Șoc și groază la Cluj-Napoca! [CFR Cluj – „U” Cluj 1-2]

Seară ploioasă de luni, numai bună pentru cel mai mare derby al județului Cluj din toate timpurile. Stadionul se umple cu repeziciune, cu vădită tendință spre arhiplin. Doar zonele tampon, păstrate goale datorită fricii ancestrale față de galeria studenților, lasă impresia că stadionul e numai pe sfert arhiplin. Prima surpriză vine de la oaspeți, echipați în „zebre”, spre deruta frânarilor, care se așteptau să marcheze 1) goluri și 2) om la om „pinguini”. Teja, antrenorul care se poate retrage din fotbal după acest meci dacă… dar să nu anticipăm!… poartă o Șapcă Roșie. Miriuță, antrenorul (?) care se poate retrage din fotbal înainte să se apuce de antrenorat… dar să nu anticipăm!… poartă-n casă (până la un punct, nu și după zero puncte) o Șapcă Vișinie. Nu mă bag cu referiri la Șapca lui Ceaușescu și Șapca Verde, că nu știu cine și cum le poartă.

Mă miră vastele deșerturi din stadionul arhiplin. Atâtea bilete rămase în stoc, atâtea locuri goale, atâtea scaune care puteau fi vândute la pachet cu schelele… Mă dezamăgește atitudinea publicului clujean – fin cunoscător al fenomenului fotbalistic stelist, de altfel – care n-a înțeles finețea situației. Adică faptul că derby-ul CFR-„U” a ajuns în sfârșit la nivelul clasic, cu echipe ale căror obiective nu sunt tinichelele, ci menținerea în prima ligă. Supărat sunt, Doamne, supărat, că unii n-au înțeles genialitatea piciorului pe care Paszkany și l-a băgat în clubul-jucărie din Gruia și s-au ascuns în fața televizorului de invazia celor din clubul cu un picior în groapă. Îi iert doar pe scenariștii care n-au introdus acest meci în categoria kosher și au preferat televiziunea teatrului. Eu unul acord cu dărnicie prezumția de nevinovăție actorilor din teren, loje, ghene și avioane, așa că purced la descrierea evenimentului sportiv din Gruia.

Cele două echipe încearcă încă din „primul 22” să pară mai fioroase decât sunt la ora actuală. Universitatea agită un Târnăcop, în timp ce feroviarii răspund cu Maah-Chuka. În imagine e numai Chuka, că pe Maah nu l-am prins (da’ și de-l prindeam!… dar să nu anticipăm…). Chiar dacă Târnăcop n-a fost… vioara întâi a lor, Chuka Ogbu a fost contrabasul numărul unu al nostru.

Miriuță aruncă în luptă o echipă adunată în pripă, alcătuită din cerșetori prinși cu arcanul la coadă la bancomat. Din această echipă nu lipsesc următorii 11 jucători ceferiști: Felgueiras – Maftei, Cadu, Rada, Camora – Monroy, Rui Pedro – Denilson, Negruț, Maah – Ogbu. Dacă de obicei CFR-ul pornea cu prima șansă în derby-ul local și județean, de data asta pornește și cu a doua, pentru orice eventualitate.

Din primele momente ale jocului mi-aduc aminte că Paulo Sergio le-a tras-o lejer cu echipa de rezerve, tragere care nu se va întâmpla astăzi. Deși suntem gazde primitoare, Miriuță pare că se inspiră din ceva schițe tactice notate cu markerul de Ando pe spătarul băncii de rezerve. Probabil dacă am juca soccer, din tribune s-ar striga ‘Defense! Defense!’. „U”-iștii vin cu tupeu peste noi, trecând cu lejeritate peste linia inexistentă de mijlocași defensivi inexistenți. Monroy ăsta… cine pana mea l-a adus la calea ferată?! De la Rui Pedro nu mă aștept să repete „accidentul” de la Brașov, că totuși nu-i de meserie Peralta. Unde-i Djokovic, ăla de pare ceva mai copt pe post? N-o avut umbrelă și-o rămas în autocar? Nu mai întreb a enșpemiaoară unde-i Gabi Mureșan, că știu că-i dus la Tom. Paranteză: [ăia de n-ați știut cum să vă scăpați mai repede de Gabi Mureșan, dacă n-ați avut feelingul să-l pupați pe frunte când a fost acasă la noi, n-aveți acum decât să vă pupați în fund unii pe alții, bucile voastre de inteligenți!]

Deci, studențeii manevrează mingea, după posibilități, prin mijlocul terenului, trec de jaloanele denumite pompos mijlocași defensivi, și se izbesc de o line de fundași ceferiști ce pare totuși bine pusă la punct. Însă orice recuperare a mingii nu are și urmare pe direcția înainte. Incredibil ce echipă slabă avem, privind în ansamblu!

Denilson se învârte ca un testicol într-o găleată din care nu poate ieși. O singură fază reușită într-o repriză, în rest pâclă pe ochi. Pe cealaltă parte activează definiția dezastrului. O întreagă repriză Robertinho Maah se chinuie cu nonșalanță să-l facă uitat pe Semedo din perioada Steaua și reușește. O singură dată apare revoluționar pe partea lui de naștere – partea dreaptă – ia faza pe cont propriu, pornește vijelios într-un dribling nebunatic spre poarta lor și mingea ajunge în poarta noastră! Contemplator la gafa lui Maah este chiar căpitanul Cadu, făcut pe la spate de Lemnaru. Felgueiras explodează de disperare și scoate mingea din plasă la scorul de 0-1.

Studenții se bucură de parcă au luat examenul la Materiale Rulante. Ceferiștii nu se bucură. Mâine trebuie să meargă la serviciu, să onoreze munca grea, că doar nu-s fotbaliști, să lipsească din cantonament la primele 3-4-5 salarii neplătite.

Bucuria oaspeților e de scurtă durată. Negruț pivotează cu mingea la picior pe partea dreaptă, întoarce un apărător, trece și de stafia lui Sougou și-i centrează perfect lui Ogbu, care NU RATEAZĂ!!! GOOOL!!! 1-1!!!

Instantaneu, Ogbu devine idolul tribunelor, iar Negruț viceidolul. Privind pasiunea din îmbrățișările ceferiștilor de pe ecran, scenariștii din fața televizoarelor se întreabă dacă e bine că au rămas acasă sau nu. Habar n-am care-i răspunsul, dar să nu anticipăm…

Pe chipul lui Miriuță nu se citește fericirea, dar se lecturează satisfacția. E din nou egal, și cine pe lumea asta să merite mai mult o remiză decât el?

Meciul e mai deschis acum oricărui rezultat, mai puțin 0-0, 1-0 sau 0-1. Nu se mai înregistrează supermari ratări imense în scurgerea timpului spre pauză, până vine minutul 43. Ca de obicei – am mai semnalat slăbiciune asta și în trecutul apropiat – CFR se clatină serios la un corner. Ogbu e cel care trece pe sub minge în încercarea de a respinge, iar Felgueiras e cel care blochează lovitura de cap și lasă glonțul să ne treacă pe la ureche. Fazele fixe rămân unul dintre multiplele câlcâie ale lui Achile și acum știu sigur că anticipez și nu e bine…

Nu știu ce au făcut suporterii aflați la fața locului la pauză, dar locurile goale au rămas la locul lor, supravegheate atent de agenții de paza bună trece primejdia grea/borțoasă.

Am revenit de la toaletă când repriza a doua era gata să înceapă, iar Costea Florin se pregătea să facă repriza vieții. Fostul marcator de hattrickuri, Maah, n-a mai primit girul lui Miriuță să continue să ne chinuie. Pare în sfârșit o schimbare profesionistă de jucători, nu, Caneto? Bine, nici Costea nu va face repriza vieții sale tumultoase, dar să nu anticipăm… Intenția contează, iar Miri a fost bine intenționat.

Primul sfert de oră de după pauză mă duce cu gândul la ideea că CFR dorește mai mult victoria, că doar are o reputație și o statistică de apărat. Ai noștri controlează ceva mai mult mingea, atacă mai decis, dar cireașa din vârful tortului lipsește. Aproape fiecare ocazie din această repriză îl va avea protagonist pe Ogbu, iar cei care ați văzut meciul cred că-mi dați dreptate când spun că atacantul a fost cel mai activ ceferist (atenție, n-am spus perfect).

După cum anticipam neintenționat, tot o fază fixă ne bagă mortul în poartă. Vine minutul 63. Lovitură liberă de la mare distanță, lateral stânga, care nu spune nimic. Execută Ciupe, Negruț face balet, doi „U”-iști fac dans tematic, iar Felgueiras încasează un gol tâmpit, demn de zilele negre ale lui Nuno Claro. Degeaba izbește în neștire cu pumnul în gazon, e incredibil ce echipă slabă avem!!! Visul erotic al studenților e pe care să se împlinească chiar în Gruia, după zeci și zeci de serii de studenți nesatisfăcuți: 1-2.

NUUU SEEE POAAATEEE!, ar striga Kiruj, dacă nu chiar strigă… BA SE POATE!!!, strigă criticii de pretutindeni. Mai sunt 30 minute în care ne vom da seama dacă meciul e kosher sau nu. Am să anticipez puțin și am să spun că una dintre cele două variante e greșită, dar tot nu mi-am dat seama care.

La marginea terenului, Miriuță afișează alt look, neTV. A abandonat deja cipica vișinie, ca și cum ar da glas pantonimic capitulării. E clar că viitorul său profesional nu-i legat de căile ferate din Ardeal, la revedere, drum bun!

În repriza asta ne părăsesc Gabionetta și Negruț. Intră Tade, dornic să lase o impresie bună, și Chanturia, care chiar lasă o impresie bună. De altfel, doar după intrarea georgianului am reușit cu adevărat să semănăm panică în careul lor.

Egalarea e la câțiva centimetri de linia porții adverse în minutul 76, dar Ogbu n-are parte de dublă. Bara face parte din joc și azi e de partea lor.

Peste 2-3 minute ne chircim pe scaune așteptând un picior care să vâre mingea în poartă, dar piciorul de 2-2 nu mai vine. De altfel, în careul lui Veselovsky, Ogbu și Tade par să aibe coase în loc de picioare și nici măcar nu știu cosi…

Gluma proastă se îngroașă tot mai tare, până devine macabră. Ceferiștii noștri dragi lupă eroic până în ultima clipă de prelungiri, dar – și acum o să anticipez puțin – degeaba… Se termină 1-2 și la final „zebrele” se bucură de necazul nostru.

Președintele clubului FC CFR 1907 Cluj privește lung-amărăcios în zare, care zare nu pot să anticipez cum arată.

Finanțatorul clubului FC CFR 1907 Cluj nu știu pe unde e, cu ce treburi mai interesante se ocupă. Treburile lui. Din partea mea, poate să rămână acolo. În caz că n-a apucat să vadă meciul, închei dedicându-i două imagini de la finalul partidei. Doar e responsabilul principal atât pentru serile încheiate magic, cât și pentru cele de coșmar.