Alaltăieri la Timișoara, ieri la Timișoara, azi tot la Timișoara [ACS Poli Timișoara – CFR Cluj 1-0]

Pentru CFR, terenul de la Timișoara e blestemat, intrând în categoria terenurilor pe care nu se pot cultiva 3 puncte. Nu e unicul, mai sunt câteva prin țară, dar nu le mai înșir aici, doar le știți și singuri, din suferințele proprii anterioare. Însă de data asta nimic nu părea că ne poate împiedica să ridicăm blestemul. Ce a fost azi la Timișoara, dacă n-ați citit titlul, o să aflați în rândurile următoare…

Unii spun că în ultima vreme CFR se deplasează la meciurile disputate în deplasare numai cu autocarul și din această cauză șoferul e un jucător important, care trebuie lăudat, menajat și giugiulit chiar și după meciurile mai puțin reușite. Nu, ceferiștii n-au renunțat la calea de transport aeriană din cauză că ar avea frică de înălțimile clasamentului și ar prefera să rămână la pământ, să-și ia banii fără prea multe turbulențe, motivul e unul tehnic. Se zice că la aeroport echipa e respinsă constant la check-in, de când lui Iuliu Mureșan i s-au găsit petarde în lot, iar lui Grigoraș tot felul de artificii tactice în bagajul de cunoștințe de specialitate. Singurul care mai zboară e domnul Arpad Paszkany, de obicei numai dus, în Dubai.

De regulă, eu nu aplec urechea la ce spun unii despre alții, preferând să mă bazez pe chestii verificabile. Ei bine, m-am dus la aeroport, am întrebat factorii de check-in și aceștia mi-au confirmat – parțial – zvonurile. Da, Iuliu Mureșan a fost prins cu petarde în lot. A lot! Răzvan Zamfir n-a fost prins cu nimic, ca de obicei. Bagajul lui Grigoraș n-a conținut artificii tactice, dar oricum s-a pierdut undeva pe drumul sinuos dintre punctul A (aeroport) și punctul A (avion), cu multe etape în urmă…

Chiar și așa, obosiți de drumul lung și măcinați de vremea neașteptat de friguroasă pentru această perioadă a sezonului, ceferiștii noștri dragi intră pe gazonul de pe „Dan Păltinișanu” ca o echipă mare, devenită în prezent medie, cu scopul de a obține în sfârșit 3 puncte la Timișoara. Adversarul pare în derută, bătubil. Anonimii de la Timișoara arată crispați, ușor timorați la intrarea pe teren a vedetelor noastre, Maah și Sepsi, dar totuși speră într-o ceață sau o negură care să se lase peste ochii alor noștri și să-i încurce.

CFR folosește următoarea garnitură de start: Grigoraș – Felgueiras – Maftei, Cadu, Brandao, Camora – Djokovic, Sepsi – Deac, Rui Pedro, F.Costea – Maah. Se remarcă prezența lui Brandao (parcă destinat să-l facă uitat pe Piccolo), ca noua pereche a lui Cadu.

ACS Poli Timișoara îi introduce în teren pe următorii: Eduard Pap (19 anișori!) – Nicu Boldea ș.a.

Meciul debutează binișor și în minutul 2 Maah are deja prima ratare din cele 17 trecute în avancronică, trimițând mingea, cu capul, peste poartă. Golul său plutește deja în aer, dar noi n-avem de unde să știm în acest minut că mingea sa pe care scrie gol e umplută cu heliu…

CFR e echipa care are inițiativa, construiește mai mult și pare ermetic închisă în apărare. Nu-l văd bine pe Șunda, mai ales când acesta nu apare în cadru. Frânarii noștri iau o opțiune serioasă pentru obținerea celor 3 puncte și urcarea în clasament până pe o poziție de Europa League într-un sezon oricum gata ratat. Rui Pedro e cel care orchestrează cele mai multe faze și-l trimite pe Djokovic în rol secundar, responsabil mai mult cu executarea loviturilor din puncte fixe. Însă atacurile noastre se împiedică deseori de F.Costea și rămân jumătăți de atacuri. Nici Deac nu e mai lucid în exprimare, nici Maah nu prea se mai joacă cu ocaziile…

Până în minutul 36, ocaziile CFR-ului nu-s destul de mari ca să ne epilăm părul de pe cap de ciudă că nu-s transformate în goluri și – implicit – puncte. În acest minut, asistăm la o fază cursivă, cu o pasă măiastră a lui Rui Pedro spre Deac. Șutul acestuia caută spațiul de lângă a doua bară a porții, dar nu-l prinde. După șutul anemic al lui F.Costea, lumea se cam duce la vestiare, la căldurică, iar cei 150 spectatori fideli rămân să înghețe în tribună.

După pauză, se lasă ceața. Pentru telespectatori, parcă se transmite Primul Război Mondial, imediat după un atac cu gaze toxice de luptă. Pe teren se desfășoară o zbatere surdă și oarbă. La reluări se vede că zbaterea e mai mare tot la poarta lui Pap, dar fără modificări pe tabela de marcaj.

După un sfert de oră, centrează Djokovic din corner, iar bătrânul Maftei trimite cu capul mingea în bară, ratând cea mai mare ocazie de gol a meciului, dar nu a vieții.

La cealaltă poartă, Camora îl fugărește inutil pe Felgueiras.

Deac reușește să trimită mingea în poartă, în minutul 65, dar se consideră că din poziție de ofsaid nu-i cinaș să marchezi.

Dominarea noastră continuă. Nu înțeleg însă o chestie: de ce, într-o partidă pe care o controlăm, încasăm cartonașe galbene la foc automat!?

În minutul 67, intră Voiculeț în locul lui Sepsi, probabil pentru a forța faza ofensivă. Peste 4 minute, sătul să-i vadă pe colegii de echipă ratând, Maah îi lasă locul lui Batin, care, dacă dă gol la Timișoara, are contractul ca și resemnat. Însă singurul resemnat pare Batin… Grigoraș face ultima mutare în minutul 74 – Hora în locul lui F.Costea – și de acum încolo nu mai are altceva de făcut decât să se uite prin ceață.

Nu trece decât un minut și Felgueiras respinge stupid, în corner, o minge care n-avea ce căuta acolo. La reluare, se vede că cere fault, dar nu-s sigur că are motive serioase. Cornerul este bine executat, dar și mai bine este executat Mario, cu un șut al lui Boldea de la 17 metri: 1-0!

Ultimele 16+3 minute au reprezentat din nou o demonstrație de neputință pentru trupa lui Grigoraș, care nu reușește să egaleze din nicio poziție. Brandao încasează al doilea galben și vede și un roșu, lăsându-ne să ne întrebăm oare ce mai face Piccolo. Meciul este pierdut într-un mod penibil, în fața unei glume de adversar (dar cu un portar bun sau aflat în zi de grație; timpul ne va spune care e valoarea lui adevărată).

Cel mai oribil an de la promovare, de căcatul 2013, se încheie în nota obișnuită, diareic, cu puncte împrăștiate adversarelor din toate punctele cardinale posibile, de toți antrenorii posibili. Grigoraș pare mai înghețat decât niciodată din anul 2000 încoace. Se uită lung și pierdut spre ceață și prin fantomele fotbaliștilor de pe teren. E privirea lui Villas-Boas, ar zice unii. Nu-i vine să creadă. Iar nu-i vine. Apoi se ridică alene și pleacă la vestiare. Banca scârțâie lugubru în urma sa. Încă unul, Arpi?…

CFR se retrage la depou până la anul. Hai hibernare!