Viitorul Constanța – CFR Cluj 1-1

Pe litoralul Mării Negre prelungit spre miezul țării, mai precis la Chiajna, Dragă CFR Cluj dă piept și tibie cu o formație de tineret-speranțe (tineretul lui Hagi și speranțele României). Cel puțin așa am înțeles din învățăturile grădinăroase ale comentatorilor TV. Că cum și că cât viitor fotbalistic dă Hagi țării prin jucătorii care inundă vestiarele loturilor naționale și că care este situația nasoală de la CFR, care nu numai că nu dă nimic țării noastre (care i-a dat atâtea trofee – n.a.), ba și lasă fondurile de salarii să plece, ca păsările migratoare, în țări mai calde. Cad într-o scurtă stare de prostrație, nevenindu-mi să cred că aud ce n-ar trebui să aud. Mă întreb cât de ciudos, închistat, stupid și – îndrăznesc să spun – chiar comunist trebuie să fii ca să ți se dea meciuri de comentat în așa fel pe gură. Mă reanimez din starea de prostrație și mă conectez la tensiunea partidei, care tensiune lipsește cu desăvârșire. Atmosfera din tribune este rarefiată, cam 3-4 respiratori pe km pătrat. Gazonul arată precum un Shrek zgâriat pe față de Wolverine. Nu știu ce au cultivat adevăratele gazde pe teren, dar n-a ieșit, nu s-a făcut. Hmmm… Poate totuși tensiunea o să vină mai târziu, precum cânele din bancul cu cei doi ciobani ardeleni, dintre care unul – mă iertați – flatula beșini.

Aștept, cu fundul așteptărilor în două luntri, cele patru goluri ale lui Caneto. Nu aștept nimic de la adversari, mersi fain. Pe de o parte, găsesc elemente anti-masacru: „golgeterul” Ogbu are 4 goluri în toate meciurile de până acum; golurile din meciurile de afară au fost rare precum firele de păr de pe chelia unuia aproape chel; iar când 5 jucători din 11 riscă să încaseze cartonaș galben și să rateze meciul cu Steaua, parcă ajunge și un gol de 3 puncte, nu trebuie să-și dea suflarea pe teren. Pe de altă parte, vin elementele pro-masacru: n-am mai bătut de mult cu 4-0; poate prindem o zi fantastică; portarul lor adoră să încaseze goluri. Dacă primele două elemente pro-4 goluri sunt, recunosc, cam infantile, mă bazez totuși pe punctul trei, portarul. La frumoasa vârstă de 21 anișori, Alexandru Buzbuchi apără pentru a 23-a oară o poartă de prima ligă românească. Portarul gazdelor de pe teren neutru are deja 42 goluri încasate în 22 partide. În plus, Buzbuchi a încasat numai 3 goluri de la Muntenegru U21, deci pare un portar de viitor pentru o națională pierdută în spațiu ca cea a lui nea Piți.

CFR: Felgueiras – Maftei, Piccolo, Rada (cpt.), Camora – Djokovic – Maah, Rui Pedro, Negruț, Deac – Obgu (nu garantez că am depistat corect așezarea jucătorilor pe posturi, dar nu-mi fac probleme: când joci cu formații din ultima parte a clasamentului, n-ai cum să respecți la sânge partitura tactică, că te fură gândul să dai și tu un gol din cele patru…)

Tot la frumoasa vârstă de 21 ani, Sergiu Negruț prinde al doilea meci în echipamentul de Liga 1 al CFR-ului. Spre deosebire de Buzbuchi, palmaresul lui Negruț este insignifiant până în acest moment. Dar este de remarcat faptul că Miriuță și-a ținut cuvântul, aruncând în teren un produs din pepiniera proprie.

Prima repriză este cumplită, anostă, anemică. Ținând cont de faptul că meciul se dispută pe centura Bucureștiului, parcă pe teren se desfășoară altă meserie, tot pe bani, dar mai veche decât fotbalul. Ai noștri sunt mai bine intenționați, dar cam atât. Sterilitatea se vede din plin. Falsele gazde nici măcar nu intenționează ceva. Cred că așteaptă fluierăturile arbitrului din minutul 120 și loviturile de la 11 metri.

Ocaziile clare-clare-clare lipsesc. După foarfeca lui Maah, prima repriză se încheie la zero.

S-a jucat cu fața și cu fundul la FAIR PLAY. Negruț a scăpat de câteva ori cu viață, ceea ce e bine.

Repriza a doua e mai animată. Ceferiștii sunt cei care o animă.

Intră Gabionetta, iese Deac. Gabionetta face o fază bunicică pe stânga, dar iese doar corner. Intră Batin, iese Negruț (fain șut!). Batin face ceva bunicic? Nu prea…

Însă ceferiștii sunt totuși mai activi, mai dedicați fotbalului, așa cum îl știu ei de la echipele primare și cum l-au mai prins de la antrenamentele cu Miriuță. Exemplul clasic de asta-i marfa și cu ea defilăm sau ne chinuim, după caz.

Preluare și șut Ogbu, dar nu-i pe poartă.

Și alte și alte miniocazii… CFR domină, dar golul 1 din 4 nu plutește vădit în aer. E destul de frustrant că trebuie să mă benoclez la transmisia online degeaba, doar golul este sare fotbalului. Golul nostru e sarea, că al lor (aterizat după o fază fixă, în minutul 72), este ardeiul picant pe care ni-l vâră în loc de morcov. Suntem blestemați să nu-l uităm pe Larie, că apărarea noastră a uitat de el! Total împotriva cursului jocului, cum ar găsi imediat Caneto stereotipia verbală.

NUUU SEEE POAAATEEE!!!, ar striga Kiruj la faza asta. Probabil Miriuță ar striga ce au strigat destui antrenori ceferiști înaintea lui. Deja vu văzut deja! Specialitatea gruiană: cum să te faci de rahat când ar trebui să te faci de tort cu 4 lumânări.

Curând după ce scoate mingea din plasă, Felgueiras mai scoate miraculos o minge și de sub bară, îndepărtând astfel pericolul de-a încasa patru la Chiajna.

În fața băncii de rezerve, Miriuță nu cedează lupta. Îl aruncă pe dreptunghiul agricol pe Chanturia, minunea georgiană, în locul lui Maah, care n-a mai reușit vreo mare minune. Și, pe când se părea că ne paște prima înfrângere din era Miriuță, CFR are inspirația să egaleze, tot în urma unei faze fixe: 1-1 în minutul 92 (Sf.Maftei).

Gabionetta nu mai are răbdare să se termine o dată meciul ăsta și să se pregăteacă intens pentru partida cu Steaua, așa că pleacă mai repede cu câteva zeci de secunde la vestiare. Galben II – roșu.

Meciul se încheie, spre ușurarea tuturor (și mai ales a telespectatorilor), cu al doilea egal al CFR-ului din seria de trei permise în acest retur, conform regulamentului de ordine interioară.

Cu regretul că am văzut fff puțin fotbal, vă spun noapte bună și vă aștept la următorul meci de 4-0. Pentru cine vrea Caneto și poate CFR-ul…