Unde ești tu, Bastos, doamne? [CFR Cluj – Young Boys Berna 1-1]

Al treilea amical a fost unul care lămurește oarecum problema formulei de start. Dacă erau mistere în privința primului 11 pentru meciul de pe Giuseppe Meazza, dacă ne puneam întrebări, iată că acum avem un prim răspuns, un răspuns care devoalează intențiile lui Paolo Sergio privind primul 11: Felgueiras – Panin, Cadu, Piccolo, Sepsi – G. Mureşan, Muniru – Maah, Rui Pedro, Valente – Kapetanos. Doar două posturi pot ridica semne de întrebare: Muniru și Valente. Dacă la Muniru există scuze, la Valente nu. Portughezul, chiar dacă dă semne timide că ar putea fi jucător util, se pare că nu poate juca decât în varianta 4-3-3. Orice sistem în care i se cere participare defensivă mai hotărâtă pare a-l scoate din joc. Muniru n-a mai impresionat azi, agresivitatea elvețienilor părând să-l pună în încurcătură, cum în încurcătură l-au pus și coechipierii, care i-au oferit prea puține variante de pase. Puține variante de pasă și-a oferit și el însuși, intrând cu mingea la picior în zone care nu-i aparțineau. În privința sa, un lucru, cred, e clar: mai e mult până departe. Carențele tactice pe care le-am observat în primul meci din Spania, nu sunt ușor de corectat în câteva antrenamente. Lipsa culturii tactice a fost evidentă în câteva faze în care am observat cum, odată ajuns în preajma propriului careu, ghanezul părea pierdut în spațiu și timp, neștiind cum să se poziționeze spre a fi util. S-au văzut faze în care a avut dificultăți în închiderea culoarelor, în care nu reușea să coboare cu adversarul sau să facă marcajul defensiv în zona careului. În rest, chiar dacă pare a alerga cu ritm ușor bătrânesc, nu putem să nu-i remarcăm mobilitatea. Încă nu cred că poate fi soluție de prim 11.

Ocaziile elvețienilor au venit din zona centrală, mai ales în prima repriză, după acțiuni rapide care ne-a arătat unele momente defensive pur romantice, plecate din zona mijlocașilor centrali poziționați nu tocmai corect. Acolo, în zona lui Mureșan și Muniru, au fost probleme, Mureșan având evidente dificultăți de comunicare cu jucătorul african, probleme vizibile și în cazul altor jucători. E greu să-i facem reproșuri tânărului Muniru, în condițiile în care limba-l încurcă mai mult decât știința fotbalistică.

Minutul 25, cursă impecabilă Maah, care-și depășește adversarii cu un sprint fulminant, centrează și obține un corner. Executat pe scurt de Rui Pedro, același Maah, intrat cu totul în pielea lui Sougou, deviază, iar Cadu insistă să devină primul fundaș golgheter din istoria modernă a CFR-ului. A fost unicul gol vișiniu, un gol care ne arată o impotență a atacanților care se cere corectată. Personal, cred că Paulo Sergio încă nu a început lucrul pe faza de atac, în consecință nu văd de ce am avea motive de îngrijorare. Deocamdată organizarea defensivă satisface, în pofida micilor imperfecțiuni încă vizibile. Echipa e scurtă, dispusă la presing și la travaliul necesar închiderii culoarelor.

Finalul primei reprize ne-a arătat un Kapetanos obișnuit mai mult cu sprintul lateral al lui Sougou decât cu pătrunderea spre centru a lui Maah. După absențe, după ce am trăit cu semne de întrebare privind soarta grecului, iată că acesta joacă, și joacă cu poftă, pare a fi trecut peste oboseala și criza de formă din finalul de sezon. Am văzut un vârf activ, cu încercări de finalizare ori de câte ori a avut prilejul.

Maftei, mai prezent în joc parcă decât Panin, dar în rău, reușește să dea sprijin elvețienilor pentru golul pe care nu l-ar fi reușit singuri. Evoluția fostului giuleștean ne face să regretăm că un zvon ce-l dădea plecat în Cipru nu s-a adeverit. Ne bucură, în schimb, siguranța defensivă a lui Panin, într-un moment în care conducerea nu pare dispusă să investească într-un fundaș dreapta de rezervă. Un alt motiv de bucurie poate fi progresul lui Păun. Joc după joc acesta crește, se integrează în echipă, devine util, atât prin vivacitate cât și prin aportul tehnic. E un jucător rapid, care trebuie urmărit, și care am convingerea că nu va rata șansele primite. Probabil putem deja să începem să facem vorbire de un prim produs al centrului de juniori de certă calitate. E o promisiune clară ce cred că va fi onorată; ceea ce arată pe teren mă face să cred că Paulo Sergio nu va pierde oportunitatea de a-l lansa. Nu cred că exagerez dacă afirm că Păun poate ajunge repede „noul Bastos”, mi se pare un jucător potrivit unui rol central, un jucător capabil de ultima pasă.

Finalul meciului s-a jucat cu formula: Stăncioiu – Maftei, Cadu, Rada, Camora – Celestino, Godmeche – Păun, Hora, Deac – Weldon, formulă care ne-a arătat că jucătorul ce poate fi alăturat lui Gabi Mureșan este totuși Godemeche, Celestino fiind prea lent (eventual poate juca în locul sighișoreanului). Tot între cei intrați pe final l-am văzut cu poftă de revenire pe Deac, mult mai dispus la travaliu decât Valente, păcat că încă e extrem de confuz. Îmbucurător e că Weldon începe să alerge mai cu spor și îngrijorătoare e scăderea de formă a lui Camora.

O concluzie, obligatoriu de tras, e că brambureala defensivă instaurată de Andone începe să devină doar amintire urâtă. Greșelile flagrante nu mai apar, organizarea defensivă impusă de Paulo Sergio a redus semnificativ gradul de expunere a jucătorilor noștri, aceștia rămân rar în poziții defensive. Constatarea mea certă este că Maah poate fi deocamdată doar surogatul lui Sougou, poate face ca lipsa proaspătului ajuns la OM să nu fie simțită ca o mare criză, în timp ce Rui Pedro nu poate acoperi plecarea lui Bastos, nu are acea pasă luminoasă, nu are maturitatea, clarviziunea și inspirația brazilianului. În golul lăsat de Bastos se impune să apară soluții, acolo avem nevoie de un transfer iscusit, nici nu vreau să mă gândesc ce ar însemna accidentarea lui Rui Pedro.

Autor: Călin Cocora