Jucăria lui Arpi (bilanț III)

Nu-i nimeni atât de naiv sau de obtuz încât chiar să creadă că CFR-ul este doar o jucărie pentru Arpad Paszkany, cu care se joacă între două zboruri internaționale la sectorul business și pe care i-o predă lui Iuliu Mureșan la check-in: „Mai joacă-te și tu, până mă întorc, Iulică, dar vezi să nu-i sară vopseaua, că ți-l strâng pe Zamfir de gât!”… În joacă, nu prea ajungi la performanțele etalate în „Bilanț II”, iar în cazul unor jucători, jucăria are șanse mari să se strice, dacă se joacă cu ea ca descreierații. Așa ne place nouă să-l tachinăm pe finanțator, cu jucăria, când ni se pare că se încăpățânează să nu facă cum vrem noi, suporterii. Vinde jucători, în loc să cumpere, ne aburește că Maah e peste Sougou, schimbă antrenori foarte confirmați în funcție, nu mai vrea în Europa cu zboruri low-profit, nu vine la o băută cu suporterii (nici dacă plătesc aceștia) etc. Astea toate sunt doar tachinări nevinovate, la o mică bârfă nesfârșită, pe Tribuna sau în alte oaze ceferiste.

Recent, însă, am observat la suporteri o reacție (mai mult șoptită, subterană) pe un ton ceva mai dur decât tachinarea: un anumit grad de frustrare, datorată faptului că Arpi ar fi făcut o pasiune prea mare pentru o nouă jucărie, mai Barbie decât trenulețul alb-vișiniu, televiziunea! Gurile spurcate pe care le-am auzit cu spurcatele mele urechi, insinuează că „totul pentru front, totul pentru victorie” s-ar fi mutat pe sticlă. Normal că sunt ateu la aceste bârfe. Nu cred o clipă că jucăria (țarc cu animale lânoase) lui G.Becali ar fi câștigat campionatul pentru că acestuia i s-a refuzat dreptul de a-și lansa canalul TV „Planeta animalelor și a mea” și proprietarul s-a concentrat pe fotbal, în timp ce locomotivuța cu vagonașe a lui Arpi ar fi capotat la intern din prea mult privit la TV. Dau acestei variante de explicație un procent de credibilitate de sub 100%. Oricum, ce a fost, a fost, trecutul nu mai poate fi schimbat decât cu aparatură extrem de costisitoare, și nu-i sigur că merită efortul. Să privim spre viitor și să spunem din capul locului că acesta poate fi sumbru sau luminos, depinde prin ochii cui privim. Deocamdată, a lu’ Steaua e dincolo de gratii, iar Steaua și CFR Cluj sunt în libertate. Dacă Steaua nu coboară forțat unde n-a coborât niciodată, atunci jucăria lui Arpi e obligată să zbârnâie, țac-țac, în sezonul care vine! Scutită de coșmarul numit Europa League, scăpată de câțiva dintre figuranți și întărită masiv cu jucători mai buni chiar decât Maah, CFR-ul trebuie să câștige campionatul, dacă nu en fanfare, atunci la galop. Un eventual eșec în fața unei echipe dirijată de la bulău ar fi o lovitură în moalele ouălor mai nasoală decât o pălitură de meterorit. Jucăria lui Arpi e condamnată să învingă. Arpi e condamnat să învingă!

După această lunguiață introducere, să trecem de la vorbe la bilanț. Încheierea sezonului 2012-2013 a consfințit un record important: CFR Cluj-Paszkany a egalat CFR Cluj-antePaszkany la numărul de sezoane pe prima scenă fotbalistică din România: 9!

Se știe că, pe vremea comuniștilor, fotbalul era mai mult un fel de circ acordat oamenilor muncii, ca răsplată pentru scandări și purtatul de pancarde. Era mai simplu cu fotbalul decât cu circul, că nu necesita import de animale exotice. Echipele din toată țara jucau cu patos, sârguincios, iar când veneau echipele în uniformă, mai și pierdeau. De altfel, campionatul de fotbal era o altă modalitate de a reaminti românilor unde este Capitala. Oamenii plecau mulțumiți de la meci și nervoși pentru rezultat, la casele lor, unde urmăreau populara emisiune „Cântarea României” (echivalentul emisiunii „Foarte mulți români au talent”). Pentru echipe precum CFR Cluj era destul de greu să se găsească locuri libere în Divizia A – îndeosebi în vremurile în care multe dintre terenurile de joc erau cooperativizate – așa că echipa feroviară n-a reușit să adune mai mult de 9 ediții în prima ligă. Cea mai bună clasare a fost cea din sezonul 1972/1973 (M.H. încă nu se născuse, deci CFR încă exista în Cluj), când CFR a terminat pe poziția a 5-a, înaintea mult mai titratei Steaua București! Mai mult decât luptele pentru trofee, în istoria CFR-ului din trecut primează bătălii de neuitat pentru evitarea retrogradării, cu salvări miraculoase sau eșecuri. Ăsta era CFR-ul pe atunci și nu-i era nimănui din municipiu rușine cu el.

Dacă CFR-ul original a rezistat zeci de ani și în Divizia B (ca să nu mai zic de C), ba avea și suporteri împătimiți, CFR-ul lui Paszkany s-a concentrat pe performanță și a uitat rapid de anii începutului. Mai mult rachetă decât trenuleț, jucăria lui Arpi a devenit jucăria anilor pari și e pe cale să devină jucăria deceniului. CFR Cluj-Paszkany a adunat peste 2/3 din punctele obținut de club în Liga 1, a răsturnat raportul ”all-time” victorii/înfrângeri în favoarea victoriilor, a reparat golaverajul, a mărit stadionul, a construit o vitrină cu trofee, a băgat trofee în ea, i-a încheiat cariera lui Ferguson și a pus Gruia pe harta Europei. Suficient, zic eu, ca unii să-l iubească, unii să-l urască de moarte, iar alții să-i ceară tot mai mult și mai mult, ca drogații. (VA URMA – valabil atât pentru bilanțuri, cât și pentru jucăria lui Arpi)