MODOU SOUGOU

Așa s-a decis la vot extrema dreapta a echipei CFR deceniul 2004-2013:

(Pape Amodou Sougou)

În momentul în care s-a răspândit informația că senegalezul este dorit în Gruia, spre deosebire de Peralta (Inter, mă!!!), Oberman (Argentina Under Messi, mă!!!) sau chiar Dorsin (Dorsin, mă! A… n-ai auzit de el? Io am auzit…), numele de Sougou nu era printre cele pe care suporterii echipei CFR Cluj (fotbalul real) aka C. Cluj (TCM/FIFA Manager) le recunoșteau cât de cât din mass-media sau de pe PC-ROM. Sougou era un nume cunoscut doar de cei familiarizați cu plaja de fotbaliști și competiția fotbalistică din Portugalia. Modou Sougou era genul de jucător după care erai nevoit să cauți pe You Tube și prin arhive înainte să-i poți arunca lui Iuliu Mureșan în față acuza că aduce o petardă sau lauda că a dat lovitura. Dar nu așa a fost întotdeauna la CFR? N-a devenit clubul din Gruia exemplul – copiat la greu ulterior – de atelier de șlefuit perle, găsite de Iuliu Mureșan după ce cutreiera prin lume la pescuit de scoici?

Și tot spre deosebire de alte transferuri făcute de secretosul președinte Iuliu Mureșan cu echipa sa secretă de secretoși, venirea lui Sougou nu s-a produs brusc, peste noapte. Jucătorul n-a apărut prin surprindere în curtea clubului din Gruia, cu un tricou al CFR-ului tras la repezeală peste cap, pozând obosit, dar zâmbitor, spre ciuda ziariștilor care n-au mirosit transferul (mama lor de surse!). Negocierile dure au durat o vreme, interesul CFR-ului părea tot mai real (dar prețul nu trebuia să fie ieșit din tipare), iar curiozitatea suporterilor tot mai exacerbată (Ce are ăsta în plus în afară de tot două picioare, mă?!?).

„Sougou ne interesează foarte mult. E un jucător de atac polivalent, însă nu vom plăti o sumă astronomică pentru un jucător aflat în ultimele luni de contract.” (Arpad Paszkany, februarie 2011)

Nu mai țin minte pe moment (sau nu mai țin minte dacă am știut vreodată) cine l-a dorit atât de intens pe Sougou la CFR, încât a așteptat cu răbdare migăloasă ca prețul acestuia să scadă până în apropierea zonei celor liberi de contract și nu-mi amintesc nici dacă l-am suflat sau nu din fața hulpavă a Stelei. Mă rog, contează mai puțin dacă l-a ochit Paszkany pe vreun DVD fără Bastos sau cineva i-a șoptit în ureche doctorului – care n-a văzut în viața lui un meci, înainte să vadă destule – că Modou se apropie de sfârșitul contractului și tare ar fi bun de un nou început, în Gruia. Important e că pentru o (prea) scurtă vreme – un an și câteva luni – Modou Sougou a devenit definiția expresiei englezești great value for money, care în limba română nu are echivalentul dai un ban, da’ face! (atât de drag suporterilor ceferiști când încep campaniile de transferări), pentru că banul dat n-a fost reprezentat de prea multe teancuri de bancnote, dar randamentul obținut și banii scoși ulterior au fost la cote impresionante.

Așadar, după negocieri care au decurs cum au decurs, s-a bătut palma deal și Jorge Costa s-a trezit în lot cu o extremă dreapta ce nu se sfiește să pătrundă și spre centru, menită să-l facă uitat pe Semedo. Debutul fericit al lui Sougou în Gruia s-a produs la 26 ani, 7 luni și 6 zile de la naștere (Fissel, Senegal), în meciul cu Astra Ploiești (de bătut, la vremea respectivă, nu ca Astra Giurgiu din zilele noastre). După doar 16 minute de joc, Sougou i-a și stricat ziua adversarului direct, Júnior Morais, care numai cu două zile în urmă împlinise frumoasa vârstă de 25 ani, marcând pentru 1-0, după o pasă cu cap a lui Bastos. Sougou a fost schimbat strategic în minutul 89 cu Hora (ca să încerce și acesta să-l facă uitat pe Semedo), iar CFR a câștigat în final cu 2-0. Toată lumea de la club era fericită încă din prima etapă și mergea împreună spre numărul 3.

Recunosc că nu i-am prins din prima gustul lui Sougou (așa cum în cazul lui Maah, sorry!, deocamdată nici din a treia n-am reușit, dar mă străduiesc…). Era clar că fotbalistul are un stil… cum să-i spun?… neortodox! Și nu bat apropoul la faptul că după Ramadam părea mai slăbit de vlagă, intra ușor și ieșea mai greu din ofsaid sau sprinta mai fără șvung. Nu, partea religioasă avea cel puțin o față pozitivă: Sougou intra, poate, în ofsaid, dar nu era prins în ofsaid frecventând obsessioane…

Sougou mi se părea un lup singuratic, insuficient conectat wireless la haită, cel puțin din punctul de vedere al comunicării. Nu răspundea dacă era certat de coechipieri (era ca un copil ce evită privirea părintelui, când Gabi Mureșan încerca să-i explice ce și cum), părea imun la indicații, retras într-o bisericuță/moschee fotbalistică  din care făcea parte de unul singur. Doar câteodată îl vedeam șoptindu-i câte ceva lui Ivo Pinto și tare aș fi curios să știu ce-i cerea… Senegalezul dădea impresia unui jucător căruia îi place să caute soluții personale, să rezolve de unul singur meciul. Cu atât mai spectaculoasă și intrigantă e realitatea statistică, la care suntem obligați să apelăm pentru a demonstra cât de utilă a fost echipei, de fapt, extrema dreapta ce părea deseori că joacă de una singură, într-un meci de 1 la 11.

Randamentul său deosebit m-a determinat să-l adopt definitiv, logic, fără sentimentalisme inutile, să-mi dau seama că de fapt omul ori știe exact ce face (la nivel mental, trece rapid peste fazele nereușite, pentru că știe că vor veni și cele în care nimeni n-o să-l poată opri), ori are un fler ieșit din comun, completat de o tehnică destul de bună. Știți care sunt cifrele de pe gazon trecute în dreptul lui Sougou? Impresionante! O adevărată armă mortală cu două țevi (marcator/pasator).

267 meciuri (în toate competițiile oficiale)

50 goluri (idem)

53 pase de gol (idem)

din care pentru CFR:

55 meciuri (în toate competițiile oficiale)

15 goluri (idem)

22 pase de gol (idem)

Vă invit să citiți (dar nu în modul clasic, de jos în sus, ci de sus în jos, ca pe o agendă) un live-text „conspectat” de la un meci celebru, care mi se pare că-l caracterizează – până la un punct – în toată splendoarea pe fotbalistul cu numărul maxim de pe tricou (99), Modou Sougou.

E imaginea fidelă a unei zile de lucru obișnuite/neobișnuite din viața jucătorului pusă în slujba CFR-ului (cu comentarii din Tribuna CFR): ratare (ai!)… ofsaid (tipic!), alt ofsaid!, încă un ofsaid!!, iar în ofsaid!!!… accidentare (nu! – emoții; fără Sougou, soarta meciului poate fi pecetluită – o să ne convingem în Gruia, cu Manchester United… – ușurare: nu-i grav!)… ratare (uf!), iar ratare (ah!)… GOOOL!!! (bine, mă!!!)… GOOOOOOL!!!! (băi, ești nebuuun!!!)… ofsaid (nu-i nimic!)… ratare (wow!), încă o ratare – bară (OMG!!! păcat!)… fault (he! he! strategic), fault (ho! ho! șmecher…)… ratare (nu-i bai!)… VICTORIE CFR! (da, pe vremea lui Sougou se întâmpla destul de frecvent ca CFR să câștige meciuri și puncte, nu doar bani din transferuri)

Din acest live-text se poate observa cu lejeritate cât de implicat, cât de activ era Sougou în joc, cât de des apărea în prim-plan. Dacă am compara meciul de fotbal, în ansamblu, cu un roman, poate unii dintre jucătorii de pe teren ar avea câteva replici într-o piesă de teatru, dar prestația lui Sougou ar face cât o nuvelă. Live-textul cât un CV al lui Sougou prezentat dumneavoastră e deja suficient de bogat, dar totuși din el lipsește un element definitoriu crucial: Sougou – excelentul pasator de gol! Poate la Basel n-a fost cazul, Sougou aflându-se mai degrabă la capătul final al pasei de gol sau de… ratare, dar senegalezul – fiind extrema deceniului, nu vârful de atac – era în primul rând un pasator fantastic. Dacă nu vă aduceți aminte cu finețe faza (deși m-aș mira), vă rog să reluați în colimator imaginea video de mai jos, cu  golul lui Kapetanos (cu piciorul!) contra lui Manchester United, din pasa lui Sougou. E suficientă pentru a demonstra clasa de pasator a senegalezului…

După multe alte live-texte cu echipa CFR Cluj, Sougou a plecat la clubul său de suflet, Olympique Marseille, spre satisfacția (pe care n-am înțeles-o) suporterilor care visează să deschidem piețe de desfacere a jucătorilor ceferiști pe toate continentele și pe toate planetele pe care se joacă fotbal la două porți, dar și spre regretul (pe care l-am împărtășit) suporterilor care vedeau cum se dezmembrează o echipă de 10 puncte CL. A fost furtună de comentarii pro și contra în iarna de după Old Trafford. Începea un 2013 împuțit. CL era istorie, campionatul jucat, jucătorii de valoare plecau pe capete, în club intrau bani care nu se reinvesteau, despre Cipru și alte greutăți financiare nu se știa nimic pe atunci, iar Inter Milano nu părea un adversar demn de abordat cu cel mai bun 11 posibil…

Mda. 2013… ducă-se pe pustii! Cunosc teoriile științifice care spun răspicat că nu poți ține jucătorii cu forța, că nu mai dau randament chiar dacă mai au contract de respectat, că se îmbată ca porcii, umblă după femei, nu-și mai ascultă antrenorii, dracu-lacu etc. Da’ până la Sougou, fraților! Pentru că Sougou nu numai că era (și rămâne) de neînlocuit, dar avea ceva… ceva neortodox în el, care făcea ca teoriile de bip să nu i se aplice în totalitate. S-au câștigat ceva bani, dar am pierdut un jucător cum nu mulți a capturat CFR-ul cu arcanul lui Iuliu Mureșan. Un jucător pe care mulți se vor chinui de acum încolo să-l facă uitat.

Și pentru că în 18 decembrie e ziua lui Sougou, să-i urăm LA MULȚI ANI! și să-l rugăm să ne scuze dacă o facem prea devreme, așa cum l-am și vândut…