Raport din Vietnam. [Gaz Metan Mediaș – CFR Cluj 2-0]

(cauzele înfrângerii de la Mediaş , în viziunea unei case de pariuri)

În atenţia D.lui / Tovarăşului Deng-Le senior, Preşedintele Casei de Pariuri TapChiBongDa

Subsemnatul, Deng Le jr. (în particular fiul Dvs. din flori), angajat al firmei de mai sus, la solicitarea Dvs. privind erorile de estimare a cotelor de pariuri la meciul de fotbal din Liga 1 (România) Gaz Metan Mediaş – CFR Cluj (etapa 16), încheiat cu victoria surprinzătoare (dar meritată) a gazdelor cu 2-0 (aducând pierderi financiare inestimabile firmei noastre), Vă declar următoarele:

Ţinând cont de evoluţia celor două echipe în ultimii 10 ani (CFR a câştigat 3 titluri, 3 Cupe ale României şi 2 Supercupe, în comparaţie cu 0 titluri, etc. obţinute de găzari), prognoza noastră a fost o victorie la limită a celor din Cluj. Din păcate, m-am lăsat dus de val citind nişte pronosticuri ale unor analfabeţi în ale fotbalului de pe un site (Tribuna CFR), unde un boşorog („Kiruj”) dădea ca sigură victoria clujenilor cu 3-1, dar şi avancronica meciului (semnată de unul „Caneto”, alt boşorog), care emana un optimism fără margini. Recunosc, am fost influenţat de prognoza acestor elemente imperialiste (amândoi, dar şi alţii de acolo, fiind cunoscuţi ca duşmani ai poporului vietnamez, în special, şi ai caselor de pariuri, în general), şi n-am ţinut cont de istoricul mai aparte al acestor întâlniri, favorabile găzarilor, ultima victorie ceferistă fiind consemnată la Mediaş chiar în anul 1948.

Meciul în sine a început pe un frig pătrunzător, aproximativ 50 de ceferişti şi cam 500 medieşeni fiind prezenţi în momentul în care Avram jr. (probabil şi el un copil din flori, în sensul că nu are „nici tată, nici mamă” când vine vorba de CFR) a fluierat începutul partidei. A fost – probabil – singura decizie corectă a arbitrului…

Jur pe toţi crocodilii din Mekong, că încă din primele minute ceva mi s-a părut suspect. Acum nu vorbesc de erorile tradiţionale ale amatorilor de la „jesepe.ro”, care au afişat o aşezare ceferistă de 1-4-3-3, asta ştiam că e diversiune (sau nepricepere, mă rog…), lovitura adevărată mi-a fost dată când am văzut primul „unşpe” ceferist: un 1-4-2-3-1 deja clasic, cu o primă parte a „secvenţei” OK (Felghe + Maftei-Cadu-Piccolo-Camora + Muniru-Djoko), nici cu vârful Ogbu n-am avut obiecţie, am avut în schimb dubii asupra liniei de construcţie Maah-Voiculeţ-Gabionetta, unde m-a sursprins (neplăcut) utilizarea lui Voiculeţ la mijloc, în rol de „fantasista” (cu toate că până atunci a jucat doar pe dreapta, oricum destul de puţin şi fără „fantezie”), iar această „invenţie” a D.lui tovarăş Grig (care – cică – e cel mai tare din parcările clujene) l-a obligat pe adevăratul playmaker Gabio să „presteze” pe stânga, pe un post nu foarte potrivit lui. Practic linia aia de 3, extrem de importantă, în proporţie de 2/3-imi era fu… fracturată încă înainte să înceapă meciul…

Nici nu mai vorbesc, că în partida anterioară (de la Braşov), acelaşi antrenor „tare” i-a bulversat din nou pe băieţii ceferişti (şi-aşa destul de bulversaţi din naştere, majoritatea lor), când la pauză a trecut de la clasicul 1-4-2-3-1 la mult-hulitul 1-4-4-2 (impus de un agent undercovered, numit M.Rednic). Din ce-am înţeles din comentariile boşorogilor de pe Tribună, lui Grig i s-a imputat (pe lângă unele rezultate de etapă acceptabile: organizarea jocului, securizarea defensivei, etc.) tocmai ineficienţa acută a echipei. Poate aceste permutări ale formulelor (respectiv a jucătorilor în cadrul unei formule) se datorează şi acestei dorinţe de-a veni cu ceva nou, dar eu mi-am dat seama imediat, că astfel de încercări – fără exersări lungi şi explicaţii şi mai lungi – sunt sortite eşecului…

Domnule / Tovarăşe Preşedinte mult iubit, jocul încâlcit, fără fantezie din prima repriză mi-a întărit teama schiţată şi explicată mai înainte. Acel Voiculeţ abia dacă a atins de vreo 3-4 ori mingea (dar şi atunci a pierdut-o din prima), amintindu-mi de prietenii mei din copilărie cu care vânam crocodilii în Mekong şi care în mod cert făceau mult mai mult pe teren, mai ales pentru un salariu de zeci de mii de euro pe an, poate mai mult. La fel Gabionetta, la care – pe lângă faptul că s-a simţit stingher în noua postură – am simţit şi o blazare în joc, un „miserupism” sesizabil şi la Braşov, unde – totuşi – juca pe postul lui adevărat, dar tot fără vreo mare realizare.

Mai departe, brambureala liniei de creaţie i-a cuprins şi pe cei doi închizători, care nicicum nu au acoperit zonele de teren aşa cum scrie în fişa postului. Fie erau prea aproape de fundaşi, fie urcaţi – amândoi – prea sus, dar – cu precădere – am observat o ruptură între ei, parcă nici nu se cunoşteau (asta nu se pune, de ceva etape ei formează „siguranţa” în faţa apărătorilor), dar parcă nici nu „se iubeau”, de multe ori jucau prea îndepărtaţi unul de celălalt, anulând astfel tocmai densitatea dorită de manuale în a recupera rapid mingile. Ca un rezultat logic al acestei prestaţii în cuplu cu multe scârţâieli şi în contratimp, a ieşit în evidenţă psihoza expunerii liniei de fund (jucători lenţi, majoritatea trecuţi de 30 de ani), din fericire „el capitano” Cadu și-a mai revenit faţă de evoluţiile lui din primele etape şi a mai urcat la rupere şi spre mijloc, a mai strâns de foarte multe ori şi pe dreapta pentru a-l ajuta pe Maftei, care a jucat mai slab, dar şi aşa a fost lăudat de toată presa sportivă din Bucureşti (un fel de Hanoi al lor, ceva mai mic, dat tot capitală de ţară).

Prin minutul 18 am sărit în sus de bucurie, ceferiştii mei au marcat, dar – din păcate – piticul Avram n-a validat golul, pe bună dreptate, Ogbu fiind surprins în off-side. A fost cam singura fază cursivă a clujenilor din prima repriză, cu Gabionetta inventiv şi cu Camora centrând perfect, doar că graba lui Chuka a stricat treaba…

Am mai remarcat în a doua parte a primei reprize că „el capitano” – poate iritat de impotenţa liniei de mijloc – a urcat din ce în ce mai mult, ajungând deseori şi pe postul de servant, dar şi de finalizator, fără „succesuri”, din păcate. Ultimele minute m-au convins – dacă mai era nevoie – de forma execrabilă a lui Voiculeţ, lucru valabil şi la Ogbu, mai mereu în contratimp şi cu spatele la poartă. Chiar mă gândeam că nea Grig va avea o pauză grea, trebuie să găsească o soluţie de revitalizare „in vitro” (asta nu ştiu ce înseamnă, am luat-o de pe internet, dar sună bine…), şi deja am pregătit pixul „made in China” să consemnez schimbarea lui Voiculeţ şi (re)aşezarea lui Gabio la mijloc-mijloc.

Pe dracu’, D.le Preşedinte (Tată), aiurea, ştiţi cine a ieşit la pauză? Păi vă spun eu: Ogbu! Nu că n-ar fi fost „copt” şi el de schimbare, dar am avut impresia că cel introdus (Tade) nu va face mai mulţi purici (tipul dă un randament acceptabil pe flanc, de regulă pe stânga, cu replieri bune în apărare), să nu mai zic că problema reală nu a fost acolo, ci la linia de creaţie, fu… fracturată – cum am mai spus – în proporţie de 66,66666%…

În aceste momente deja ştiam că totu-i dus de râpă. Au apărut şi nişte presiuni ale gazdelor, mijllocul ceferist a devenit şi mai „transparent”, în câteva faze era nevoie de minuni din partea lui Felghe ca să nu consemnăm deschiderea scorului. În această perioadă gazdele au devenit şi mai agresive (câteodată la propriu, unul Buzean frecându-l pe Maah chiar de două ori la aceeaşi fază, doar aşa, să ţină minte), apoi am aplaudat şi eu la ieşirea lui Bud de pe teren (unul care a pus serios umărul la unul din titlurile câștigate de clujeni). În aceste condiţii, schimbarea lui Gabionetta cu Costea părea logică (oricum ilogică rămâne forţarea lui pe stânga), apoi…

… Apoi lovitură de teatru, D.le Preşedinte (Tată), mai exact lovitură cu cotul a lui Tade „recent intratul”, şi piticul-porno l-a şi eliminat cât ai zice „junglă”. Spun cu mâna pe inimă că intervenţia francezului nu impunea nicicum o eliminare directă (poate un galben), eu care am văzut toate serialele Rambo (cu Stallone) şi col.Braddock (cu Chuck Norris), filmate aici în apropiere, doar am zâmbit sarcastic la acel presupus cot al lui Gregory. Deja ştiam că inevitabilul se va produce, a fost semnalul divin că meciul „trebuie” pierdut de ceferişti… Mi-am adus aminte, aşa, în fugă, de alegerile de la Ligă, unde – la masa festivă dată de Gino – preşedintele IM stătea în dreapta (stânga?) noului preşedinte, sperând că această „aşezare” este cu dedicaţie pentru arbitraje – măcar – corecte în viitor…

Nici vorbă, Tov. Preşedinte, aiurea, dimpotrivă! Piticul parcă era programat pe „execuţie”, asta în condiţiile în care – totuşi – până-n acel minut fatidic 68 nu a făcut prea multe măgării, având un stil de arbitraj mai permisiv şi mai liber, eliminarea ieşind totalmente din acest tipar, surprinzând inclusiv haita de “pricepuţi” de la televiziunile miticilor…

Până la final totul s-a derulat conform „aşteptărilor”: a mai ieşit şi Maah (care a fost singurul care a mai mişcat în faţă) şi a intrat Deac (schimbare post pe post şi asta), apoi în minutul 82 s-a produs inevitabilul, la un corner al gazdelor stoperul gazdelor (Frăsinescu) marchează din 3 metri, fără ca Djokovici (responsabil cu marcajul lui), respectiv Felghe (responsabil cu ieşirea pe centrare), să intervină. Apoi pe final a căzut şi golul doi, precedat de o eroare a lui Piccolo şi urmată de lipsa de reacţie a apărării la capul lui Roman. În paranteză fie spus, ambele centrări au fost date de Ciprian Petre, un foarte bun jucător al gazdelor, pe care – eu cel puţin – îl vedeam cu mare plăcere printre clujeni încă din sezoanele trecute…

Domnule Preşedinte, cam aşa s-au întâmplat lucrurile la Mediaş. Vă daţi seama că era imposibil să prevăd atâtea greşeli de amatori (făcute şi de antrenor, dar şi de jucători, supralicitate şi de arbitraj), din care cauză mă consider absolvit de orice răspundere (financiară, administrativă, etc.) din partea firmei Dvs., care la un moment dat (cu cât mai apropiat, cu atât mai bine) va fi moştenit de către subsemnatul.

În final, propun ca adevăraţii vinovaţi să fie aruncaţi fie la crocodilii din ferma agricolă din fundul curţii (aducătoare de venituri suplimentare firmei), fie asimilaţi în programul „Ruleta rusească” a firmei (de unde – după un timp – tot la crocodili ajung).

Hanoi, 3 decembrie 2013

Deng Le jr.

Epilog: Deng Le jr. (plimbându-se cu barca pe Mekong, noaptea, la două ore după predarea raportului): „Tată, dar de ce sunt aşa de mulţi crocodili în apă?… Tată, nu!… Te rog, mă voi revanşa, promit, mă…!”

 Acest material este un pamflet (sau o „încercare” de pamflet) şi trebuie tratat ca atare…

  HAI CFR !!!