CFR Cluj – Corona Brașov 1-0

De multă vreme pe iarba stadionului din Gruia nu a mai păşit un adversar atât de trist. Corona Braşov, vizitatoarea noastră de aseară, ne-a făcut pe destui dintre noi să ne întrebăm ce caută o astfel de echipă pe prima scenă a fotbalului nostru. Echipă fără trecut, fără prezent, dar şi fără viitor, Corona a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, că a reuşit să acceadă în prima noastră ligă doar pentru că şefilor fotbalului nostru trebuia să le iasă, la numărătoare, optsprezece echipe. După cele şase etape scurse până în prezent din acest campionat, echipa aceasta a Braşovului (sau, ca să fiu mai exact, a primăriei Braşovului) îmi pare de departe cea mai slabă dintre cele patru nou-promovate. Dacă Botoşaniul în prezent este liderul-surpriză al acestui campionat chinuit, ACS Poli e clasată deocamdată pe un surprinzător loc cinci, iar Săgeata Năvodari, de pe poziţia a zecea, e în prezent vecina noastră de clasament, Corona Braşov parcă ţine să le spună tuturor pasionaţilor de fotbal de la noi că nu e cazul să-şi lege vreo speranţă de destinele ei.

Şi totuşi, pentru mine – sătmăreanul care în urmă cu doar un an şi ceva o urmăream pe Corona cu atenţie sporită deoarece era rivala Olimpiei la promovarea în „B” – e puţin surprinzătoare figura jalnică pe care echipa aceasta o face până acum pe prima scenă. În urmă cu un an şi jumătate, pe când evoluau încă în cel de-al treilea eşalon fotbalistic, jucătorii Coronei aveau parte de un cantonament în Antalya şi în general de condiţii cu mult peste ceea ce liga a treia oferă în prezent pe la noi. Iată de ce, promovările succesive (în „B” si pe urmă în „A”) le-am privit ca pe un dat firesc şi toate informaţiile care-mi veneau dinspre această echipă mă făceau să cred (sau măcar să sper) că la Braşov este un proiect serios, care ar putea da fotbalului nostru încă o echipă destul de puternică.

Nu mă hazardez să afirm că această a doua echipă a Braşovului e cea mai slabă din Liga 1 (la câte formaţii penibile numără în prezent campionatul nostru e şi greu să faci astfel de afirmaţii), dar înclin să cred că banca tehnică a Coronei e ocupată (încă) de cel mai slab antrenor al primului nostru eşalon – Nae Manea. Nu ştiu ce a fost în capul celor care l-au numit acolo în vară, dar dacă aveau numai puţin habar de fotbal puteau şti că unul care în sezonul trecut, cu Bistriţa, n-a reuşit nici măcar să atingă cota de douăzeci şi cinci de puncte, nu poate emite pretenţii că ar fi antrenor, nici măcar într-un fotbal cum e al nostru. Dacă în urmă cu un an n-a reuşit să facă nici baremul, deşi avea în echipă destule nume care înseamnă ceva pentru fotbalul nostru – ANTON și PETELEU (ambii internaţionali de tineret, primul titular acum la Pandurii), PREDESCU (şi el în prezent la Pandurii), ROMARIO (Petrolul), CAFASSO (fost căpitan al echipei pe vremea în care Gloria încă mai însemna ceva în prima ligă), DOLHA, FLORIN BRATU, KANON sau MARCHISIO MORAES – mă întreb ce-ar putea face acum, când lotul Coronei nu cred că numără mai mult de patru-cinci nume care ar merita cu adevărat să fie pomenite pe prima noastră scenă fotbalistică? Dacă în săptămânile care vor urma cei care se ocupă de destinele acestui club nu vor mai aduce încă măcar trei sau patru fotbalişti şi nu vor scăpa de măscăriciul de Nae Manea, Corona Braşov nu va însemna pentru nimeni nimic mai mult decît echipa cu care e absolut obligatoriu să fie bifate cele trei puncte puse în joc.

Dar să o lăsăm noi la o parte pe Corona, pentru că nu de problemele ei ne arde nouă acum, ci de echipa aceasta a CFR-ului, care parcă refuză să redevină numele care nu de multă vreme dădea frisoane tuturor adversarilor care o întâlneau. Aseară, până şi Corona Braşov a reuşit să ne dea destule emoţii, deşi una ca ea s-ar fi cuvenit să înregistreze în Gruia cel puţin un scor de neprezentare. Că lucrurile nu merg aşa cum ar trebui o ştie azi fiecare ceferist, de la Deac şi Grigoraş – pe care i-am putut asculta aseară în interviul de după meci – și până la oricare dintre suporterii care suferă pentru acest club. Am observat aseară că antrenorul nostru a continuat cu 4-3-3-ul atât de drag lui, însă nu m-aş arunca să afirm că în jocul CFR-ului se vede deja mâna lui Grigoraş. Dătător de speranţe mi s-a părut jocul combinativ care se întrevede, faptul ca jucătorii noştri caută să pună mingea jos, cu toate că aseară, măcar în prima repriză, nici gazonul (îmbibat cu apă) nu ne-a ajutat deloc. Bine că a venit repede golul lui Chuka, pentru că altfel puteam avea un meci mai dificil chiar decât s-a dovedit a fi el în final.

Dacă ar fi să căutăm cu lupa lucrurile bune din jocul nostru am găsi câteva, însă drumul până la CFR-ul pe care cu toţii îl visăm este încă departe. Mie mi-a plăcut distribuţia cu care Grigoraş a început meciul cu braşovenii. În poartă, în lipsa indisponibililor Felgueiras şi Stăncioiu, MINCĂ era singura opţiune. Prin jocul de aseară cred că ne-a dovedit multora dintre noi că putem fi mulţumiţi cu el ca a treia variantă pentru acest post. Deşi a revenit într-un joc oficial după multe luni de absenţă, Mincă a avut aseară câteva intervenţii salutare, cea mai importantă fiind pararea acelui penalty bătut slab de Neacşa. Cel mai greu pentru un portar este să revină între buturi după o absenţă îndelungată, iar pentru asta propun ca cele câteva stângăcii pe care le-am fi putut nota în dreptul său să le trecem cu vederea, mai ales că în final s-a dovedit a fi îngerul păzitor al echipei nostre. Mie mi-a adus aminte de evoluţiile excelente din urmă cu trei-patru ani, pe când apăra, meci de meci, cu destul succes, poarta lui FC Braşov. Pentru jocul de aseară eu îi acord aici nota 8 şi-l rog pe dl.Kiruj să ia notiţe, iar tribuniştilor care pomeneau în ultimele săptămâni de retrogradare să le reamintesc ceea ce le spuneam în urmă cu vreo două săptămâni: rezervele noastre s-ar impune uşor între titularii multora dintre formaţiile cu ceva pretenţii de prin campionatul nostru. În urmă cu vreo zece zile, ziarele centrale pomeneau de o posibilă venire în Gruia a oţelarului Grahovac, portar cu care Dorinel Munteanu a câştigat un titlu de campion în liga lui Mitică. Mie bosniacul nu mi se pare cu nimic peste Mihai Mincă, chiar dacă portarul nostru nu poate emite în vreun fel pretenţii de titular al CFR-ului. Dacă însă va accepta pe mai departe statutul de rezervă, ajutând echipa din postura aceasta, cred că poate să rămână liniştit la CFR măcar până în ziua în care îi va expira contractul cu noi.

VELAYOS, fundaşul nostru din flancul drept, nu prea s-a remarcat luni nici în bine, dar nici în rău, aşa că îi acord nota 5,5. Pentru mine este încă o (mare) decepţie, pentru că în urmă cu un an, la Braşov, spaniolul chiar făcea meciuri excelente, remarcându-se etapă de etapă. Cred că gândul că evoluează la o echipă de top (postură nouă pentru el, chiar dacă s-a format ca jucător la un club precum Real Madrid) apasă încă foarte tare asupra psihicului său. Aducerea a încă unui fotbalist pe acest post cred că se impune degrabă, mai ales că spaniolul e cam singur pe postul de fundaş dreapta. Tare bun ar fi acum măcar Celeban, de la Vaslui (mai ales ca polonezul evoluează, cu destul succes, şi ca stopper), dar mă tem că fotbalistul e aproape imposibil de adus de la echipa lui… Porumboiu (?!?).

Centrul defensivei, format din Rada şi Piccolo (ce bine îi şade pe braţ banderola de căpitan italianului!) cred că a funcţionat cel mai bine, dar asta şi pentru că jucătorii Coronei nu ne-au pus cine ştie ce probleme: cu excepţia lui Neacşa, eu n-am remarcat absolut nici un jucător braşovean, el fiind cam singurul care căuta să îi deranjeze pe apărătorii noştri. Celor doi stopperi din defensiva noastră le acord tot câte-un 7,5, lui Rada şi pentru acea lovitură liberă bătută excelent. Totuşi, socotesc că ei doi – din cauza lentorii lor – nu prea au voie să apară împreună în jocuri mai importante. Ideal ar fi ca italianul să apară titular, dar numai lângă un fundaş mai de viteză, care să-i fie complementar. Aştept cu speranţă şi debutul lui Brandao, care poate juca şi la închidere, însă le propun conducătorilor noştri să fie cu ochii pe nemţeanul Marc (20 de ani), până nu ni-l suflă steliştii şi pe ăsta!

Pe flancul stâng, CAMORA încă-mi pare departe de forma arătată în urmă cu doi ani, dar sunt convins că el (şi nu numai el) va redeveni fotbalistul de altădată atunci când echipa va începe, în sfârşit, să joace. Pentru jocul cu Corona eu îi dau 6,5.

Între mijlocaşi, OBIORA (nota 6,5) poate ajunge o soluţie pe viitor, dar pe moment cred că nigerianul ar fi o rezervă numai bună. Recuperează destule mingi, îmi pare destul de serios, dar dă impresia de multe ori că ar fi fotbalist adevărat doar dacă sportul ăsta s-ar juca fără minge. VOICULEŢ (tot 6,5) a căutat să mai lumineze uneori jocul nostru, limpezind anumite acţiuni, a mai cautat şi şutul de la distanţă (unde are destul potenţial), dar încă mai are destul de progresat până să ajungă fotbalistul care să ne încânte pe toţi. RUI PEDRO a fost şi de data aceasta ca şi inexistent, aşa că în cazul său voi un un profesor de modă veche, comunist chiar, acordându-i „decât” un zero crăpat în patru. 🙂

Cei trei băieţi pe care Petre Grigoraş i-a trimis în ofensivă cred că au evoluat binişor. DEAC s-a zbătut destul de mult, a avut şi ceva realizări, a mai fost deposedat uneori de câte-o baltă inamică, iar dacă băiatul ar fi fost înzestrat cu puţin mai mult creier ar fi putut fi un fotbalist excelent. Poate vă mai aduceţi aminte de ultimul nostru atac, cel din prelungirile jocului (minutul 92 şi 30 de secunde). Dacă acţiunea pe care a purtat-o pe dreapta ar fi realizat-o prin minutul 40, i-aş fi apreciat-o. Aşa, în loc să caute să ţină de minge în cele treizeci de secunde câte mai rămâneau de jucat, a forţat o pătrundere fără cine ştie ce sorţi de izbândă, prin care n-a reuşit altceva decât să le mai acorde adversarilor un unltim atac, care de altfel nici n-a întârziat să apară. Noroc cu plasamentul lui Piccolo şi cu anii petrecuţi prin Scoţia de bătăiosul Tade, pentru că altfel, peste ani, ne-am fi putut aminti de greşeala lui la fel ca de cea a lui Dorinel din celebrul meci de la Coppenhaga. Ciprian aleargă mult, se dăruieşte, dar ştiţi vorba aceea: „Şi calul aleargă, dar nu dă lapte”! Nota 7.

OGBU CHUKA este încă departe de jucătorul care ne-a fost prezentat la aducerea în Gruia. Totuşi, pentru golul înscris şi pentru alte câteva faze în care s-a remarcat, cred că merită şi el un 7. Cel mai mare câştig pe care îl putem contabiliza până acum este de departe PAUL BATIN (nota 8,5). Golul victoriei de ieri i se datorează în foarte mare măsură băimăreanului nostru, iar evoluţiile din celelalte jocuri în care a fost introdus îl recomandă cu siguranţă între titularii atacului nostru.

Rezervele introduse de Grigoraş n-au adus cine ştie ce plus echipei, dar nici n-au încurcat. Totuşi, DJOKOVIC (4,5) îmi aduce până acum aminte mai mult de Godemeche şi de Vranjes decât de Gabi Mureşan şi nu pot să nu constat că primii doi n-au fost deloc regretaţi de suporteri atunci când au părăsit Clujul. FLORIN COSTEA a început destul de promiţător, cu câteva acţiuni şi câteva pase bune, dar pe urmă a cam dispărut din joc, aşa că nu-i dau mai mult de 6. Lui TADE am apucat să-i remarc doar dăruirea, ca şi felul în care, la ultima fază, a pus capăt oricăror emoţii, aşa că îi acord un 6,5.

CADU? După cele câteva cartonaşe roşii pe care le-a acordat în trecut unora dintre antrenorii CFR-ului, am senzaţia că de data aceasta şi-a acordat unul şi lui însuşi. Bine a făcut, pentru că erau toate şansele ca după ultimele isprăvi să fie huiduit de un stadion întreg, şi era păcat… Poate că până prin octombrie, când s-ar putea sa-l revedem iar pe teren, îşi va rezolva problemele pe care le are şi îşi va mai reveni şi cu capul. Sau poate că nu. Nu mă pricep la astea, intrigile nu sunt deloc pasiunea mea, aşa că mă opresc aici cu speculaţiile legate de el.

Ce-ar mai fi de spus? Că încă îi aşteptăm la lucru pe Brandao şi pe Gabionetta, dar şi pe cei doi-trei fotbalişti pe care conducătorii noştri ar face bine să-i înregimenteze până la finele lui august. Nistor s-a dus, probabil că Iorga şi cu Neagu (cu care antrenorul nostru a mai lucrat) ar putea fi soluţii pentru noi, plus cei doi fundaşi de care aminteam mai sus. Nu cred că-i exclus ca în aceste zile să-l pierdem şi pe Mario Felgueiras (n-am reuşit să fiu la curent cu ştirile ultimelor zile, dar mie „accidentarea” lui de dinaintea jocului cu Corona nu-mi miroase a bine). Cel mai mult aştept însă să văd cum va arăta echipa noastră după vacanţa de trei săptămâni pe care conducătorii fotbalului nostru au inventat-o. Cu toţii ştiam până acum că în luna septembrie ia sfârşit orice fel de vacanţă, dar văd că după „barajul de menţinere”, după meciuri organizate la trei săptămâni distanţă de încheierea campionatului şi după atâtea alte năstruşnicii de care s-au dovedit a fi capabili, şefii fotbalului nostru au reuşit să inventeze acum şi vacanţa de toamnă. 🙂 Ba mai mult, înţeleg că la revenirea din această vacanţă de vreo trei săptămâni (pentru CFR binevenită de altfel), nu vom mai parcurge etapa a şaptea, cum firesc ar fi din moment ce abia am încheiat-o pe a şasea, ci vom sări direct la a opta, urmând ca meciul cu vecinii noştri gălăgioşi să-l jucăm probabil de Ignat, în ajun de Crăciun, când, în loc de porci, noi frânarii vom fi nevoiţi să junghiem pinguini.

Autor: Florinaccio