Rubin Kazan – CFR Cluj 0-1

Al șaselea meci al stagiului spaniol de pregătire s-a desfășurat între norii de fum ramași de la incendiul din zilele precedente. Ei – norii de fum – sunt noua gaselniță tactică a antrenorului Paulo Sergio care a ținut cu tot dinadinsul azi să rezolve problema eventualilor spioni italieni. Dacă or fi ignorat averismentul, ”se joaca cu porțile închise și cu camerele oprite”  atunci negreșit nu vor putea face nici aprecieri ochiometrice, intrucât un ochi afumat e un ochi inutilizabil. Paulo Sergio știa bine, portughez fiind, deci obișnuit cu fel și fel de delicatese marine, ca un ochi afumat nu-i bun nici macar la masă spre deosebire de un pește oceanic astfel preparat. Știind el, la A1 fac referire, astfel de minunății le-a tras italienilor, nu preșul de sub picioare, nu clapa, ci de-a dreptul, fară rușine, clarificarea din fața ochilor.

Din tufișul presei, mărturisesc, am încercat din răsputeri să înțeleg dacă jucătorii celor două echipe au primit dreptul de a vedea meciul. Din ce zăresc de aici, se pare că lor li se dă voie să joace condiționat: în timp ce joacă să nu se uite la meci. Mai multe despre asta am să vă spun imediat ce Paulo Sergio va hotărî că Iuliu Mureșan poate trimite fumul la recuzită. Va fi momentul sublim al partidei, toți vor vedea tabela de marcaj, indiferent de mijloacele de spionaj folosite, vor afla scorul final și cu lupa-n mână vor încerca, mergând temeinic în genunchi, să descifreze traseele de joc. Va fi inutil, întrucât Paulo Sergio al nostru va fi trecut la noi trasee și scheme de joc, unele descifrabile, desigur, abia după ce meciul de pe Giuseppe Meazza  se va fi desfășurat și Interul va fi pierdut deja calificarea.

După îndelungate descifrări am aflat că traseele de joc s-au învârtit, toate și invariabil, în jurul și în apropierea cercului de la centrul terenului. După urmele de voce, rămase pe gazonul cam deteriorat, am deslușit că s-au purtat negocieri aprige, dar încununate de succes. Elevii lui Paulo Sergio au reușit să-i convingă, aproape de final, pe stimabilii lor adversari, care, între noi fie vorba, i-au bătut în grupe pe italieni de le-a ieșit pe nas, deci să revenim, i-au convins pe ruși să și-o tragă singuri. Ca atare, golul izbăvitor a venit implacabil în minutul 87 și a venit sub formă de autogol. Din urmele de la centru n-am aflat cine cu cine a horit, nici în urechea cui a horit Hora nădușit de bucuria deschiderii scorului. Unii, dintre cei cu lupe mai tari, zic că, în condițiile date, a fost o bucurie celestă.

Triumfal, după un joc consistent, cu surpriza Sepsi la mijloc, cu Hora în stânga, Maah vârf și Păun în dreapta, serviți de Rui Pedro, Iuliu Mureșan s-a mulțumit să declare pentru Transilvania Look: „Am jucat foarte bine, mai bine decât Rubin, aşa că sunt mulţumit după acest meci. Am stat foarte bine în teren, iar jucătorii au respectat planul tactic, a fost un test foarte util.”  Ca un ultim amănunt de la fața locului, nu pot spune că nu am remarcat bucuria băeților de la gazetele de sport, cărora în locul unui articolaș chinuit și mizer le-a rămas mult timp liber pentru pupincurism, iar neuronului unic din dotare, bucuria odihnei.

Concluzia personală, după acest meci care mi-a întins nervii curiozității la maxim, pot spune că echipa e pregătită să-și ducă la bun sfârșit soarta, de-o fi victorie, de-o fi înfrâgere. Jucătorii au înțeles azi, datorită strategiei minunate, că indiferent de rezultatul dublei, viața merge înainte. Capul sus frânari!