JUAN EMMANUEL CULIO


În final, vorba scoțianului de la munte, „argentinienii poate fi numai unul!”. Cu toată aprecierea mea pentru Dubarbier, „Ghepardul” trebuie să-și lingă rănile și să se pregătească să lupte din nou, într-o altă zi, pe un alt post. „Zidarul”, „Împăratul de pe Olimpico”, „(Dra)Culio” sau, simplu, Culio, e extrema stângă a deceniului 2004-2013 și nimeni sau nimic nu mai poate schimba rezultatul final.

JUAN EMMANUEL CULIO

Unii au comentat deja că Juan Emmanuel n-a fost o extremă clasică, veritabilă, bătută în cuie pe latura terenului, având de fapt treabă multă/prea multă și în zona centrală a terenului. Fals! Culio a fost mijlocaș stânga adevărat (cu valențe de extremă) și doar faptul că era obligat să facă – în timpul orelor de program – și extramuncă de playmaker, în momentele jocului sau în zilele când restul echipei era varză, poate să denatureze realitatea. La un moment dat – și asta nu era bine! – Culio era peste tot, pentru că ceilalți erau pe nicăieri. Da, nu vă mirați, CFR-ul celor 8 trofee a mai trecut prin momente… cum să le spun?… joase, de neputință, precum cel actual. Numai că atunci CFR avea măcar ce acum nu are: un Culio, pus să care mingea și să încerce să construiască de unul singur, să dea măcar iluzia că echipa nu e stoarsă ca o lămâie. Iar Culio primea mingi după mingi, ca pe niște cărămizi, punea mortar pe ele și construia cum putea mai bine. Pentru că, vedeți dumneavoastră, Culio a fost artistul din popor, talentat și muncitor, care și-a cărat singur pianul.

Spre deosebire de Luis Alberto – care a șutat splendid acum un an + ceva  prelungiri pe Old Trafford, a apărut în ziare și apoi s-a dus în țările calde – sau Rui Pedro, care a șutat de trei ori în poarta lui Beto, apoi s-a lăsat de fotbal și s-a pus pe scris memorii personale, ar fi o mare greșeală să-l socotim pe Culio intrat în istoria clubului numai pentru cele două (chiar trei, cu al lor) goluri de la Roma. Da, atunci a explodat Culio, transformând incredibil un eșec de la colțul terenului nostru (min.17) în două realizări masive după linia porții lor (min.27, 49), aruncând agențiile de presă în aer. Poate asta-i fotografia care l-a făcut celebru pe argentinianul CFR-ului din Transilvania, imaginea care te poate urmări o viață de acum încolo (așa cum mai defilează prin fața ochilor mei imaginea cu golul lui Neagu contra Cehoslovaciei, deși nu l-am văzut niciodată în înregistrare video), însă Culio a însemnat mult mai mult pentru CFR decât eroul unei seri magice singulare, petrecute pe Olimpico.

Nu-i de mirare că în echipa care acorda – cel puțin în trecut – „onoare muncii grele”, s-au titularizat deja trei jucători care au ajuns în fotbal după o viață de muncă grea, muncă continuată și în viața sportivă. Tony, Gabi Mureșan, Culio – trei luptători, trei oameni (de trei naționalități) care au avut parte de muncă în trecut, nu de puf, ajunși trei „nemuritori”. Sunt puțini (și aici țin să precizez că mă refer strict la suporterii CFR-ului, nu la știți voi cine!) cei care nu l-au plăcut pe Culio, aceștia dovedind că și în rândurile noastre sunt suporteri de treabă, simpatici, dar care nu se pricep la fotbal. Cei mai mulți i-au apreciat devotamentul, efortul, dedicația și chiar modul de a încerca să joace fotbal. Culio a fost mândru de momentul Roma, a fost încântat să fie căutat de presă și fotografiat cu pelerină roșie, dar a continuat să ofere mult CFR-ului. Aduceți-vă aminte numai cât de bine ajunsese Culio să facă faza defensivă! Bineînțeles, la un moment dat a simțit că este momentul pentru o nouă provocare. N-a plecat imediat, ca alții, folosind CFR-ul doar ca pistă de lansare, a fost convins să mai stea puțin peste program și să mai facă niște ore/posturi suplimentare. Culio a mai stat, a mai jucat și doar apoi a plecat, luând cu el peste tot cele două degete din CV-ul său european, echivalentul a două „boabe” pe Olimpico…

Drum bun în continuare, Juan Emmanuel Culio!

***

Și ca să nu ne despărțim atât de abrupt, vă ofer și textul pe care l-am scris la transferul lui Culio la Galatasaray, acum aproape 3 ani („Pașa Culio”):

„Mult mai tristă şi mai deprimantă decât scumpirea carburanţilor cu 100%  ştirea transferului argentinianului Juan Emmanuel Culio, împăratul de la mijlocul-stânga CFR-ului, la Galatasaray Istanbul, echipa turcă de prima mână antrenată de Gică Hagi. După 3 ani şi 1 pe 2, timp în care şi-a zidit o carieră respectabilă de fotbalist în Gruia, „Liga lui Mitică” şi în Europa, Culio dă luşcoşul à la Cluj pe baclavale.

Emmanuel merita să fie lăsat să plece. Și-a făcut datoria faţă de club, cu vârf şi îndesat. N-a fost perfect, o ştim cu toţii. A avut şi el câteva călcâie de-a lui Achile, ca mulţi dintre jucătorii străini ajunşi în România. Din fericire, în cazul lui Culio n-au fost sticlele şi pipiţele obssesionante. Din nefericire, slăbiciunile i-au atins totuşi latura fotbalistică. Argentinianul a ţinut mingea cu vreo 2 ani şi 3 pe 4 prea mult, a frânat deseori jocul… frânarilor (motiv pentru care unii l-au acuzat că strică tot jocul echipei), a găsit plasa porţii rar de tot (dar, hei!, ce momente şi-a găsit!), n-a ştiut cum să ceară pasa de gol de la Traore la Roma (ultima e cam forţată, nu?)…

Dar, despre transferaţi, numai de bine! Adevărul gol-goluţ este că JE Culio va lăsa un gol-goluţ imens nu numai în inimile noastre, dar şi pe teren. Mă tem ca de înălţimi şi de fisc de cum va arăta CFR-ul în retur. Să nu vă mire dacă, odată cu plecarea unui simplu mijlocaş stânga (cu extra jumătate de normă defensivă), echipa va părea descoperită pe toate posturile! Și nu mă refer aici la situaţia comico-comică care ar putea să apară dacă Minteuan l-ar folosi fundaş stânga pe Rada: linie de apărare alcătuită din 4 fundaşi… centrali! O să-mi spuneţi că avem variante, avem potenţial în lot, nimeni nu este de neînlocuit, avem şanse reale/barceloniene la titlu… Nu vă pot contrazice; nici Iuliu Mureşan n-ar îndrăzni aşa ceva!

Eu marşez mai mult pe feeling (csaba, nu vine de la ling), decât pe profesionismul tehnico-tactic care ne spune că echipa dă bine pe hârtie (dar o dă în gropi pe teren). Mie o să-mi lipsească Culio, mai mult decât oricare alt fotbalist străin care a îmbrăcat tricoul CFR-ului în ultima mie de ani. O să-i duc dorul când echipa va fi praştie, jucătorii morţi şi neîngropaţi, dar nu va mai fi un Culio pe teren căruia să i se paseze toate mingile, să se descurce naibii cum ştie… Pentru că, dacă vă mai amintiţi de el, Emmanuel nu era din clasa mică a fotbaliştilor e.dici, care se ascund de Jabulani după firul de iarbă.

Culio căuta mingea, nu se ruşina s-o lovească, nu se ferea să se dea faultat numai ca să n-o piardă. O iubea! Nu suporta viaţa fără fotbal. Vă amintiţi de Culio accidentat? Eu nu. Parcă făcea concurs cu Panin, care e mai rezistent.

Împăratul se duce la Istanbul, dă coroana pe turban. Sper din suflet să ajungă paşă, să nu rămână un simplu ienicer, să uite de precedentele Dubarbier sau Deac. Pentru mine, vechiul CFR moare odată cu el şi n-am decât să mă adaptez la noul CFR, cel care se naşte în chinuri.

Mult succes, Culio! Fă-ne mândri!”

(CJ-07-CFR, 6 ianuarie 2010)

Culio, făcând un A1 fericit

PS – Am căutat totuși golul lui Neagu (RIP) și l-am găsit…

www.Sport.ro

„Degetele” lui Culio de pe Olimpico, mai jos:

AS Roma-CFR Cluj 1-2 rezumat
http://embed.trilulilu.ro/video-sport/as-roma-cfr-cluj-1-2-rezumat

0 comentarii

  1. De nu iesea Culio faceam contestatie! In toate instantele, civile, sportive, morale, nemorale… nu conteaza! Chiar si cu riscul de a fi dezafiliat de tribunaCFR! Felicitari Juan Emmanuel Culio… P.S. O imagine care mi-a ramas pe retina e cea de la ultimul meci acasa in care a evoluat Culio la CFR… Peluza saluta echipa… echipa pleaca… iar stingher, oarecum la urma, ramane acelasi Culio… care se intoarce, ne mai saluta o data… singur, de la mijlocul terenului… Probabil stia ca va pleca, desi noi, suporterii, nu stiam nimic (nici macar eu!)… Multumim Culio!

    Apreciază

  2. Felicitări, Culio! Ne vom aminti (şi) de tine, eşti şi tu una din legendele contemporane ale CFR-ului. Of, Doamne, cât ne lipsesc aceşti jucători… Cum zicea şi 07: Tony, G.Muri, Culio… Jucători cu caracter, devotaţi clubului şi meseriei lor… Apropo: chiar interesantă observaţia privind traseul de fotbalist al celor trei: au venit practic de la „munca de jos” în fotbal, au ştiut să respecte şansa şi talentul lor, Se vorbeşte mult despre formarea jucătorilor în timp, că anumite reflexe (privind tehnica lovirii balonului, concepte minimale de tactică, de aşezare, de luptă corp la corp, etc., etc.) trebuie însuşite încă în perioada junioratului, sau chiar în perioada copilăriei. Teoretic aşa este, statisticile – probabil – o susţin sus şi tare. Dar uite, ca peste tot, şi aici avem contraexemple, jucători ajunşi pe cele mai înalte culmi ale fotbalului (CL) şi care au prins toate teoriile de mai sus nu în echipe de copii sau de juniori, ci – eventual – în curtea şcolii… Vorbim de o specie rară, fotbalistul tip „autodidact”, înzestrat cu inteligenţă fotbalistică nativă, care – concomitent cu dorinţă şi disciplină de fier – îl ajută să sară peste etapele obligatorii ale formării. HAI CFR!!!

    Apreciază

    • Era să uit, ca o completare la cele de mai sus: epoca de aur a CFR-ului contemporan se baza cu precădere pe astfel de jucători tip „autodidact”, lucru cu atât mai interesant, cu cât insăşi echipa – ca atare – este una care a sărit destule etape de „formare” în Liga 1, ajunsă în câţiva ani din div.C în CL. Acest lucru era posibil (şi) datorită acestui tip de jucător.

      Apreciază

  3. L-am votat si eu, nu ma mir ca a iesit castigator, el a fost bun, iar concurenta slaba. Ar fi avut un procentaj mult superior daca 07 trecea cuvantul “mijlocas” in loc la “extrema” in sondaj, cu toate ca sunt de acord cu alegerea lui si cu explicatia data in acest articol.

    Apreciază

      • Ce nu-i de inteles? Am scris ca a iesit castigator pentru ca a fost bun si l-am votat SI eu. 🙂 Daca nu-l votam nici eu, nici tu, nici altii, degeaba a fost bun, nu castiga sondaju’, iar Dantesc o lua pe urmele lui Mititelu, cu avocatii dupa el. 🙂

        Apreciază

        • Caneto, amu iti spun ceva, dar nu mai spui la nime, da? Culio, intra, daca il baga Dinu ca „mislocas”, la concurenta directa cu un alt preferat de al meu… Deci bine a facut (Felicitari Dinu pentru articol si io iti multumesc personal pentru munca depusa). Nu zic cine… sa nu influentez viitorul vot, insa ce pot sa zic e ca cel de care vorbesc si pe care il voi vota si de 5 ori daca tre’ si daca tre’ si e musai vb si cu Dragnea, numa sa iasa el… Nu e tocma pe acelasi profil ca si castigatorii din editiile trecute, adica e un jucator mai rebel, dar dupa ce si-a revenit… radea inima’n mine cand era la minge… Ase ceva! 🙂

          Apreciază

          • Habar n-am despre cine vorbești (cred că ești dus cu capul, da’ o să-ți revii…). PS – Ai observat că Bastos, unul dintre preferații lui de-a dura lex, a prins ceva voturi pe partea stângă, unde a fost folosit sub formă de improvizație (ca și Ronny)?!

            Apreciază

  4. Degeaba-mi storc creierii, nu-mi aduc aminte cine l-a ochit pentru CFR. Si cand/unde l-a remarcat. S-a priceput omu’, n-a avut cum sa-l studieze prea mult, merita felicitari! Am dat o geana sa vad activitatea ante-CFR a lui Culio, in 2004-2005 a jucat in 8 meciuri, in perioada 2005-2007 a avut 4 aparitii in campionatul argentinian (46 de minute in total!) si 19 meciuri/2 goluri in Chile. In 3 ani n-a jucat nici cat sa adune material de-un dividi ca lumea. 🙂

    Apreciază

  5. Pentru iubitorii de statistici (daca bine am retinut, unul dintre ei este Dantesc :)), sa mai dau niste cifre: Culio a facut multa extramunca peste orele de program, a dat 2 goluri de neuitat la Roma, dar nu prea a avut lipici la gol in campionat: in 107 meciuri a dat doar 5 goluri, exact cate a reusit si in cupe din 28 de meciuri (22 cupe europene/4 goluri + 6 cupa Romaniei/1 gol). In prima liga turca a inscris de 13 ori in 76 de meciuri, iar in liga secunda din Spania 2 goluri in 14 partide.

    Apreciază

    • Din ce am observat, atât în Turcia, cât şi Spania juca/joacă un pic mai sus (în medie cu 4,37 metri, nu mă întreba de unde am scos cifra, că-i clară treaba că din burtă…). La noi a fost responsabilizat mai mult cu partea defensiva, s-a şi achitat excelent de această sarcină, dar nu a neglijat atacul, mai mult – cum spunea şi 07 – a tot cărat mingile sus, dar acolo de regulă le-a „predat” atacanţilor. Şi aşa au fost destule apariţii surpriză ale lui în faţă, mai mult pe contraatacuri (vezi golul 2 de la Roma, dar şi faza aia cu Traore, egoistul, când era să-l omoare pe puşti, pe bună dreptate). A ştiut ca nimeni altul să protejeze balonul, la acest capitol a fost de departe cel mai bun la „new-CFR”.

      Apreciază

      • Ce bine ne-ar prinde si acum unul care sa stie proteja asa de bine balonul. Imi pare rau acum ca la vremea respectiva eram cateodata suparat pe Culio, de multe ori aveam impresia ca nici nu-l intereseaza ca echipa sa inscrie, ca scopul lui era sa fie faultat. 🙂

        Apreciază

        • Ce protejare a balonului? Nu mai este la moda. Acum protejam portile adverse, nu cumva sa dam gol. Acum in loc sa protejam balonul, sare din jucatorii nostri ca din coltul mesei, asa macar nu sunt faultati (sa nu te superi tu pe ei). :-)))

          Apreciază

        • Corect, dar să-ţi spun un mic secret „din interior”: percepţia/aprecierea suporterilor şi a antrenorilor privind utilitatea unui jucător poate fi total diferită. Cazul Culio este unul din exemplele clasice în acest sens: de multe ori enervant pt. public („cară mingea”, „caută faultul”, „e individualist”etc.), dar extrem de apreciat de fiecare antrenor cu care a lucrat, tocmai pentru că: 1 – ştiai că nu pierde mingea în zona mediană, deci nu există pericolul unor contratacuri, 2 – ştiai că într-un fel sau altul duce pianul sus pe scări la „pianişti”. Totuşi a avut un antrenor care l-a cam sărit din schemă, nu mai ştiu exact, parcă Mando. Când termin statistica, vom afla şi asta… 🙂 PS: îmi aduc aminte de o singură greşeală (aproape) fatală a lui: acel „cap” dat acasă eronat portarului cu „dinamoul”, când Andrei Cristea a şi marcat. Noroc că până la urmă s-a revanşat cu acel gol egalizator din prelungiri, şi – mai mult – am şi câştigat campionatul respectiv. HAI CFR!!!

          Apreciază

    • Apropo: n-ar fi mai nimerită angajarea unei firme de pază şi de protecţie pentru „protejarea balonului”? Sau – pur şi simplu – „ascunderea” lui… Şi că tot mi-am adus aminte de darul lui Bela (sper că nu m-a uitat!), era o nuvelă a lui Moldova Gy. („Börtönválogatott”/”Selecţionata deţinuţilor”, în traducere liberă), acolo am citit o fază mişto de tot: în finală au ajuns două superputeri (Italia şi nu mai ştiu care) şi după primul fluier al „albitrului” toţi jucătorii au fugit înapoi în careul propriu, au săpat şanţuri, s-au creat tranşee, unul inspecta terenul advers cu o lunetă să nu fie surprinşi cu ceva… Mingea era tot meciul la mijloc, arbitrii au jucat poker şi s-a terminat 0-0… Concluzia „selecţionerului” maghiar: „asta este fotbalul modern, trebuie să muncim foarte mult să ajungem şi noi la un astfel de nivel…”. Mă rog, era o satiră de fapt, râdeai cu lacrimi citind-o, dar nu lipseau nici micile înţepături către „specialişti”… 🙂 HAI CFR!!!

      Apreciază

  6. Mister (07), ai şi noroc, să ştii… N-a ieşit Bastos câştigător, deci nu va fi prezent de 3 ori în echipa deceniului… Poate de 2 ori… HAI CFR!!!

    Apreciază

  7. Tin minte cateva faze cu Culio dribland ca Dobrin, aproape pe loc, invartind adversarii ca pe niste clătite, ametindu-i sau punându-i jos din fente. Stia sa tina si sa protejeze mingea ca nimeni altul, avea inteligenta in joc deosebita. A fost cel mai faultat jucator, dar n-a ripostat niciodata. Tinea mijlocul echipei si mingea cand echipa nu mergea. De pasele lui pot povesti Fabbiani (tineti minte bucuria celor 2 argentinieni dupa goluri), Didi, Traore (goluri cu Basel si Roma), chiar si Rada… Cică a marcat putin, dar ce goluri: Roma – dubla pe Olimpico, Bayern pe Allianz…, pe Ghencea, la Vaslui, in finala Cupei cu Poli, cu Dinamo in Gruia. A fost preferatul meu ca fotbalist si un caracter deosebit: inainte cu cateva zile sa plece, era destul de trist si mi-a destăinuit ca a fost presat sa accepte transferul, ca pleaca cu regret din Cluj, iar aceste vorbe nu erau texte invatate pe de rost…

    Apreciază

    • Nu sunt fanul politicii de repatriere a fotbaliştilor (în contrast cu „granzii” din Bucale), nu-mi place nici ciorba reîncălzită (dar o servesc la nevoie…), nici să reiau relaţii cu foste iubite (asta a fost în trecut, bineînţeles, dar şi aici au fost câteva excepţii…), DAR dacă CULIO şi BASTOS ar fi readuşi, altfel ar arăta echipa. OK, ştiu, visăm, vorbim ca să ne aflăm în treabă…La un moment dat conducerea ceferistă a spus şi ea ceva în legătură cu antipatia lor vizavi de repatrieri, dar eu îmi aduc aminte de revenirea lui Ando (la categoria A1) şi chiar de Trică (ca jucător, revenind din Cipru, parcă). Precedent există, aşadar…HAI CFR!!!

      Apreciază

          • ..ne-ar ajuta o jumatate de an cit sa fie repusi in vitrina si iar ne-am agai si tot nu am reconstrui temeinic de la temelie..dca am fi pe locul 2 si am avea nevoie de intariri punctuale sa fortam sezonul, da.. dar in situatia actuala eu personal as pleda mai mult pentru noii Culio, Dubarbier, Traore samd adusi la virstele la care si acestia au ajuns la Cluj

            Apreciază

      • Nici eu nu sunt adeptul ciorbei reincalzite. Si peste jucatorii astia au trecut vremurile, mai ales daca sunt plecati mai de mult, randamentul pe care l-au dat in trecut a fost intr-o anumita conjunctura (coechipieri, sistem de joc, motivatie personala) etc. Cred ca este mai bine pentru toata lumea ca ei sa fie sau sa se reorienteze catre echipe ce le pot da cel mai important lucur la final de cariera (bani multi) iar noi de bugetele echivalente sa aducem niste tineri motivati asa cum au fost ei cind au ajuns la noi.

        Apreciază

  8. Kiruj, ce-i al tau, e pus deoparte 1 Maine il sun pe Luis sa vad daca va intalniti luni la meci si asa voi scapa de grija datoriei ! In alta ordine de idei, in pagina precedenta am informat despre aberatiile scrise despre becali cu privire la regimul dechis de detentie .Intre timp am aflat, ca potrivit Legii 275/2006, regimul deschis se aplica persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii de cel mult un an !!! Iar daca zic ca traim in tara lui peste, unii ma vor face dement numai pt ca un maghiar a zis acest adevar , pe care il rostesc de altfel, zilnic, si pe toate site-urile din ce in ce mai multi . Noroc ca majoritarilor le este permis …

    Apreciază

  9. Scuze ca revin, dar se leaga cu ce am scris mai sus . Primul efect al macelaririi legii de catre justitie in cazul becali a si aparut : ciobanul vrea sa dea in judecata conducerea inchisorii Jilava , cerand 1 mil eoro daune morale !!! Pt ca nu s-au comportat frumos cu el ! Pai daca vede ca se poate ORICE, de ce sa nu incerce ?! Si nu-i exclus sa si castige, chiar daca nu 1 mil , dar ceva-ceva totusi . Si ne mai miram de cum vorbesc strainii despre noi ?! PS . Ungurul bulan, in arbitraj, Kovacs Istvan, alt tradator de locuri si regiuni natale , a comis-o din nou in favoarea miticilor . Trebuia sa-l elimine pe Tucudean in prima repriza pt doua galbene ( n-a dat al doilea la un hent facut intentionat ! ) , nefacand-o, la inceputul reprizei a doua deschide scorul .. Tucudean ! Mi-e scarba de un astfel de lingau si corupt ordinar !

    Apreciază

  10. Batalia cea mai mare va fi pentru al doilea fundas central. Primul cred ca e adjudecat din start de Capitan. Pentru al doilea insa vor fi in cursa Sousa, Sandberg, Piccolo, Alcantara, Cabrera, Flores, si inca cativa care au mai perindat pe acolo, langa Cadu.

    Apreciază

    • Mda,totusi favorit mi se pare Piccolo,jucator inteligent,plasament foarte bun,anticipeaza excelent jocul,pregatire tactica peste toti ceilalti enumerati mai sus, si sa nu uitam ca are mult bun simt luand in considerare tratamentul care i s-a apliicat de catre conducere.

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.