Analiza sezonului 2012-2013 (Vol.I)

Dragi frânari, sezonul s-a încheiat deja de ceva vreme, dar – poate conform aşteptărilor – nu s-a adus nici antrenor pe placul tuturor și încă nu s-au făcut nici achiziţii în măsură să satisfacă pe toată lumea. Aşa că totu-i potrivit perfect pentru a ne lăsa loc de o mică analiză a notelor acordate de voi jucătorilor, a evoluţiei echipei în ansamblu, a prestației antrenorilor etc. E drept, cineva spunea: „mergi înainte, nu te uita în spate”, dar e bine – zic eu – să reţinem măcar „pe repede înainte” cam ce s-a realizat/nerealizat în acest sezon aşa şi-aşa, cu momente de glorie nebănuite, dar şi cu dezamăgiri crunte, neașteptate, de durată. Poate învăţăm câte ceva şi noi şi „cine trebuie”…

Deoarece majoritatea „clasicilor Tribunei” şi-au tranşat analizele în „bilanţuri”, „serii” sau „părţi”, eu voi apela la prezentarea acestor statistici „retro” pe „volume”, precum Tarantino în Kill Bill, urmând să identificăm la sfârşit doar cine-i Bill şi cine-i Kid. Am o presimţire că-i vom identifica noi, la un moment dat…

Voi prelua anumite statistici parţiale din tabelul cu sinteza note, cu anumite aspecte punctuale pe care le consider mai interesante, demne de reţinut.

Primul dintre tabele este reprezentat de sinteza evoluţiei echipei pe fiecare etapă a Ligii 1, astfel:

Pentru o mai bună vizualizare a evoluţiei CFR-ului în campionat, vă prezint şi sinteza grafică a mediilor notelor obținute pe etapă:

În sezonul recent încheiat, pe la conducerea tehnică a echipei s-au perindat 4 antrenori (!), rezultatele obţinute de fiecare antrenor în parte (doar în campionat) fiind prezentate în tabelul de mai jos:

OBSERVAȚII:

1.) Analiza este orientată doar pe evoluţia din campionat. Voi face o analiză pe toate cele trei competiţii în volumele ulterioare (dacă nu voi fi decapitat până atunci… );

2.) Media generală a echipei este de 5.8, iar mediile pe partide se află într-un interval de [4.3 – 6.8], cu evoluţii sub aşteptări (şi note pe măsură) în partidele cu Pandurii şi cu Severinul, ambele pierdute pe teren propriu, ambele în retur. Maximele le-am atins contra Vaslului pe teren propriu (et.3) şi în cele două meciuri cu Gloria, genul de echipă care ne ajută să ieşim din impas… :);

3.) În doar 16 partide am reuşit să atingem (sau să depăşim) nota 6.0 (media critică, acceptabilă pentru evoluţia echipei), în timp ce în celelalte 18 etape (52,9% din cazuri) am evoluat sub aşteptări, sub valoarea „lotului echilibrat valoric”, şi aşa mai departe…;

4.) Să observăm că din cele 16 meciuri „acceptabile”, 9 (56,25%) au fost reuşite în sezonul de toamnă, când –practic – am evoluat pe trei fronturi, adică tocmai atunci când presiunea era mult mai mare, când am jucat din 3 în 3 zile, şi totuşi puteam juca…;

5.) Tabelele 1 și 2 ne sugerează o evoluţie sinusoidală aproape perfectă. În linii mari, observăm 7 perioade (a câte 4-5 meciuri fiecare), caracterizate fiecare de o creştere a jocului în prima parte, urmată apoi de o scădere bruscă de randament în partea a doua a perioadei. Problema cea delicată este că variaţia între minim şi maxim este cam largă, indicând o fluctuaţie de formă sportivă mult prea mare, cu urcuşuri promiţătoare şi dătătoare de speranţe într-o revenire spectaculoasă, urmate apoi de căderi inexplicabile. La o medie de 5.8 puteam ajunge şi după 17 meciuri de 6.0 şi 17 meciuri de 5.6 (de exemplu), caz în care puteam vorbi măcar de o constanţă în evoluţii (= constant „mediocră”). Poate e mai bine aşa, cel puţin ne putem agăţa şi noi de acele câteva meciuri mai reuşite în speranţa că echipa are – totuși – potenţial etc.;

6.) Perioada cea mai neagră am avut-o între etapele 21–26, când în 5 din cele 6 meciuri echipa a obţinut medii sub baremul 6.0. Perioada a fost marcată de 3 înfrângeri ruşinoase pe teren propriu (cu Oţelul, Dinamo şi Pandurii), și a condus – oarecum normal – la demiterea lui PS, responsabil, pare-se, de blocajul psihologic al echipei;

7.)  În final, am trecut în revistă evoluţia echipei pe fiecare mandat de antrenor în parte. L-am trecut şi pe Feri Dican în tabel, interimarul care în cele 2 meciuri pe post de A1 (cu Severinul în deplasare şi cu Brașovul acasă) a ieşit la 100%, atât la meciurile peste nota 6.0, cât şi la capitolul „puncte câștigate din maxim posibile”. La acest ultim capitol, după Feri urmează Trică (54%), apoi Andone (44%) şi în final Paulo Sergio, cu un procentaj slăbuţ (mai exact foarte slab, faţă de pretenţiile echipei), de doar 39%.

PS: În „volumul” următor voi încerca să efectuez o analiză a notelor pe jucători – eventual şi pe compartimente – la nivelul celor trei competiţii. Un volum special va fi dedicat laudelor (mai mult în CL), dar şi „decapitărilor” virtuale, când va fi cazul…

Cu respect şi prietenie, Kiruj.

HAI CFR !!!