Blocuri (şi „blocaje”) defensive

Formulă de joc „1-4-3-3” (cu un singur închizător, ceva mai retras):

1 – portar (P: Felgueiras, Mincă)

2 – fundaş lateral stânga (FLS: Camora, Sepsi)

3 – fundaş central stânga (FCS: Piccolo, Rada)

4 – fundaş central dreapta(FCD: Cadu, Brandao)

5 – fundaş lateral dreapta (FLD: Hora, Velayos)

6 – închizator central (IC: Obiorah, Muniru)

7 – mijlocaş/inter stânga (MS: Djokovic, Rui Pedro)

8 – mijlocaș/inter dreapta (MD: Denilson, Voiculeţ)

9 – extremă stânga (ES: Costea, Batin)

10 – atacant central (AC: Batin, Ogbu, Tade)

11 – extremă dreapta (ED: Maah, Deac)

Am enumerat 22 fotbalişti (Batin apare pe două posturi, cele cu nr.9 şi 10). Nu i-am distribuit nicăieri pe Maftei (din motive de „securitate”) şi pe Păun (el mai are nevoie de acomodare). Cei cu caractere bold şi underline sunt titularii preferați pentru „sistemului meu”, restul fiind rezerve posibile pentru acele posturi). Hora e ales titular în fața lui Velayos pentru posibile contribuţii mai utile în atac.

În faza de atac, formula este mobilă, se poate transforma în 1-4-1-2-3 (cu cei doi interi, 7+8, avansând un pic faţă de închizător) sau în 1-2-3-2-3 (varianta „şi mai ofensivă”, cu fundaşii laterali avansând cu o linie mai sus, pentru a sprijini atacul).

Sistemul este conceput pe „materialul clientului”, adică pe lotul existent al CFR-ului, care nu este perfect. Deocamdată nu mă preocupă prea tare faza de atac, unde  direcţia e bună, interiştii Djokovic şi Gabionetta aducând ceva mobilitate (mai ales la Djokovic) și fantezie în joc, există şi suficientă viteză (Maah, Batin, dar şi Djokovic!), iar de la Ogbu mai am – totuşi – nişte aşteptări şi speranţe că va confirma într-un final, văzându-l mai degrabă vârf, decât extremă. În funcţie de necesităţi (şi titularizarea altor jucători), unii dintre aceşti titulari pot fi titularizaţi şi pe alte posturi (Tade la mijloc, de exemplu, inclusiv închizător, zic eu…).

Alegerile mele vizează în primul rând „faza defensivă”, călcâiul lui Achile în acest moment la CFR. Alegerile pot fi susţinute „bob cu bob”, poate cu excepţia lui Denilson, dar cu o pregătire mai serioasă – coroborată cu presupusele experienţe tactice dobândite în Italia – şi el poate deveni „eligibil”.

A) Blocuri defensive construite pentru a dejuca un atac advers purtat pe banda lor stângă:

Teoria „chibritului” (a blocurilor defensive) este una dintre nenumăratele metode prin care se organizează faza de apărare sau sistemul defensiv. Faza de apărare este un proces complex, ea nu se sprijină doar pe portar şi pe cei 4 fundaşi (eventual plus închizătorul), ci împarte roluri mai mari sau mai mici fiecărui jucător aflat pe teren. Pentru a dejuca atacul advers, sunt concepute „blocuri defensive” (compuse, de regulă, din 2-4 jucători, din linii diferite). Când un bloc defensiv intră în rol, ceilalţi jucători din apropierea lui deja sunt în aşteptare (stand-by) pentru a face parte din blocul următor, în funcţie de evoluţia jocului.

În situaţia concretă de mai sus, blocul funcţional care trebuie creat în jurul mingii (şi în funcţie de poziţionarea adversarului, evident, cazul este unul general, sau cu probabilitatea cea mai mare) este în interiorul cercului roşu (format din jucătorii 5, 8 şi 11), poziţionarea lor fiind destinată formării unui „cleşte” din care adversarul cu mingea să aibă cât mai puţine soluţii de continuare – de preferinţă cu pasă înapoi (varianta a., cu săgeata albastră mai groasă). Poziţionarea jucătorilor 4 şi 6 este una preventivă, de intervenţie directă sau de sprijin în cazul în care atacul advers continuă pe variantele b., c. sau d. Dar să le luăm pe rând:

a. varianta ideală (scopul blocului apărător marcat cu roşu), mingea fiind retransmisă în spate sau spre centrul terenului, existând astfel suficient timp pentru reorganizarea defensivei pentru noua situaţie de atac advers. Se va crea un nou bloc de distrugere şi alţi jucători vor fi în „stand-by”.

b. continuarea pe margine (eventual după un „un-doi”), presupunând că mingea şi adversarul „trece” de jucătorul nr.5 (Hora, Velayos). În acest caz intră în rol jucătorul „stand-by” nr.4 (Cadu, Brandao), a cărei poziţionare undeva la colţul careului mare permite o dublare eficientă pentru această variantă de continuare a atacului. Nr.5 trebuie să se replieze imediat ca să-l sprijine el de această dată pe nr.4 dacă mingea ar trece şi de el. Totodată, nr.6+8 trebuie să strângă în centru şi spate, iar 2, 3, 7 şi 9 vor strânge spre dreapta-spate, pentru a face faţă acestei continuări a atacului. Schematic, poziţionarea lor arată astfel:

Intră în rol blocul format din nr.4+5, iar nr.3, 6, 8 şi 11 sunt în aşteptare. În funcţie de continuarea atacului pot apărea alte şi alte „subcazuri”, cu alte şi alte blocuri formate „ad-hoc” şi cu alte şi alte numere (jucători) intrând în aşteptare (stand-by).

c. este varianta unei pase „filtrante printre”, caz în care regruparea apărării arată astfel:

Nr.3, 4 şi 6 formează un cleşte (bloc) de apărare, iar nr.2, 5 şi 7 sunt în aşteptare pentru eventuale continuări ale atacului în zonele respective. Se repoziţionează şi nr.9+10.

d. este oarecum similară (ca logică de atac) cu b., schema de apărare fiind la fel.

e. este o variantă „disperată” (din punctul de vedere al atacului), când se aruncă o minge direct în careu, la „ce o fi, ce o fi”. Poziţia adoptată de nr.2 şi 3 este una preventivă (şi) pentru o astfel de posibilitate; inclusiv a nr.7, care trebuie să mai coboare.

B) Blocuri defensive construite pentru a dejuca un atac advers purtat pe banda lor dreaptă:

Este la mintea cocoșului că blocurile care se alcătuiesc sunt identice cu cele de la punctul A), doar că se formează „în oglindă”, cu jucătorii corespunzători.

***

Desigur, am putea continua defalcarea posibilelor atacuri (şi a blocurilor defensive corespunzătoare), până ne apucă „next-level” (timp este suficient)… ::)). Ar mai fi de studiat îndeosebi cazul clasic, când atacul adversarului se dezvoltă în centru, dar ne putem opri deocamdată aici cu expunerea, ca să nu ne supraîncărcăm mințile și să ratăm pregătirea „de calculator”.

De ce am crezut de cuviinţă prezentarea acestor posibile „reflexe” de apărare? În primul rând pentru că în ultima perioadă observăm la CFR o creştere vizibilă a jocului în atac (atât ca circulaţie prealabilă a mingii, cât şi la finalizare), deci acest „departament” să zicem că e pe drumul cel bun, nu e nevoie de intervenţia „energică şi academică” a „Tribunei CFR”… ::)). În schimb, pe faza de apărare (şi apărătorii, în mod concret) se gafează la „foc constant”, iar aceste gafe – ca model – se repetă de la un meci la altul. În opinia mea, Grig_de_la_oraș a pus accentul pe construcţie, pe circulaţia mingii, – rezultatele se şi văd – dar acum trebuie să ia în primire buba cea mai mare: faza defensivă. Asta în condiţiile lotului actual, că tot ce am aburit aici este o soluţie (set de soluţii) de tipul „AICI şi ACUM” (vezi clasamentul, rubrica „goluri încasate”).

În apărare, TOŢI jucătorii trebuie aşezaţi preventiv, pe posibilele continuări ale atacului advers, la distanţe destul de apropiate, încât 2-3 jucători să formeze instant un bloc defensiv operaţional, care – în funcţie de dezvoltarea atacului adversarului – se desface şi dă în primire mingea şi adversarii blocului următor (format din alţi jucători) etc… Pentru asta este nevoie de condiţie fizică deosebită, în primul rând la nr.7, 8, 9 şi 11 (adică Djokovic, Denilson, Costea şi Maah). Cu Djokovic şi cu Maah nu cred că avem astfel de probleme, Costea ar putea face față, dar e foarte slab pregătit dpdv tactic pentru faza defensivă (deci trebuie lucrat şi la „mansardă”, cu pâlnia), în timp ce la Denilson e chiar invers: nu-i trebuie nicio explicaţie tactică, îi trebuie doar pregătire fizică corespunzătoare. De la el oricum am avea aşteptări mai reduse vizavi de faza de apărare, eventualele „dispariţii” ale lui din apărare fiind preluate pe rând (în regim „muncă suplimentară” neremunerată…) de alţi 3-4 coechipieri mai „băţoşi”, pentru a-l păstra fresh pe brazilian pentru atac, unde e mai necesar.

Să nu uit, încă ceva: aceste construcţii de apărare sunt ceva mai dense şi mai strânse ca de obicei, tocmai pentru a-i proteja pe dragii, dar lenţii noştri fundaşi centrali, pentru a nu-i expune la dueluri directe cu „motorete” africane (sau de unde or fi), că-i bai mare, se vede de la o poştă live și pe înregistrările meciurilor.

***

În final, o observaţie privind golul 2 marcat de Djokovic la Ploieşti. Fază lucrată 100% la antrenamente. Minge aruncată în dreapta, la Maah (departe de fundaşul advers pentru a-i anula o intervenţie directă de respingere), Maah se întoarce spre poartă şi vede foarte bine poziţia strategică excelentă a lui Gabionetta (de inter dreapta adevărat) şi pasează, dar şi își dă drumul la fugă, fiind ABSOLUT SIGUR că mingea îi va reveni. Aşa a şi fost (un mare BRAVO lui Gabionetta!), urmează o nouă revelaţie a lui Maah, o centrare parşivă printre portar şi linia apărătorilor (prost poziţionaţi) şi… GOOOL!!! A fost simplu? Nu ştiu, dar a fost frumos, în primul rând pentru că s-a văzut rodul exersării. Meritul la gol e în proporţie de 50% la Maah, cel care a luat de două ori decizii corecte pentru continuarea atacului, restul fiind împărțit între Gabionetta şi Djokovic. Revenind la Maah, îmi menţin părerea că nu este chiar o mare petardă, cu servanţi inteligenţi poate deveni destul de util, şi – surprinzător sau nu – își poate pune şi capul la contribuţie, precum la acest gol.

HAI CFR !!!