CSMS Iași – CFR Cluj

Într-un interviu pe care l-a dat în urmă cu ceva vreme unei televiziuni de sport de pe la noi, Dan Petrescu spunea că dacă vrei cu adevărat performanță în campionatul Rusiei, apoi nu ți-e deloc ușor ca antrenor. Fotbalistul rus, spunea „Bursucul”, e obișnuit să bea vârtos pentru orice: și dacă i-a murit mama și dacă i-a născut soția; și dacă plouă, și dacă ninge sau tocmai a scăpat de ger; și dacă e sănătos ori bolnav, vesel sau trist, împlinit sau dezamăgit de viață, rusul are întotdeauna un motiv serios să mai bea un pahar în cinstea cuiva sau pentru că ține cu sfințenie vreo tradiție din moși-strămoși. Sau mai pe scurt, cum bine a sintetizat unul odată, rusul bea numai „de patru ori pe an: de Crăciun, de hram, la Paște și în fiecare zi”. Nu-i vorbă, că nici noi, românii, nu suntem mai prejos! Chiar ieri îi auzeam pe doi băiețași cărora abia le-a iesit puful despre cum se pregătesc ei temeinic pentru ziua de 9 martie, cu 40 de pahare pentru vin. De ce 40? Cum de ce? Tocmai pe 9 martie sunt mucenicii, și pentru că ei erau 40 la număr, se cuvine să bei câte un pahar în cinstea fiecăruia dintre ei, să nu-l lași pe niciunul deoparte, pentru că nu-i frumos.

Nu știu dacă această datină are azi menirea de a mai îndulci cumva amarul bărbatului după ce nevastă-sa tocmai a petrecut bine de 8 martie, dar știu că având în spate așa frumoase și sfinte obiceiuri, cârciumăritul va avea mereu viitor atât în țara lui Marmeladov, cât și în cea a lui Mitică. De asemenea, nu știu dacă nu cumva Dan Petrescu se alinta mai mult atunci când ne spunea nouă cât e de greu să fii antrenor pe vreo 2 milioane $ prin Rusia, dar știu că a fi frânar astăzi, 9 martie 2013, nu e deloc ușor. Da, 9 martie, ziua care vine tocmai după 8 martie și mai cu seamă după 7, noua zi sfântă din calendarul roș-albastru al oițelor.

Nu-i ușor să fii ceferist astăzi, dragii mei, dar eu zic că merită. Merită, pentru că avem o echipă frumoasă, pe care fotbalul românesc nu o merită și de care eu cred că vom mai fi mândri încă în multe rânduri. Mândri, așa cum am fost și în toamna trecută, la Liberec, la Basel, la Braga, Istanbul și mai ales pe ”Old Trafford”. Știu că dacă începi să trăiești prea mult din amintiri e semn că prezentul te cam chinuie, știu că pentru a ajunge din nou la „înviere” trebuie să mai trecem o dată prin vinerea patimilor, dar mie-mi ajunge doar seara aceea magnifică de mai, în care eram cu toții atât de fericiți, pentru ca supărările din prezent pe fotbaliștii noștri să dispară. Așa e viața, dacă vrei să simți din plin gustul fericirii trebuie să te mai adapi din când în când și din cupa cu amar. Alții au gustat din cupa aceasta vreo șapte ani de zile, noi vom bea din ea poate vreo șapte luni. Era vremea să se mai bucure și ei acum, dar va (re)veni și vremea noastră, nu mă îndoiesc de asta. Tocmai de asta cred că noi, ceferiștii, merita să privim cu mai mult optimism viitorul echipei pe care o iubim.

Până la atingerea fericirii la care acum visăm, trebuie să ne lovim acum de realitatea imediată. O realitate deloc atrăgătoare, meciul cu Iașiul, după ce unii nici nu s-au trezit încă din beția de după succesul de răsunet cu Chelsea Londra. Și mai urât e prezentul nostru pentru că din păcate noi nici nu mai știm prea bine ce căutăm la Iași. Dacă adversara noastră de azi știe una și bună: că trebuie să se salveze de la retrogradare (și trage cu dinții pentru asta) noi aproape că nu mai știm de ce facem deplasarea aceasta. Poate numai pentru că suntem obligați să o facem, pentru că mă îndoiesc că dintr-o astfel de deplasare am avea ceva de câștigat. Pe mine începutul acesta de retur mă duce tot mai des cu gândul la cel de tristă amintire din era Minteuan și mă tem că prea multe lucruri nu ne mai dorim de la el. În campionat suntem tot mai departe de podium, cel care asigură o prezență în cupele europene, iar singura care ne-a rămas în acest moment pare a fi Cupa României. Avem înaintea noastră echipe destul de solide, dar mai ales ambițioase (mă refer aici în special la Astra, Pandurii, Petrolul), iar distanța care ne separă de locul trei e una deja consistentă, 8 puncte. Foarte greu de recuperat, mai ales dacă privim la jocul formației noastre, unul deloc dătător de speranțe în acest moment.

Cred că cel mai înțelept ar fi ca în această primăvară să ne axăm în principal pe câștigarea Cupei României (obiectiv care ne e la îndemână, orice s-ar spune), pe cristalizarea unui joc ofensiv, plăcut ochiului (chiar dacă asta ne-ar putea priva de câștigarea câtorva puncte în clasamentul Ligii I) și pe separarea grâului de neghina din lotul nostru. Altceva cred că nu ne mai rămâne pentru aceste luni, decât eventual să ciulim urechile înspre transferurile care vor veni. Și dacă tot veni vorba, eu acum aștept să-i văd cu adevărat la treabă pe conducătorii noștri. A venit din nou vremea să arate dacă ceea ce au declarat în trecut e fundamentat pe ceva sau e simplă gargară. Gargară care pe buzele unor ardeleni (fie ei români sau secui) ar suna mult mai urât decât gargara unui mitic. Eu cred că Paszkany, Mureșan și ceilalți nu ne vor dezamăgi, cred că știu foarte bine ce au de făcut și vor proceda în consecință. S-a vorbit mult în ultimele zile, chiar aici pe Tribuna, de liste albe, gri, dar mai ales negre. Mi-aș fi dorit să-mi spun și eu părerea, dar pentru că timpul nu a fost aliatul meu, voi face aici niște scurte notări. Eu nu cred ca lotul nostru de jucatori este chiar atât de slab pe cât ne lasă în acest moment senzația. Imaginați-vă cum ar arăta echipa aceasta cu un fundaș central bun (să spunem Papp, de la Chievo, sau Goian), cu un Renan readus în Gruia (fie el și împrumut) și cu trei fotbaliști adevărați, de profil ofensiv, aduși de prin Portugalia (dau trei nume – Castro, Atsu, Kelvin, toți trei de la Porto – chiar dacă poate n-au nimic în comun cu realitatea, dar ca să va ajute să înțelegeți mai bine ce vreau să spun. Cum ar arăta o astfel de echipă? Felgueiras – Pinto, Cadu, Goian, Camora – Sare, Renan – Deac, A.Castro, Atsu – Kelvin. Eu cred că am mătura pe jos cu toate steluțele și astrele de pe la noi. Veți spune poate că ne vor părăsi Felgueiras și Pinto. Foarte bine, dar nu uitați că nimeni nu e de neînlocuit. Iar o echipă în care Piccolo, Gabi Mureșan, Rui Pedro, Weldon sau Kapetanos ar putea fi rezerve, nu cred că ar arăta tocmai rău. Într-un fel, poate că ar trebui să ne bucure succesul Steluței din Europa. Și asta v-o spune unul care după prima jumătate a meciului 5teaua-Chelsea n-a mai suportat supliciul, preferând să se joace, pentru a se mai liniști, cu fetița lui (născuta odată cu Tribuna). Spun însă că ar trebui să ne bucure într-un fel aceste rezultate ale brânzarilor, pentru că doar așa orgoliul lui Paszkany va fi trezit cu adevărat și-l va mâna să investească sume mai consistente pentru a forma o echipă cu adevărat competitivă. Am făcut mai sus niște referiri la perioada Minteoan. O perioadă sumbră, de care nu-mi place să-mi aduc aminte. Cred însă că ieșirea la lumină trebuie făcută tot pe drumul pe care ai noștri l-au parcurs în urmă cu doi ani. O campanie de achiziții în genul aceleia (v-o amintiți? Beto, Camora, Renan, Sougou, Ronny, Weldon, Rui Pedro – câte nume atât de dragi astăzi!) cred că ar face să renască și CFR-ul actual. Ai noștri au înțelepciunea necesară pentru a repeta isprava aceea, așa că nu văd de ce n-ar mai face-o o dată. Iar bani să nu-mi spuna nimeni că nu sunt, pentru că nu-l cred, oricine ar fi el!

Referindu-ne puțin și la meciul din această seară (CSMS IAȘI-CFR, Digisport, ora 19.00), vreau să vă spun să nu vă așteptați deloc la un meci facil. Doar dacă CFR-ul s-ar mobiliza pentru acest joc ca la unul dintre meciurile de Champions League, ceea ce mă îndoiesc, v-o spun sincer, doar așa am putea avea un meci facil diseară. Altfel, vom întâlni un adversar extrem de greu de răpus, care de la venirea lui Ciobotariu întotdeauna a pierdut foarte-foarte greu. I-am urmărit pe ieșeni foarte bine în ultima jumătate de an și pot să spun cu mâna pe inimă că locul pe care-l ocupă acum în clasament (15, primul retrogradabil) este cu totul și cu totul nemeritat. De la plecarea lui Ionuț Popa, care am senzația că a fost mai mult un bufon decât un antrenor (amintiți-vă numai de declarațiile din tur cu ciocolata la care privește el cu jind), echipa e foarte bine condusă în teren de către Ciobotariu, un antrenor care va mai face multe lucruri bune prin fotbalul românesc. A găsit însă la Iași o echipă debusolată, lipsită de încredere în propriile-i forțe, resemnată încă înainte de a începe cu adevărat campionatul. Scosese până atunci doar două puncte, dar și alea cu destul noroc (de unul dintre ele cu siguranță ne mai amintim și noi, și nu cu plăcere). Încet-încet au venit însă și rezultatele (1-0 cu Severin, Gaz Metan și Ceahlăul, 3-0 cu Oțelul și 4-0 cu U). Nota bene, toate victorii fără ca echipa din Copou să primească gol! Ceea ce ne mai spune și nouă ceva: că dacă vor înscrie cumva primii, ieșenii vor fi foarte greu de învins.

Asta și pentru că sunt foarte bine organizați, iar căpitanul lor, Răzvan Tincu, e d.p.d.v. tactic un Piccolo al lor: foarte calm, inteligent în joc, cu un foarte bun plasament, dar și cu viteză și o tehnică foarte bună etc. În jurul lui se învârte tot jocul lor defensiv; mereu îl văd să repare ceea ce mai strică Avramia sau Crețu, colegii lui din apărare. Pe contraatac sunt foarte periculoși prin câțiva puști de mare viteză (Ciucur, Herghelegiu, Țigănașu), un amănunt care e bine să nu fie trecut cu vederea, pentru că Ciobotariu sigur va ține seama și de „viteziștii” din apărarea noastră (Maftei și Rada). Nu știu să aibă vreo absență ieșenii, așa că unsprezecele lor va fi probabil acesta: IRIMIA (un portar care în acest campionat mi-a adus aminte de ce Boloni îl convoca cândva la Națională, locul doi în topul lui Vochin); CREȚU (un stopper tânăr, aflat se pare în vizorul Stelei, dar reprofilat în acest retur drept fundaș dreapta), TINCU (conduce excelent o apărare supusă mereu presiunii), AVRAMIA (un tânăr de mare perspectivă), VLADU (nu face meciuri memorabile, dar joacă constant bine, în genul dragului nostru Camora); STRATON și MILEA (doi închizători harnici și cu ceva calități). În fața lor, Ciobotariu va alege între MOUTINHO (era între cei mai buni la Severin) și CL.TUDOR (mie îmi plac amândoi, pentru o echipă mică sunt bunicei). Pe benzi, în ultimele etape s-au impus CIUCUR și TIGĂNAȘU (tehnici, de viteză), dar aici mai există și alte soluții bune, mă refer la ONOFRAȘ și KEITA. În față îmi place foarte mult cum se mișcă HERGHELEGIU, mai vechea noastră cunoștință, atâta doar că ratează foarte mult. Pentru golul de excepție marcat în poarta Petrolului probabil că va fi preferat PĂTULEA, un atacant ratangiu, dar care are sclipiri care pot îngenunchea orice apărare.

Ar mai fi de spus doar că echipa lui Ciobotariu caută să joace fotbal (așa că ar fi de așteptat un meci frumos) și mai ales caută să pună mereu probleme. Atunci când nu reușește, vorba lui Ilie Dumitrescu, să-și subordoneze adversarul, caută să pună probleme pe contraatac, ceea ce-i reușește meci de meci. Își creează foarte multe ocazii, iar dacă ar fi avut un fotbalist cu sânge rece în fața porții, în genul lui Dănciulescu, echipa asta se număra printre surprizele plăcute ale campionatului, cu jucători tineri, de care fotbalul românesc va mai auzi (Herghelegiu, Ciucur, Avramia, Tincu, Crețu, Straton, Țigănașu).

Dacă există printre noi unii care își imaginează că vom întâlni la Iași o echipă pe care o va învinge numai simpla prezență a unsprezece fotbaliști îmbrăcați în alb și vișiniu, aceia se înșeală amarnic.

HAI CFR!!!

Autor: Florinaccio