Cazacioc

Recunosc solemn, că nu am văzut decât repriza a doua a meciului, în primul rând pentru că am fost derutat (din nou!) de informaţiile postate pe site-ul oficial al echipei CFR 1907 Cluj-Napoca, dar şi de cele postate pe alte site-uri „specializate”.

Referitor la ce am văzut în aceste 45 de minute, ce pot să spun: am impresia că echipa are – într-adevăr şi în conformitate cu aşteptările noastre şi cu cele „avansate” de noul A1 – o condiţie fizică superioară perioadei anterioare, din turul campionatului. Saltul nu este unul semnificativ, dar este vizibil, se observă ceva prospeţime generală în plus, dar concomitent cu această „realizare”, a scăzut – parcă – atributul numit „calitatea jocului”, tot faţă de perioada aia din toamnă, mai ales faţă de majoritatea meciurilor de acasă.

Nu doresc să intru în discuţii generale privind politica clubului, sărăcia care devine din ce în ce mai clară (mai exact este cât se poate de clară), încerc să punctez doar aspecte de pregătire, de joc, perspective pentru retur şi altele asemănătoare.

 Aşadar: 

1. Rezultatele din acest cantonament nu ne pot oferi elemente suficiente pentru a prognoza evoluţia echipei în retur. Au fost tot felul de cazuri cu rezultate foarte bune în pregătiri (chiar acu’ un an, cu PS, tot în Marbella, unele dintre ele chiar „secretizate”), iar în meciuri oficiale am clacat lamentabil. Cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Rednic. În schimb, acum 2 ani am cam gâfâit în Antalya, apoi am câştigat campionatul. E drept, cu noroc, cu mobilizări suprapuse, etc., dar tot am câştigat. La alte echipe, ce vedem? De vreo 3 ani Steaua cam gâfâie (uneori suspect de clar) în amicale, ca apoi să are terenul în campionat. Probabil sunt şi alte lucruri la mijloc, dar haideţi să nu vorbim acum despre ele, să ne axăm pe echipa noastră.
2. În cantonamentele anterioare a existat o strategie destul de clară – declarată chiar – conform căreia amicalele sunt programate de la „mai slăbuţe” spre „mai tari”, acum – din varii motive – s-a făcut (sau s-a reuşit) exact invers. Din punct de vedere strategic nu e foarte bine, dar nici asta nu e lucrul cel mai important.
3. Echipa este – din nou – în situaţia în care trebuie să se acomodeze cu filosofia unui antrenor nou, cu principii radical diferite de cele ale lui Grig. Dacă în toamnă scopul era creşterea calităţii jocului în etape succesive (condiţia fizică fiind doar invocată colateral, cu precădere că ea este „proastă” pentru că aşa „s-a moştenit”), acum vedem exact altceva: un accent pus pe pregătire fizică, şi doar după aia vine construirea relaţiilor de joc etc.
4. Din punctul meu de vedere echipei îi lipsesc cam 2 săptămâni şi vreo 4-5 meciuri amicale (de pregătire) suplimentare ca să fie timp pentru o pregătire tehnico-tactică potrivită. În opinia mea cantonamentul din Turcia trebuia începută cu măcar 7 zile mai devreme şi trebuiau programate mai multe meciuri şi acolo, dar – mai ales – în Marbella.
5. Formula de joc nu s-a schimbat faţă de cea folosită de Grig, dar am impresia că sunt 2-3 piese care sunt folosite unde nu trebuie. Inclusiv repetatele permutări între Deac şi Gabionetta din meciul cu Dnepr ne arată că şi A1 actual şi-a dat seama că ceva nu-i bine şi încearcă şi altceva. Ajungem din nou la necesitatea de-a mai avea vreo 4-5 meciuri pentru a testa toate aşezările, pentru a putea contura o formulă de bază.
6. Dacă se insistă pe acest stil, echipa va fi mai degrabă una de tip „tanc” (cum a fost practic şi Ceahlăul sub comanda lui Miri): bine pregătită fizic, cu scheme puţine, dar repetate obsesiv, cu eventuale rezultate care vor veni (dacă vor veni) mai mult „din muşchi” şi nu din „creier”. Aici e aici, Miri trebuie să decidă RAPID în ce direcţie vrea să împingă echipa. Poate ar fi mai potrivită menţinerea filosofiei de atac a lui Grig, combinată cu o pregătire fizică superioară.

Aştept cu interes ultimul joc, apoi mai vorbim.          

HAI CFR !!!