Alte 90+4 minute bip din viață. [CSMS Iași – CFR Cluj 1-1]

Două echipe cu obiective diferite: gazdele furnicate de plăcuta idee de a evita retrogradarea, oaspeții (adică noi) cu obiectivul de clasare între locurile 1 Steaua – 10 Minteuan. Deși decimată, echipa din Gruia (adică a noastră) introduce în teren un prim 11 care nici nu arată atât de cumplit cum ne așteptam: Felgueiras – Ivo Pinto, Maftei, Rada, Camora – Hora, Obiora, Muniru, Diogo Valente – Kapetanos, Weldon.

Schimbările majore sunt la nivelul „pătratului” compus din fundașii centrali și mijlocașii defensivi. Cadu, Piccolo, Mureșan și Godemeche dau azi ocazia rezervelor Maftei, Rada, Obiora, Muniru de a demonstra că sunt de valoare apropiată sau încearcă să pară. Banderola galbenă (precum icterul lui fotbalfan) de căpitan stă tot pe brațul lui Rada. Felgueiras alege poarta cu reclama la Pizza Magic („Păli-v-ar foamea!” – probabil cu cele mai spectaculoase vânzări pe ruta de cale ferată fomistă Iași-Timișoara).

Cum prost are obiceiul câteodată, CFR se coboară la nivelul adversarei și se angrenează într-un joc tern, plictisitor, cu minim interes pentru lupta tactică. Ieșenii trag pe lângă poarta noastră, noi peste poarta lor. În rest, o zbatere surdă și oarbă. Pe hârtie noi arătăm mai bine în atac, cu Weldon și Kapetanos, față de Pătulea lor, oricât de celebru ar fi acesta în Anglia (poate vă aduceți aminte cum se antrena noaptea alergând ture de teren cu nevasta în spinare, spre admirația englezilor).

Hora încasează un cartonaș galben în minutul 6 și iese treptat din joc, fără să primească izbăvitorul roșu. Diogo Valente și Weldon fac figurație. Sunt atât de șterși încât ai impresia că-și vânează hrana la același restaurant chinezesc. Pe mijlocașii centrali mi-e destul de greu să-i deosebesc, deși unul e din Nigeria, iar celălat din Ghana. Nu contează, par în regulă, decenți. Probabil li s-a recomandat să blocheze în primul rând drumul ieșenilor spre poarta noastră și apoi mai vedem noi… Ieșenii nu contează, nu ne pun probleme. Pot să atace 1.000 de ani și n-o să reușească să ne dea gol. Noi avem două ocazii imense în prima repriză, dar Kapetanos și Weldon îl nimeresc pe Irimia și-l fac portar erou local.

În minutul 56, la un corner, se încheie și mia de ani. Milea se înalță de lângă cel mai scund moldovean din careul feroviar – Maftei – și ne bagă purceaua în ațe. Nu se poate, nu se poate! – ne tânguim noi în fața micilor ecrane, în timp ce vecinii din oraș ne înjură că dăm puncte contracandidatelor la retrogradare.

CFR continuă după același tipic: urcare Ivo Pinto în viteză și centrare sau urcare Camora pe stânga, pasă la Diogo Valente și centrare (proastă) în careu. Însă din acțiune nu ne iese nimic. Acțiunile sunt frânte și de transmisia proastă de pe internet, ecranul înghețând de multe ori exact când Diogo Valente pare mai în vână. Cum se întâmplă în multe din partidele leșinate, egalarea vine tot după o fază fixă. Marchează Rada, iar fotbalfan se vindecă de hepatită.

Mai sunt destule minute pentru golul victoriei, dar acesta nu vine, dovedind încăpățânare crasă. Intră Deac în locul lui Muniru, dar nu se vede decât printr-o urcare în viteză pe flanc, până în afara terenului de joc. În ultimele 10 minute se (re)întinerește echipa, cu Sergiu Buș reîncălzit. Kapetanos e singurul care se zbate în față, dar Avram nu-l scoate din jocuri periculoase. La cotul încasat de la Straton, grecul dovedește că are dinți tari, care nu sar cu una cu două din alveole, așa că adversarul nu merită să fie eliminat.

Dacă Weldon a făcut cel mai slab meci în tricoul CFR-ului, meciul cu Iașiul mi s-a părut și cel mai slab meci tactic din era Paulo Sergio. Nu știu dacă hiba a fost la concepție sau la aplicare. Ar fi trebuit să ne cunoaștem adversarul, să-i știm slăbiciunile (că doar nu degeaba e la subsol) și să-l lovim exact în punctele vulnerabile. N-am făcut-o. Păcat. Nu cred că aveam nevoie de Bastos, Sougou, Aguirregaray să batem Iașiul.

Jocul se termină cu un egal care mulțumește multe alte echipe. CFR rămâne echipa care nu se face de râs în Champions League, disprețuiește Europa League și, de la o vreme, participă activ în campionatul României numai din doi în doi ani. Să trăim, dară, în viitor!