Şi-amu’ plecaţi!

Gata, vă este de-ajuns. Iată-vă încă o dată cu coada între picioare, aşa cum aţi fost de fiecare dată. Aceasta vă este soarta, acesta este drumul de rang secundar pe care vi l-aţi hărăzit. Ştiu, vă este greu să pricepeţi şi să percepeţi ceva din viaţa asta, să înţelegeţi că toate se întâmplă dintr-o cauză şi cu un scop, că destinul omului ţine de sine însuşi, de acţiunile sale. Credeţi că sunteţi victime ale unei conspiraţii malefice, că sunteţi nedreptăţiţi, că sunteţi martirii planetei, acum, când contemplaţi adâncimea prăpastiei care vă aşteaptă. De fapt, sunteţi exact suma greşelilor voastre. Aceasta vă este lecţie, iar dacă nu vă va fi de-ajuns, atunci tot ea vă va fi şi soartă, mereu şi iar mereu.

V-aţi bătut destul cu pumnul în piept, ca într-o tinichea goală. Aţi făcut suficiente invazii ale barbariei, aţi aruncat civilizaţia şi respectul la gunoi şi aţi raportat totul la propriul vostru sistem agresiv de valori. Aţi schingiuit memoria unui club de legendă, v-aţi comportat în numele său ca maimuţele într-un templu părăsit. Aţi făcut un cult pentru violenţă, verbală şi fizică, aţi încercat mereu să intimidaţi, să ameninţaţi, să striviţi ceea ce vă era superior. Aţi suferit cumplit de invidie, fără să aveţi putere de acţiune, fără să aveţi iniţiativă, fără să ştiţi să răbdaţi şi să aveţi răbdare, fără să înţelegeţi că fiecare om are drumul său şi viteza sa. Nu, voi aţi fost mereu cu ochii pe noi, aţi vrut mereu să obstrucţionaţi, să ne puneţi piedică. Nu v-a interesat nimic altceva, nu aţi avut ca ţintă să creşteţi ca un organism de sine stătător. Aţi făcut o obsesie bolnavă pentru CFR, aţi devenit o tumoare, un parazit. Mai devreme sau mai târziu acesta trebuia să vă fie finalul predestinat.

În spiritul studenţesc al şcolii de corecţie, nu v-aţi dat seama că îi atrageţi doar pe cei asemeni vouă. A celor ce văd sportul ca o refulare şi ca o subvenţie socială. A celor ce nu ştiu să clădească ci doar să ciupească, cei ce au doar logica tupeului şi a câştigului facil, rapid, mincinos. Credeaţi că vă va merge aşa multă vreme? Vă miraţi acum de ce nu vrea nimeni să vi se alăture? Ce să facă oare cu voi? Să îi ţiuie urechile de la zgomotele pe care le produceţi? Da, sunteţi buni la zgomot. Poate sunteţi şi mulţi, aşa cum orice bacterie are posibilităţi nebănuite de multiplicare. Dar ce folos? Sfârşitul este mereu acelaşi: extirparea.

Aţi afectat o parte din Cluj, o parte care poate ar fi putut fi adusă spre stadioane (al nostru şi al vostru), acea parte care căuta normalul, plăcutul, şi care a preferat să se ascundă din calea copitelor voastre. Nu aţi putut însă afecta Ardealul. U, prin vocea voastră, nu mai înseamnă absolut nimic aici. Aţi înjurat cu bestialitate cât să se audă până la Atlantic, aţi contaminat şi o parte din suporterii noştri, cei slabi în răbdare şi în puterea de a vă îndura mizeriile. Ne va lua mult timp până să curăţăm zona de ecourile voastre şi tocmai de aceea nu-mi doresc niciodată ca vreunul dintre voi să se convertească la CFR. Staţi acolo, mulţi câţi sunteţi şi scufundaţi-vă până la ultimul!

Aţi dezlănţuit şovinismul tembel, atât de nearmonios şi de periculos în Transilvania. Aţi făcut asta cu o ipocrizie fără măsură, jignind memoria legendelor voastre de altă naţionalitate, a colegilor şi a concetăţenilor voştri, a celor cu care vă întâlniţi mereu pe stradă. Aţi agitat stindarde din care nu înţelegeaţi o iotă, aţi făcut mereu jocul altora. Aţi fost unelte, aţi fost folosiţi, nimic mai mult.

Nu aţi fost în stare să câştigaţi nimic, ba mai mult, aţi fost umiliţi de noi de fiecare dată. Ne-aţi făcut mereu victoriile mai dulci, amintindu-ne că sunt o victorie a binelui, a frumosului, asupra schimonoselii. Ne-aţi stârnit stări din cele mai diverse: de la compasiune, la ură, până la dezgust. La ultimele meciuri nici măcar nu voiam să vă mai vedem în ochi, nu meritaţi prezenţa noastră. Aţi venit pe stadionul nostru, în casa noastră (clădită de noi pentru noi, ştiţi ce înseamnă a fi proprietar?) şi aţi proclamat dominaţia. Aţi jucat ca acasă, neştiind însă că în acest sezon CFR-ul a excelat în deplasare. În momentul în care aţi făcut din CFR-U un U-CFR aţi fost condamnaţi la înfrângere. V-aţi făcut-o cu mâna voastră.

Însă gata, s-a sfârşit! Acum duceţi-vă şi căutaţi-vă mijloacele subzistenţei. Aţi trăit pe banii altora, iar acum sunteţi datori-vânduţi. Scoateţi banii sau dispăreţi în străfundurile fotbalului! Poate veţi reuşi să rezistaţi pe banii Primăriei în vreo divizie inferioară, uitaţi de televiziuni şi de gargara aferentă. Poate nu veţi mai reuşi nici asta. Insolvenţa nu e decât ultimul pas înaintea falimentului. Îl amână, dar, în cele mai multe cazuri, nu-l evită. Ceva ce a fost croit prost, nu se repară peste noapte. Eu nu mă aştept de la voi să fiţi cumpătaţi. Risipa făcută chiar şi în acest sezon vă va costa mult. Pregătiţi-vă. Lecţia încă nu a luat sfârşit pentru voi. Nu vă zic „Drum bun”, ci vă zic „Drumu’ ”!

PS: Acest text este pentru cei ce se simt portretizaţi, pentru cei ce cred că viaţa pe stadion se rezumă la un deget în aer şi la înjurătură de birjar/taximetrist. Ceilalţi nu au de ce să se simtă vizaţi. Ei sunt majoritatea civilizată, estompată de larma brutelor. Pentru ei, pentru ceilalţi, viaţa are multe alte valori, vor aştepta să treacă torentul de noroi, iar apoi vor putea rafina şi continua ceea ce a fost bun în iubirea lor sinceră pentru clubul rival nouă.

Şi-amu’ continuaţi!

Bravo vouă! Vouă celor ce nu aţi economisit nicio resursă pentru a câştiga acest ultim derby, pentru onoarea clubului şi pentru a spune încă o dată, mai clar şi mai răspicat „în Cluj, fotbal joacă doar CFR-ul”. Puteaţi să vă menajaţi echipa pentru finala de Cupă, posibilă victorie – posibilă înfrângere, dar aţi preferat să nu ţineţi nimic în rezervă, să bifaţi acest succes la îndemână şi apoi, ce va fi, vom vedea împreună. Ca o părere, această nouă scatoalcă dată lui U echivalează, aproximativ, la nivelul moralului şi al prestigiului, cu ceea ce ar însemna câştigarea Cupei. Bravo pentru alegerea făcută!

Victoria aceasta este cu atât mai valoroasă cu cât CFR-ul merge în acest moment evident „pe pană”, iar orice moment de dezechilibrare îi poate fi fatală. Ştim prea bine, mai mereu „sar siguranţele” în jocul nostru, sunt scurt-circuite ba în apărare, ba la mijloc… Nu trebuie multe astfel episoade ca să pierzi un meci. Maftei ne poate explica cel mai bine. Cele două noi gafe ale sale (continuarea firească a celor de la Giurgiu) ne puteau fi funeste, puteau răsturna un meci care ne-a fost sub control aproape 100%. Nu spun că este delăsare, că este rea-voinţă. Nici n-aş putea să mă gândesc la aşa ceva, nu cred că a fost vreunul dintre ceferişti care să nu fi arătat maximum de ambiţie în condiţiile derby-ului. Este vorba doar de limită şi, din nou, de lipsa unor mecanisme tactice. Îl priveam pe Maftei la a doua fază a lui Tony: îl lasă pe adversar să dribleze pe linia de fund – gafă imensă, cam în orice condiţii, poate doar dacă n-ar fi ştiut că trebuie acolo să fie şi un coechipier la dublaj. Dublaj inexistent, iar în careu adversarul relua nestingherit (ba chiar 2 oameni liberi la a doua ocazie!). Da, derby-ul a fost la înălţime sub aspectul tenacităţii, dar din plan tactic, vai, a fost un adevărat dezastru! Oare ne puteam aştepta la altceva atâta vreme cât raportul prim-planurilor cu antrenori scuipând (reflex de jucător sau obicei de prost gust?) a fost 1-1?

Îmi vine să râd când mă gândesc la alegerile lui Ganea. I-a avut la îndemână pe Szekely şi pe Bogdan Apostu (cel care ne-a dat gol cam pe unde ne-a prins) şi i-a lăsat ca rezerve. Intrarea lui Szekely s-a simţit imediat, Apostu cred că ar fi putut şi el să prindă o zi mare. Ce poţi să zici ca ceferist decât „Mulţumesc, Ganea!”? Ăsta e antrenorul care i-a salvat de la retrogradarea sportivă? Cam multă aţă albă în ghem. O simplă curiozitate: de unde a făcut rost U Cluj, echipă aflată în insolvenţă, de bani de plătit salariile unor jucători cu cotă precum cei doi enumeraţi mai sus sau Tony, unii pe care o echipă echilibrată financiar din Liga I nu cred că şi i-ar fi permis?! Aflăm în maximum 2 luni…

La noi, Trică a pus în teren cam tot ce a avut mai bun. L-a sancţionat pe Muniru pentru prestaţia de la Giurgiu, dar se cuvenea ca dintre Maftei şi Rada, tot pe evaluarea de după Astra, pe cel de-al doilea să-l fi păstrat rezervă. Ar fi fost mai logic. Ca plusuri tactice remarc schimbarea Sepsi-Vass, precum şi cea Hora-Kapetanos, într-un moment greu al jocului, dar mai ales faza meciului, golul 2, după o combinaţie cu pase în viteză pe centru. Naivi U-iştii, dar naivi au fost şi alţi adversari, iar asta tot nu ne-a favorizat astfel de acţiuni. Marele minus la Trică: faptul pe care nu-l pot înţelege este de ce a permis echipei să se retragă treptat-treptat, după prima jumătate de oră. Era evident că suntem mult mai buni decât ei, valoarea lotului era net superioară. Îi călăream, ne ieşea pressing-ul, nu puteau combina peste mijlocul terenului, un gol de 2-0 era foarte probabil, de ce să ajungem să ne trezim egalaţi? Şi-a făcut calculul că o victorie cu 1-0 ar aduce pace şi linişte? Dacă ne bazam pe Hora, vechiul Maah, Rui Pedro sau Deac nu cred că mai câştigam pe final de meci. Dar aşa…

Noul Maah ne face să devenim „maahomedani”. Spuneam după meciul de la Giurgiu că s-a trezit târziu. Acum a strălucit târziu, de-a binelea. Chiar şi aşa, eu încă sunt reţinut în aprecieri la adresa lui. Are viteză, diferă de Sougou prin faptul că el doar atacă poarta, însă, nu ştiu, ceva nu-mi place la el. Până acum l-am văzut prea haotic în mişcarea în teren, nici tehnica 1 la 1 nu părea grozavă. Să fi fost vorba doar de perioada de acomodare? Însă cine a mai văzut o astfel de perioadă de 15 meciuri?! Să fi fost vorba de lipsa de calitate a apărării adverse? Cel puţin golul 3 e unul la care fundaşul s-a scos singur din joc, iar portarul nu a fost în stare să scoată o minge care a trecut peste el. Oricum ar fi, un hattrick se cuvine lăudat ca atare. Ce va fi de-acum încolo ne va lămuri cu exactitate ce poate Maah. Prin ceea ce a făcut cu U a fost, fără îndoială, omul meciului şi cred că prin asta şi-a asigurat prezenţa în lot şi în campionatul următor. Mai are însă nevoie de măcar încă de o reprezentaţie extraordinară ca asta pentru a ieşi pe plus, fiindcă, până acum, în prea multe partide a fost doar un vis urât.

Acum întoarceţi privirea spre finala de Cupă. După ultimele partide s-ar spune că ne revenim, e meciul prin care jucătorii îşi pot salva pielea în acest sezon. Să aflăm dacă suntem în stare, să vedem dacă nu cumva valul ăsta cu „se fac jocurile pentru CFR” nu are ca scop de fapt tocmai disimularea a ceea ce se pregăteşte alor noştri. Ne putem aştepta la orice, însă eu mă aştept la un lucru capital: ai noştri să fie la fel de dârji ca la derby-ul de miercuri, să nu uite că sunt jucători care au colindat prin Champions League şi să se comporte în consecinţă. cu siguranţa şi calmul dat de propria valoare.

Aţi început bine cu U! Continuaţi!

Autor: Albusibiu