Avancronică de meci: CFR contra CFR, cu invitați speciali de la Constanța

Vin din nou puştii lui Hagi în Gruia. A doua oară în istorie. Prima dată l-au schimbat pe nea Ando. Sper să nu fie nesătui şi să-i facă felul şi lui nea Mircea, că ăsta – am văzut eu, cu ambii mei ochi, o poză făcută când a venit la noi – avea agăţat în maşină un umeraş cu un palton pe el!

Scurt și la obiect: Viitorul Constanţa – echipa probabilă, rezervele probabile şi antrenorul probabil: Vîtcă – Nikolov, Bejan, Ghionea, Mitrea – Năstăsie, Benzar, Al. Lazăr, Cîrstocea – N. Dică, Gavra. Rezerve: Buzbuchi – Larie, V. Rusu, Thiago, Puţanu, Băluţă, Şerban. Antrenor: Cătălin Anghel.

Cam atât despre constănţeni, mai bine să trecem repejor la adversarul adevărat al CFR-ului din meciul de mâine: CFR Cluj.

Apă caldă, băăăă! Dăăă, măăă, apă caldăăă!!! Că m-am săturat de duşuri reci. Mai vine şi patronul cu glume morbide… Auzi la el, schimbă obiectivul din izbândă finală în evitarea retrogradării. Totuși, îl înţeleg şi pe dânsul. Dacă o ţine în prim-plan pe aia cu obţinerea titlului, jucătorii nu scapă de presiunea autoimpusă şi rămâne pericolul de-a evolua în continuare inhibaţi. Însă, dacă le vorbeşte de evitarea retrogradării, probabil jucătorii se vor mulţumi cu puţin (evitarea retrogradării). Dracu ştie cum ar fi mai bine să vorbească AP!

Important este să nu mai fie puse tunurile pe jucători. N-aş crede că biciul, ameninţările, pedepsele şi vorba grea pot crea emulaţie, entuziasm, încredere în bocancii proprii, ingrediente necesare performanţei şi a unui joc colectiv bun. Soluţia corectă ar fi „revenirea cu capul”, după modelul Bastos, lucru valabil nu doar pentru jucători. Să ne aducem aminte de o declaraţie dată de Sougou după ce a ajuns cu bine la echipa de suflet, Olympique Marseille: „La CFR totul ţine de organizare. Fotbaliştii nu sînt atît de importanţi. Cel mai important lucru acolo este echipa. CFR a schimbat mereu jucători, dar nu şi-a pierdut niciodată identitatea, iar eu aşa am perceput reţeta succesului de la acel club. E adevărat că unele achiziţii au nevoie de timp, dar …”. Am mai găsit una veche, dată de Pászkány: „Singurul regret la numirile de antrenori este a lui Dusan Uhrin, el nu s-a pliat pe modul de gândire şi concepţia clubului despre fotbal. Pretenţiile mele de la jucători sunt aceleaşi: cer fiecăruia să dea randamentul maxim la orice meci”.

Acum tare par a pluti în aer nişte damfuri de probleme de organizare, identitate şi lipsă de unitate în modul de gândire. Pászkány trebuie să pună piciorul în prag până nu se împute de tot treaba. Eu nu pot să dau niciun exemplu ferm de indolenţă, nepăsare la jucători. Care nu vrea, de ce să nu vrea? Unul nu vrea etapa asta, n-are chef, e pus la naftalină! Altul nu vrea în etapa următoare, nu-i conectat, e pus rapid în locul primului, care iar nu vrea… şi în câteva etape se va ajunge la concluzia că bietul antrenor rămâne singurul care vrea.

O fi având Rednic o mână liberă şi ailaltă de fier, dar sunt foarte puţine exemple de cazuri în care, atunci când jocul nu merge, căutarea şi pedepsirea acarilor păuni, împlântarea briceagului în carne vie, şi nu găsirea de soluţii pentru rezolvarea problemelor, a dus la ceva bun. Păcat că nu avem acces la date statistice, în genul ălora de la meciurile din UCL, gen kilometri parcurşi de jucători într-un meci. Şi aşa, pe neve, sunt sigur că ai noştri nu se află sub media superioară a echipelor din Ligă. Ce folos dacă îşi pierd energia alergând fără cap, fără a atinge ţelul principal, să bage peticica de mai multe ori în poarta adversă decât o fac adversarii? Nu s-a făcut destul şmotru printre jucători în pauza competiţională, n-ar fi cazul de trecere la stabilitate privind echipa de bază şi relaţiile de joc?

N-am chef – ce-i drept, nici idee – de anticipat un prim 11 probabil al echipei noastre. Habar n-am care este, în ochii antrenorului, ierarhia jucătorilor „care vor”. Poate în capul listei sunt ăia care n-au avut până acum ocazia să demonstreze că „nu vor”… Aştept cu nerăbdare clipa în care şi boşorogii ca mine, cu memoria o leacă uzată, vor putea spune pe nerăsuflate (tabaciștii cronici sunt scutiți de exercițiu) primul unşpe al CFR-ului. Nu-mi rămâne decât să încerc o echipă probabilă foarte probabilă: Felgueiras (Mincă) – Velayos (Velayos), Piccolo (Piccolo), Rada (Brandao), Camora (Rada) – Deac (Maah, Gabionetta), Obiora (Muniru, Sepsi), Voiculeţ (Sepsi, Rui Pedro), Costea (Hora, Deac) – Kapetanos (Batin), Tade (Kapetanos).Sper să înceteze degrabă luptele de cocoşi dintre cocoșei. Eu tot nu-mi pierd optimismul, n-am cum! Nu ţin minte când s-a întâmplat ultima oară, dacă există vreun precedent, ca o echipă din prima ligă să nu fi câştigat niciun meci într-o ediţie de campionat. Deci victoria sigur va veni, dacă n-o fi sâmbătă, atunci etapa viitoare. Iar dacă va fi sâmbătă, atunci şi etapa următoare. Ăsta sunt eu. Optimismul mă ține în viață, exact cum pe alții îi ține pesimismul…

Ce-i drept, şi în cazul constănţenilor este valabilă chestia aia că la un moment dat trebe să spargă gheaţa şi să obţină prima victorie. Dar nu amu’, mă copii! Sunteţi tineri, aveţi tot viitorul în faţă şi pe tricou, de săptămâna viitoare încolo, din partea mea aveţi liber să tot câştigaţi. Cu Steaua, cu Astra, cu Pandurii, cu Chiajna, cu cine doriți.

Așadar, în cadrul Ligii 1, în cadrul etapei a 4-a, pe Stadionul Dr.Constantin Rădulescu, sâmbătă – 10 august 2013, de la ora 21.30, CFR Cluj – Viitorul Constanţa. Să vină prima victorie, pentru optimiști, pesimiști și nehotărâți deopotrivă. HAI CFR!!!