Prostul, impotenţii şi scara „infinitului”

Subsemnatul, Don Kiruj Delon de Harcov, angajat (pe perioadă determinată, până ce fac o criză de inimă şi de nervi) al firmei nonprofit şi nonguvernamental „Tribuna CFR SRL”, raportez: 

În ziua de 14 martie 2014, la solicitarea conducerii, m-am deplasat în oraşul martir Braşov pentru a urmări la faţa locului meciul echipei noastre favorite în compania echipei gazdă, Corona din localitate, lanterna roşie a Ligii 1.

Pe ruta M.-Ciuc – Braşov (şi retur) m-am deplasat cu maşina mea personală cu nr. de înmatriculare HR-XX-YYY, împreună cu soţia mea, Mme, care a venit „mânată” de cu totul alte intenţii şi măcar ea avut nişte realizări şi satisfacţii în acele 2 ore cât Mr-Kiruj (adică eu) stăteam ca prostul în tribunele stadionului Tineretului şi urmăream un spectacol macabru, cu accente tragicomice, de râsu-plânsu. Dar să nu anticipăm, s-o luăm step-by-step…

Stimată conducere! După ce am „plasat-o” pe Mme într-un hipermarket aflat la ieşirea spre Piteşti (nu spun la care, că noi nu facem reclamă de niciun fel, nici directă, nici mascată), la ora 18.42 m-am prezentat la porţile stadionului Tineretului (unde am mai fost de câteva ori, ultima dată – dacă îmi aduc bine aminte – acum 42 de ani, un fleac…), am luat bilet ca orice ceferist cu simţ civic, şi m-am apucat de treabă… 🙂

Respectând indicaţiile Dvs., mi-am procurat bilet în tribuna oficială, aproape de banca echipei noastre, în compania unor indivizi dubioşi (Braşovul e plin de oameni de fotbal dubioşi, e drept, nu numai Braşovul…), care s-au comportat destul de anemic, cu excepţia unuia, care stătea în spatele meu undeva mai sus şi care înjura echipa noastră cu o consecvenţă demnă de invidiat (în primul rând pe Miri) şi folosindu-se de un limbaj revoltător pentru spiritul academic al Tribunei. Vă rog, nu mă puneţi în situaţia jenantă de-a cita din perlele individului respectiv… Ataşez din această perioadă a „activităţii” mele o fotografie preliminară, cu o tabelă de marcaj, sub care a apărut – ceva mai târziu – şi o micuţă, dar inimoasă galerie ceferistă. Bravo lor, ceferiștilor, felicitări!

Deoarece au trecut deja aprox. 24 de ore de la „evenimentul” / „spectacolul” urmărit, nu voi insista foarte mult pe relatarea partidei „minut-cu-minut” (aţi făcut-o deja Dvs. într-o manieră magnifică, unanim apreciată de toţi angajaţii), voi încerca să fac o sinteză a erei „Miriuţă” după cele 4 meciuri oficiale din campionat (văzând inclusiv cele 3-4 meciuri amicale, sau măcar o parte din ele):

1. management etc.: nu mă bag, nu mă pricep, am auzit şi eu de plecări în Dubai, am auzit şi eu de lipsa banilor (se mai întâmplă şi la case mai mari), vom vedea ce şi cum pe segmentul ăsta; eu voi evita să comentez, şi din motive „diplomatice”, în sensul că poate nici Dvs. nu veţi mai avea bani la un moment dat şi atunci orice înjurătură scăpată acum de mine se poate întoarce contra mea, printr-o demitere…
2. A1: dragi conducători, stimaţi şefi, tribunişti! Acest antrenor (Miri), vă spun cu cea mai mare seriozitate posibilă, este un prost nemaivăzut de mine în era „New-CFR” (nici în era „Old-CFR”), prost în sensul că insistă şi persistă în nişte prostii „antrenoriceşti”, din care cea mai mare este distrugerea – cam după o oră de joc – a tot ce s-a construit înainte fie cu şansă, fie cu trudă, fie cu ceva pricepere. Prin schimbările efectuate – de trei meciuri e valabilă observaţia! – echipa devine „căzută” fizic, şi dispar şi acele – puţine – relaţii de joc care există la începutul partidelor, echipa devine fricoasă şi așezată cu curul în poartă (scuzaţi expresia), apar distanţe enorme între linii, orice construcţie e sortită eşecului, nu există densitate… Mutarea cea mai proastă – şi cu care insistă A1 – este avansarea lui Maftei prin min.60 la închidere, adică exact după ce acest „sfânt” este deja obosit de-a binelea după o oră de alergare în banda dreapta. Și asta se face la cei 33 sau 34 de ani ai lui Vasile, care – în mod normal – prin minutul 60 ar trebui să fie „transferat” din teren pe banca de rezerve, nu pe un post istovitor, unde este nevoie de o concentrare maximă (hai, că pe asta o are) şi o prospeţime şi răutate iesită din comun (pe asta n-o are). Maftei este doar o victimă – în opinia mea – a unei gândiri proaste de A1, nu este el vinovatul pentru întârzierile permanente la mingile comune, pentru marcajul mult prea superficial care se face la adversari. Ca povestea să fie completă, el este alăturat unui „închizător” (Monroy), care dpdv tactic are limitele lui; în apărare mai încearcă să facă ceva (contribuie la densitate, în primul rând, dar nu la agresivitate), dar în atac e jale, e zero. Aşadar, după o oră de joc aşa şi aşa, ne trezim cu un „filtru” stricat, de care trec toate mingile, iar apărarea noastră este mereu expusă când adversarul vine direct pe ea.
3. tot despre A1: ca povestea să fie şi mai frumoasă, ce vedem în linia de apărare? Patru fundaşi lenţi, bătrâni, majoritatea dintre ei nemotivaţi deja, cu laterali foarte lenţi şi bătrâni (Maftei, Rada), recalificaţi – ambii – din apărători centrali, cu o notă pozitivă în plus – totuşi – pentru „Sfântul”, care în postură de fundaş dreapta se mai descurcă cât de cât. Cei doi din centru au o experienţă vastă, dar au şi ei o vârstă, sunt şi ei din ce în ce mai lenţi în intervenţii (la golul 2 căpitanul nostru a dormit lângă „lanternistul” Coman, până am primit golul egalizator), şi mi se par şi nemotivaţi, „nemobilizaţi”.
4. despre lotul echipei: dragă conducere, ce să spun, majoritatea acestor băieţi sunt impotenţi, scuzaţi expresia!  La fiecare se vede câte ceva, dar acele momente „magice” sunt şi rare, sunt şi „nearmonizate” ca şi joc cu ceilalţi coechipieri, totul pare să fie întâmplător, nu rezultatul unei gândiri şi exersări temeinice! Gabio, de exemplu, face nişte numere fantastice (vezi recuperarea de balon înaintea primului gol ceferist, apoi avansarea pe bandă, urmată într-un final de primul gol „negruţian”), apoi dispare pentru câte 10-15 minute, şi aşa mai departe. La Batin nu am observat nici măcar aceste „scamatorii” periodice, el macină în gol, pare a fi pe cont propriu în acest angrenaj. Desele schimbări între Batin şi Gabio /schâmbând benzile în jurul lui Negruţ) au fost la indicaţia lui A1, în mod evident de-a crea confuzie în rândul adversarilor, dar cei care au rămas cu buza umflată au fost – din păcate – chiar cei doi şi coechipierii lor.
5. despre cei doi din atac: e impropriu zis „cei doi din atac” (în realitate am jucat 1-4-2-3-1, cu Negruţ în centrul liniei de 3), dar dinamica jocului şi „amintirile” şi calificările anterioare îl fac pe Sergiu un atacant fals, astfel echipa a jucat de multe ori în 1-4-4-1-1, cu Negruţ ceva mai în spatele lui Chuka. Felicitări Negruţ, eşti un băiat de caracter şi îţi dorim tot binele posibil în cariera ta! Păcat că nu ai fost lăsat de mult prea fudulul şi egoistul „el capitano” să faci hattrick-ul la acel penalty, era o realizare nemaipomenită pentru tine! Toate poveştile se sparg odată, Ricardo, lasă-i şi pe ceilalţi să mai bată şi ei câte un penalty, aportul tău a fost cât se poate de decisiv de atâtea ori, am şi fost recunoscători pentru asta, dar lumea te-a citit, nu mai ai nici determinarea şi nici siguranţa aia în picioare, așa că las-o naibii, căpitane, fă ordine în spate, în primul rând!!! Despre Ogbu: stimată conducere, cu riscul să fiu înjurat, stigmatizat şi tras în ţepe, vă spun că – în opinia mea – acest Ogbu a fost (după Negruţ) cel mai bun de pe teren! L-am urmărit în mod special, câştigă cam 80% din acele mingi aruncate pe el la nimereală, fie deviază mingea, fie o reţine, dar nu are NICIODATĂ o soluţie de continuare decentă, că toată lumea dispare din jurul lui, nu există sprijin, nu există densitate, omul îşi face treaba (ingrată) de pivot absolut pe degeaba (chiar dacă îşi face destul de bine), primul ceferist apropiat fiind – de regulă – la minim 30 de metri! Îmi aduc aminte de un Miranda de la Astra (acu’ 5-6 ani, parcă), unul care nu marca niciun gol, dar era primul trecut pe foaia de joc la titulari, că trăgea adversari după el în stânga şi dreapta, devia cu capul, pregătea mingi pentru cei veniţi din linia a doua, etc. Ei, cam ăsta e profilul şi la acest Ogbu, dar conjunctura actuală a CFR-ului nu-l ajută, nici stilul de joc, nici ceilalţi „impotenţi” cu care trebuie să împartă gazonul verde… Nu-mi iese din minte protejarea aia absolut şmecherească a balonului înaintea golului 2 ceferist (prin care a şi eliminat din joc un braşovean), urmat de o accelerare şi o pasă bună la Sergiu. Frumos!
6. Acuma mai pun şi eu o întrebare, dragi şefi şi dragi tribunişti şi alţi oameni de (din) fotbal: cum mizda păsii se explică că echipa cade fizic după o oră? După un cantonament axat pe pregătirea fizică, fără minge şi fără amicale? „Măcar” lipsa pregătirii tactice „se vede” (din păcate), dar unde e mult invocata condiţie fizică, care era prognozată ca şi arma letală a lui Miri? Spuneţi-mi voi, ca să pot trece în raport… 🙂

Toate cele descrise mai sus pornesc de la premisa că la echipa noastră totul e „pe bune”, adică echipa „vrea, dar nu poate”. Nu de alta, dar dacă se întâmplă ca realitatea cruntă să fie chiar „pe invers” („echipa poate, dar nu vrea”), atunci e bai mare, atunci nici Miri nu mai e „prost”, şi nici lotul nu mai e „impotent”. În cazul extrem (echipa nici nu vrea şi nici nu poate), avem o problemă şi mai mare, dar mai bine nici nu mă gândesc la astfel de scenarii conspiraţioniste (pariuri, etc.), cu toate că – recunosc solemn – nici să neg cu vehemenţă nu am curajul…

Concluzie: echipa se învârte într-un cerc vicios, aparent urcă, dar după un timp îşi dă seama că s-a ajuns în acelaşi punct, ca şi în cazul scării infinite din imagine. Măcar dacă am fi tot timpul (la acest campionat mă refer) pe locul 7, dar tare mi-e teamă că o vom lua încet cu încetul în jos, spre locul 10 sau chiar 11, 12. Vine un meci greu, al naibii de greu, dragă conducere, şi nici nu am curajul să mă gândesc la ce va fi…

Închei aici raportul, sper că îmi veţi aproba decontarea cheltuielilor de deplasare, şi dacă consideraţi că mai este nevoie de vreo „inspecţie” a echipei la faţa locului, subsemnatul este întotdeauna prezent la datorie, să ştiţi.

PS: am tot căutat nişte şeici deghizaţi, dar fără succes. E drept, am văzut nişte băieţi mai bronzaţi, aşa, dar nu cred că erau din zona Golfului, că aveau seminţe la ei şi înjurau orice, echipa adversă, echipă gazdă. Dar cine ştie…

HAI CFR!!!