (sau – măcar – mai organizat), şi şansele de-a obţine victoria devin mai mari. Mai ales dacă „doreşti cu adevărat” victoria, cum se spune în limbajul de lemn al fotbalului… 🙂

Poate ar trebui să vorbim şi despre „intuiţie”, care deja este o noţiune mai apropiată fenomenului, că ea trebuie să fie prezentă în toate liniile, la toţi jucătorii care intră pe teren, mai mult de atât, este nevoie de o intuiţie comună, pentru a evita capcanele adversarului (vezi ieşirile la offside), dar şi pentru a construi eficient în faţa porţii adverse. Şi, important!, tot timpul trebuie să „intuieşti”! N-ai voie ca procesorul tău să meargă în gol… Trebuie să intuieşti ce pasă va da coechipierul tău, trebuie să intuieşti ce va face (cum va greşi?) fundaşul advers, şi aşa mai departe. Tehnicienii (A1) nu îndrăgesc foarte mult noţiunea de intuiţie, pentru că ea ne duce cu gândul în zona hazardului, ei militează mai mult pe noţiunea de „exersare”, care -după un anumit timp – elimină intuiţia şi dezvoltă „mecanismele de joc”, şi mai importante pe terenul de fotbal.

Din capul locului fac precizarea că în mini-analiza de mai jos nu vreau să iau capul/gâtul nimănui, nici al lui Cadu, nici al altuia, vreau doar să punctez că o eroare de percepţie a unei faze, intuirea greşită (sau lipsa intuiţiei) privind atacul advers, o neatenţie de moment (cum se spune mai din popor) poate priva echipa ta de puncte preţioase, pentru care ai muncit 89-90-91 minute corect şi ireproşabil dpdv tactic. Fotbalul, greşeala aşteaptă, nu iese gol (decât foarte rar) fără o greşeală mai mică sau mai mare a unui/unor jucători.

Aşadar micro-analiza de mai jos se doreşte a fi mai mult o prelegere de ordin tactic, o filă într-un manual fictiv al fundaşului de oriunde/oricine ar fi el.

După această mică introducere vă propun să ne uităm puţin la golul marcat de petrolişti, discutând un pic pe două momente cheie dinaintea golului primit:

faza 1

În imagine, vedem momentul în care Mustivar (Petrolul) primeşte o pasă într-o poziţie EVIDENTĂ de offside (indiferent de linii imaginare sau reale, offside-ul e clar ca lumina zilei).

Ce mai „vedem” din/în această imagine?

1. În primul rând vedem că arbitrul de margine (asistentul) are o poziţie APARENT bună, dar în realitate are poziţia cea mai NEPOTRIVITĂ cu putinţă, pentru că este situat mai spre poarta noastră cam cu un metru decât Mustivar, iar linia „lui” imaginară spre Cadu nu mai este paralelă cu linia de fund (în primul rând) şi îl „scoate” astfel (greşit!) pe Mustivar din offside (în al doilea rând)! Nu cred că a fost intenţie la tuşier, cred că a fost mai degrabă de o poziţionare proastă, urmată de o decizie incorectă (fatală pentru noi).
2. Mai vedem că faza asta aparent banală ne prinde cu 8 (!) ceferişti la maxim 30 de metrii de poartă, în timp ce prahovenii aduc în faţă doar 4 jucători. Ceva mai în spate mai vedem doi ploieşteni şi un ceferist, fără o posibilă implicare în faza respectivă, în poziţii neutre, de “aşteptare”, practic. O superioritate care în 99,99% din cazuri anulează atacul advers, nu şi în cazul nostru…:)
3. Mai vedem că pasul la offside este făcut IREPROŞABIL de jucătorii noştrii (este o calitate a apărării noastre cam de când şef de trib este Ricardo), chiar „el capitano” este cel care are grijă ca offsideul să se realizeze corect. Ca o paranteză, în astfel de faze offside-ul este „comandat” de regulă de unul din fundaşii centrali (pe vremuri de către acel celebru „libero”), la noi comanda o dă totdeauna Cadu, ceilalţi trebuie să fie mai sus (aşa şi este), iar Cadu este cel mai aproape de adversar, el este omul cu „rigla şi cu compasul”, e responsabilitatea lui reuşita ieşirii la offside. Aici totu-i OK dpdv al apărării noastre.
4. Mai vedem în faţa apărării un “buchet” de trei ceferişti, un adevărat triungi al Bermudelor, creat – din păcate – exact unde nu trebuia, dacă nu cumva s-a dorit „anihilarea” centralului I. Kovacs… 🙂 În schimb, al patrulea ploieştean (apropiat lui Teixeira) nu e blocat de nimeni, la un moment dat putea deveni şi el periculos.

faza 2

Imaginea următoare (faza 2) arată momentul pasei (de gol) dată de Mustivar lui Teixeira. Observăm şi aici lucruri interesante:

• Linia noastră de apărători „s-a strâmbat” un pic, cu capătul „Maftei” îndepărtându-se de poarta noastră, din păcate!
• Ne aflăm în momentul în care deja NESEMNALIZAREA offsideului s-a consumat, şi toată lumea trebuia să fie atentă la ce va urma. Piccolo are reacţia cea mai bună, face câţiva paşi spre Felghe, putea să se ducă şi mai în spate (dar nu prea a fost timp, tocmai că vorbim de o poziţionare „post-offside”, care este mereu foarte vulnerabilă dacă offsideul nu este acordat).
• Ăia trei din Bermude fac şi ei câţiva paşi spre careul nostru, dar TOT DEGEABA, practic nu ţin pe nimeni!
• Aici vine treaba mea cu Ricardo. În mod normal singurul pericol în acel moment era o pasă „printre” către Teixeira (eventual o deschidere în adâncime pe dreapta, între Camora şi Piccolo), aşa că Ricardo avea obligaţia – în opinia mea – să strângă spre Felghe, situaţie în care pasa lui Mustivar fie era interceptată, fie îl obliga pe Sony să continue altfel, caz în care aveam şanse şi mai mari (şi timp) de regrupare şi de recuperare a mingii!
• Desigur prin acel pas spre Felghe se deschidea un culoar pentru petrolistul din stânga lui Kovacs, dar „bermudianul” Monroy putea foarte uşor închide culoarul, că tot era al lui…
• mai vedem, că -– din păcate – pe Sfântu’ îl cam fură jocul şi nu are o reacţie imediată faţă de avansarea perfidă a lui Felipe pe stânga. Vasile trebuia să vină neapărat cu el, să strângă, să anticipeze, să facă ceva, că are şi experienţă, şi nici Felipe nu-i un tinerel, vitezist nici pe atât. E doar un vulpoi care vede extraordinar de bine „tabla de joc” şi e şi ajutat de o tehnică ireproşabilă.
• Mai vedem, că în acest moment nu mai putem vorbi – din păcate – de offside.

Ştiu că nu asta a fost cel mai important lucru din această partidă. Şi mie mi-a plăcut jocul, poate cel mai bun din era Miri (voi încerca o analiză a lui cam peste două etape), am creat ocazii, am avut şi posesie bună, şi circulaţie, doar noroc şi un golgheter pur-sânge nu am avut. Ogbu e construit pentru un alt tip de joc, Monroy mi-a plăcut din nou (acum a dat şi o pasă de gol, poate vine la Galaţi şi cu un golazo…), Chanturia s-a zbătut, chiar dacă a fost pus pe stânga, Pedro la fel. În contextul acestui campionat nu prea are rost să ne facem crize de nervi din cauza rezultatelor, mai degrabă contează calitatea jocului, care pare în creşterea lentă, dar vizibilă.În schimb, un lucru este cert: chiar dacă „fotbalul nu e matematică” şi „golul greşeala aşteaptă”, etc., e bine să vedem cam cum „ajutăm” şi noi să vină golul…adversarului. Repet nu e vorba de-a da vina pe nimeni, e vorba de o analiză, sau –mai degrabă- o părere, poate nu foarte profesionistă, aşa, ca de la un boşorog crescut pe terenuri înfundate prin mocirlele diviziei „C” şi „judeţ”, apoi prin blaturi, şi – în final – printre „băuturi răcoritoare”… 🙂

HAI CFR!!!