Joc colectiv (2)


5) Analiza jocului prin intermediul Unităţilor de Competiţie (UC)

În analizele obişnuite ale unei partide se manifestă evaluări generale.
-Aceste manifestări pot diferi de la unu la altul (fiecare maestru are metodele sale specifice).
-Aspecte care pentru un antrenor sunt transcendentale, altora nici nu le-ar fi trecut prin cap să le aibă în vedere.
Complexitatea extremă pe care o prezintă acţiunile, schimburile constante şi imediate care se produc de-a lungul unui meci, împiedica o analiză obiectivă într-o formă globală a ceea ce se întâmpla.
-Din acest motiv trebuie să împărţim o partidă în Unităţi de Competiţie, în care analizăm una din cele două echipe.
O Unitate de Competiţie este spaţiul de timp care trece între momentul când echipa recuperează posesia mingii, o pierde şi o recuperează din nou.
Sistematizarea şi concretizarea nivelului de joc al unei echipe va permite posterior determinarea cauzelor erorilor şi prin intermediul antrenamentului corectării lor.
Din acest motiv rezultă evident cunoaşterea jocului unei echipe folosind Unităţile de Competiţie.
Într-o partidă se produc în medie 100 U.C., care depind în mare măsură de diferite aspecte, cum ar putea fi calitatea echipelor, forma şi stilul de joc utilizat, intensitatea cu care se joacă, etc.

Cele două faze ale Unităţii de Competiţie

6) Fază ofensivă

– Se iniţiază când echipa are posesia,
– Se finalizează în momentul în care se trimite mingea spre poarta (şut, centrare) sau când se pierde posesia mingii.
– Are ca obiectiv ca U.C. să se finalizeze cu trimiterea mingii spre poarta adversă (marcarea golului nu este un obiectiv, acest aspect ţinând de eficientă tehnică a celui care o face sau de opoziţia portarului contrar).
– În această fază se manifestă (stilul scurt) 3 sub-faze:
– Iniţiere > Progresie > Finalizare

7) Sub-faze ale fazei ofensive pentru jocul scurt/poziţional

Iniţiere
Obiectiv: – Acţiunea de a face să ajungă mingea controlată în zona de progresie, în posesia unui coechipier orientat spre poartă adversă, cu opţiuni clare de a pătrunde în zona de finalizare folosind mai puţin de 4,5 atingeri.
Caracteristici:
-Există o superioritate numerică în relaţie cu linia de atac adversă,
-Trebuie realizate schimburi de orientare directe sau indirecte până când se obţine oportunitatea realizării obiectivului,
-Acţiunea acestei faze trebuie înlănţuită de participarea liniei de mijloc sau/şi de atac prin triangulari sau/şi schimbări de ritm în jocul colectiv (notă personală- schimbări de ritm= accelerări şi/sau temporizări).

Progresie
Obiectiv: Acţiunea de a face să ajungă mingea în zona de finalizare în mai puţin de 4/5 atingeri.
Caracteristici:
-Zona de progresie prezintă mari spaţii de care trebuie profitat pentru a înainta fără a pierde posesia mingii.
-Odată balonul ajuns în fază de progresie, acţiunea trebuie să ajungă în zona de finalizare în mai puţin de 4/5 atingeri. Dacă nu se realizează acest obiectiv, jocul trebuie reorientat imediat într-o formă directă sau indirectă ( notă- schimburile de orientare se referă în general la cele pe lăţimea terenului).
*Pare logic să ne gândim că patru mijlocaşi ai echipei în apărare nu pot acoperi toată lăţimea terenului (aproximativ 60 metri) cu posibilităţi reale de a evita controlul şi progresarea unei echipe bine structurate.

Finalizare
Obiectiv: Realizarea trimiterii mingii la poartă
Caracteristici:
-Lipsa spaţiilor şi a timpului (cu excepţia contraatacului) prin superioritatea numerică a adversarului,
-Dimensiunile porţii şi faptul că aceasta este apărată de un specialist cresc dificultăţile,
-Viteza are prioritate în faţa preciziei,
-Jocul trebuie dezvoltat în mare viteză, în mod asemănător unei strategii de mişcări şi acţiuni dinainte stabilite,
-Diferenţierea mişcărilor şi acţiunilor de intrare în zona de finalizare pe extreme sau prin centru.

8) Fază defensivă

-Începe când echipa pierde mingea,
-Se sfârşeşte cand echipa recuperează mingea.
Înţelegem prin recuperarea mingii doar când realizăm controlul acesteia (3, 4 atingeri consecutive) fără o opoziţie directă.
-În această fază se manifestă 4 sub-faze

9) Sub-faze ale fazei defensive

Pentru a evalua succesul sau eşecul fazei defensive ale echipei noastre trebuie să luăm ca referinţă, în primul rând, obiectivul sau:
-Recuperarea mingii înainte de a fi trimisă spre poartă (trebuie să avem în vedere că în faţa unui joc ofensiv perfect- mai mult decât improbabil în acest moment-evitarea finalizării de către adversar este imposibilă- din acest punct de vedere acţiunea defensivă se va baza pe a profită de pe urmă greşelilor comise de adversar).
-Dacă eşuăm în atingerea acestui obiectiv trebuie să analizăm situaţiile de joc manifestate în această fază şi să detectăm erorile produse.
-Pentru evaluarea erorilor este necesar ca înainte să avem determinate obiectivele specifice ale fiecărei linii şi ale fiecărei poziţii în fiecare din cele 4 sub-faze defensive şi care se pot manifesta doar utilizând stilul de joc poziţional.
-În concret, munca de realizat va depinde în mare măsură de caracteristicile propriei forme de joc (sistem, stil, caracteristici jucători,…) şi de diferitele aspecte ale adversarului în faza sa ofensivă (sistem de joc, numărul de jucători din fiecare linie în relaţie cu linia noastră defensivă, stil, nivel tehnic individual şi colectiv).
-Antrenorul (ţinând cont de caracteristicile contrarului) trebuie să determine obiectivele şi formele defensive pe linii şi poziţii pentru fiecare din cele 4 sub-faze ale jocului defensiv:
-Sub-faze 1,2,3… recuperarea mingii,
-Sub-fază 4…evitarea trimiterii mingii către poartă.
-În acest fel, dacă formele noastre defensive (ale fiecărei linii şi poziţii) în fiecare sub-fază sunt cele corecte, şi dacă se executa corect, trebuie să provoace succesul în relaţie cu obiectivele propuse.
-Dacă obiectivele propuse sunt coerente şi permit succesul defensiv, putem evalua obiectiv:
– Succesul fiecăreia dintre sub-fazele jocului defensiv analizat. Acest succes va fi provocat prin realizarea corectă a secvenţei decizie şi/sau execuţie.
– Insuccesul în sub-fazele jocului defensiv analizat. Analiza acestui insucces ne va permite să detectăm erorile (decizie şi/sau execuţie) care au putut fi comise în fiecare din acţiunile defensive legat de obiectivele din această fază ale echipei (evitarea jocului eficace al adversarului, recuperarea mingii, evitarea trimiterii mingii spre poartă, în ultimul caz).

Exemple:
Dacă mingea e recuperată în sub-faza 4, se vor analiza erorile comise din sub-fazele anterioare.
Dacă adversarul reuşeşte să finalizeze, se vor analiza erorile din fiecare sub-fază, inclusiv ultima.

Exemple de definire a obiectivelor şi acţiunilor defensive (Sistemul 4-4-2)

Jucătorii care nu se află în zona de orientare a jocului şi nu intervin de formă directă sau indirectă în ofensivă, vor fi mai legaţi de relaţia liniei de joc din care fac parte ( linia de mijloc/ de fund).
Aceşti jucători vor trebui să manifeste o atenţie sporită şi o aşezare adecvată pentru a putea interveni cu avantaj în faţa unei eventuale pierderi a mingii de către propria echipă.

Sub-faza1 –Echipa noastră pierde controlul balonului, adversarul păstrând mingea în joc
Echipă
Obiectiv: Evitarea controlului mingii de către adversar (tranziţie apărare/atac).
Actine: Schimbarea atitudinii în faţa situaţiei de tranziţie atac/apărare
Linia care pierde mingea
Obiectiv: Evitarea jocului eficace al celui care a recuperat mingea.
Acţiune: Presiune asupra adversarului care a recuperat mingea eliminandu-i liniile de pasă.
Linia de atac
Obiectiv: Evitarea primirii balonului de către jucătorii adverşi mai retraşi sau a portarului.
Acţiune: Închiderea liniilor de pasă către jucătorii mai retraşi adverşi şi a portarului.
Linia de apărare
Obiectiv: Evitarea primirii mingii de către vârfurile adversarului şi pierderii atacanţilor din vedere în eventualitatea unei mingi în profunzime.
Acţiune: Repliere în zona determinată, urmărirea vârfurilor înaintate şi recul pentru realizarea unei acoperiri eficiente din partea apărătorului central specializat.

Sub-faza a doua –Adversarul controlează mingea în terenul său
Echipă
Obiectiv: Evitarea controlului mingii adversarului în propriul teren
Actinue: Repliere în zona stabilită
Linia de atac
Obiectiv: Evitarea încorporării unui adversar din linia defensivă în posesia mingii şi fără marcaj.
Acţiune: Realizarea unei munci de mare acoperire şi urmărire a adversarilor care corespund zonei sale.
Linia de mijloc
Obiectiv: Evitarea ca jucătorii liniei de mijloc adverse să controleze eficient balonul în terenul nostru
Acţiune: Marcaj zonal, presiune asupra adversarului care primeşte mingea cu spatele la direcţia de atac a echipei sale, eliminarea liniilor de păsa între mijlocaşii adverşi
Linia de apărare:
Obiectiv: Evitarea ca jucătorii din linia de atac contrară şi cei ai liniei de mijloc să controleze balonul în zona sa
Acţiune:Presiune asupra jucătorului care primeşte mingea cu spatele la direcţia de atac, repliere intensă a întregii linii şi acoperirea jucătorului central specializat (notă : fundaşii centrali nu stau aproape niciodată în linie, unul dintre ei va fi mereu mai retras pentru acoperire; singura excepţie fiind când se încearcă jocul la offside).

Sub-faza a treia – Adversarul controlează mingea în terenul nostru
Echipa
Obiectiv: Evitarea controlului eficient al mingii de către adversar în zona de finalizare
(zona noastră defensivă)
Acţiune: Repliere intensă în faţa careului, aplicarea marcajelor stabilite.
Linia de atac
Obiectiv: Urmărirea şi marcarea apărătorului care s-a încorporat în atac, manifestarea unei dispoziţii ofensive.
Acţiune: Jucătorul care urmăreşte apărătorul încorporat în atac va continua acţiunea sa în timp ce colegul său din linia de atac va avea mai mult misiunea de a manifesta o dispoziţie ofensivă pentru momentul când mingea va fi recuperată (notă: să nu uităm că exemplul este pentru sistemul 4-4-2).
Linia de mijloc
Obieciv: Evitarea de a fi depăşită (neutralizată)
Acţiune: Marcaj cu orientare şi distanţe adecvate pentru a nu fi depăşiţi nici de minge, nici de adversar, reducând distanţă faţa de acesta şi mărind presiunea, având în vedere reducerea suprafeţei de joc de apărat.
Linia de apărare
Obiectiv: Evitarea ca un adversar să primească mingea în zona noastră defensivă
Acţiune: Apărarea zonală cu acoperirea spaţiilor de pătrundere în zona noastră de finalizare.

Sub-faza a patra – Adversarul controlează balonul eficient în zona noastră de apărare
Echipa
Obiectiv: Evitarea centrării şi/sau a trimiterii eficiente a mingii către poartă noastră
Acţiune: Repliere intensă în faţa careului, presiune intensă, eliminarea totală a spaţiilor de pătrundere
Linia de atac
Obiectiv: Acelaşi sub-faza a treia
Acţiune: Acelaşi faza a treia.
Linia de mijloc şi apărare (practic unite)
Obiectiv: Acelaşi faza a treia
Acţiune: Marcaj intens de presiune asupra adversarului care se găseşte în zonă, menţinând superioritatea numerică a liniei noastre defensive din zona centrală; apărare zonală cu acoperire; poziţionarea în zona centrală din faţa porţii când mingea ajunge sau urmează să ajungă acolo.
Postarea apare si pe mysport.ro

0 comments

  1. Foarte interesant, bogdan. Unde gasesti toate aceste informatii? Multumim.
    M-a distrat foarte tare una dintre caracteristicile finalizarii fazei ofensive: „-Dimensiunile porţii şi faptul că aceasta este apărată de un specialist cresc dificultăţile”

    Apreciază

  2. Spre deosebire de rugby, cu care se infrateste, fotbalul are si aceste particularitati: o poarta cu dimensiuni stabilite (nu doar teren de tinta) si prezenta unui fotbalist, distinct de ceilalti, al carui principal scop este recuperarea mingii de la adversar si evitarea golului. Banuiesc ca mentionarea aceasta mai nastrusnica vine tocmai din incercarea de a face diferentierea dintre fotbal si alte sporturi asemanatoare. In plus, sunt detalii legate de portar de care jocul colectiv al unei echipe trebuie sa tina seama (ex. folosirea centralilor inalte daca portarul advers are probleme la acest capitol, etc.). Asa cum scriam in prima parte, informatiile provin din cursul de antrenori al Federatiei Catalane de fotbal (afiliata celei spaniole) nivel 1(scurta introducere) si 2 (aprofundare) si reprezinta o mica parte din capitolul Tehnica. E un pdf de vreo 120 de pag. din care voi tria probabil vreo jumatate. Profit de ocazia raspunsului pe care ti-l dau, sa spun ca aceste capitole (unitati de competitie, faze ale jocului…) sunt indreptate nu doar spre antrenori, ci si spre personalul specializat in analiza jocului si scouting din cadrul unui club.

    Apreciază

  3. wow, 120 de pagini, triaza cat mai mult:) Si da, aceste texte sunt indreptate si spre noi, oamenii de rand, de ce nu. O intrebare am: tu crezi ca un jucator de fotbal de 23 de ani (numarul anilor nu e important, voiam sa fie >18), mai poate „creste” din punct de vedere profesional?

    Apreciază

    • Interesanta intrebare. O sa incerc sa raspund luand ca reper 23 de ani ( >18 e prea general). Profesional vorbind aceasta varsta e chiar propice pentru o „crestere”. In Germania de exemplu, din cate stiu eu, trecerea de la juniorat la seniori se facea in jurul varstei de 21, 22 de ani (nu stiu exact cum e acum). Prin „crestere” profesionala eu inteleg trecerea de la statul de junior sau amator la cel profesionist (jucator cu contract) sau progresul la un nivel profesional superior (salariu mai mare-criteriu financiar, un campionat mai puternic-criteriu sportiv / functie de obiectivele fiecaruia). Bineinteles un astfel de salt, nu tine doar de valoarea jucatorului respectiv ci si de expunerea si reprezentarea pe care o are. In general aceasta varsta e o perioada critica (ultimul tren) in trecerea la profesionism, daca lucrul acesta nu s-a realizat anterior, cu mentiunea din nou ca expunerea e esentiala. Am totusi o banuiala ca intrebarea ta s-ar putea sa nu fi vizat doar progresul profesional, cat mai ales pe cel sportiv. Si aici raspunsul meu e pozitiv. La 23 de ani nu mai poti creste fizic decat daca in perioadele anterioare pregatirea a fost inadecvata. Practic exista o marja mica a cresterii calitatilor motrice necesare fotbalului, dar raman deschise progresului calitatile cognitive. Pentru a simplifica o sa fac o paralela: un jucator la aceasta varsta nu-si poate inbunatati semnificativ viteza de deplasare, dar isi poate inbunatati, datorita experientei, viteza de reactie, prin anticipatie. Factori care ar putea produce aceasta „crestere” ar fi: o noua provocare (trecerea la o echipa mai performanta), un antrenor nou cu o alta perspectiva, un declic mental al jucatorului insusi etc. Dupa cum vezi, progresul sportiv de la 23 de ani in sus il leg in primul rand de experienta acumulata care ajuta anticipatiei, implicit vitezei de reactie.

      Apreciază

      • Multumesc de raspuns, bogdan. Exact asa gandesc si eu, intotdeauna este loc de crestere, foarte importanta este si pregatirea mentala ( growth mindset). Si evident daca pana la 23 de ani nu esti Usain Bolt, slabe sanse sa se mai intample, dar se pot imbunatati multe alte aspecte, exact cum mentionai mai sus. „Whether you think you can, or you think you can’t, you’re right” -Henry Ford:)

        Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s