Meci de pregătire cu Sougou în aer. [CFR Cluj – FC Luzern 1-0]

Al doilea meci de pregătire a fost unul fără istoric, unul despre care e greu să scrii ceva. Stau și mă întreb dacă Paulo Sergio a cerut echipei ceva mai mult decât alergare pe posturi. Am putea vorbi cât de cât despre execiții de executare a presingului, exerciții de stăpânire a zonelor proprii de teren. Deocamdată se pare că A1 nu-și propune mai mult decât organizare și acomodare la ritmul de meci. Cum meciul a fost fără istoric, aproape fără faze de poartă, voi puncta doar câteva impresii.

Cu toate carențele observabile în privința educației tactice, meciul de azi mă face să cred că în scurt timp Păun va fi peste Hora, un Hora căruia unicul neuronul prezent accidental în cutia craniană îi joaăa mereu feste. Față de primul meci, probabil și sprijinit cu indicații de experimentatul Panin (parcă azi a îmbrăcat echipament de joc, lăsând costumul de viitor membru de staf la hotel), Păun a avut și mici reușite și, nu puțin lucru, față de meciul precedent, nu a mai fost prins mereu pe picior greșit datorită plasamentului. Păun, mai determinat, mai puțin experimentat, dar mai vivace, mai plin de dorință, s-ar putea să-i limiteze orădeanului posibilitățile de a intra în echipă. Personal aș paria pe cei 17 ani ai juniorului și pe entuziasmul lui.

Deac începe să semene cu o caricatură a jucătorului transferat în Germania, la încâlceala mentală pe care i-o cunoșteam parcă adaugă și multă inconsistență fizică. Weldon, marele absent din joc, a apărut o dată și atunci cu gol, în rest nimic, nici măcar nu i-a încurcat pe fundașii adverși în tentativa de a ieși din apărare. Ne-a arătat că are instinct, că simte oportunitatea, că poate manevra cu ușurință în fața porții, dar și că i-au mâncat chinezii mai toată vlaga. Îi recomandăm tratament naturist cu Protein forță de la Fares, poate își redobândește puterile. Panin, dacă adversarul e de mâna a doua și lipsit de viteză, poate face față. Maftei a arătat că știe deposeda mai bine decât recomandă manualul, păcat că tactic e o lecuță depășit și mental nițel dezordonat. Rada parcă-i ceva mai sigur, mai puțin predispus gafei, dar nu mă grăbesc cu bulina bună, că s-ar putea să fie meritul adversarului, care n-a prea fost în stare. Se cuvine o mică remarcă pentru Pedro Celestino, care crește câte puțin cu fiecare meci, are forță, e dispus la efort și prin asta echipa câștigă soliditate la mijloc și o constatare pentru Godemeche, care lasă mereu senzația că poate mai mult, dar nu se întrebuințează, că mereu ar mai avea ceva de arătat. Un pic de îngrijorare stârnește Camora, depășit des, pare a nu-și găsi menirea în banda stângă în tandem cu un Deac departe de nevoile CFR-ului.

În final de joc l-am remarcat pe Muniru, care este extren de prezent în joc. Probabil, pe lângă calitatea tehnică, mai are și genă de maratonist. Rui Pedro și-a făcut și el simțită prezența, reușind o execuție demnă de generic la orice post TV cu profil de sport. Trebuie să recunoaștem că e greu pentru orice jucător să reia de la 2 metri atât de mult peste poartă. Lăsând gluma la o parte, a fost evident că meciul n-a fost meci, ci doar pregătire fizică specifică. Ce nu am înțeles este de ce Paulo Sergio n-a cerut mai mult ritm. Am văzut doar că echipa are soluții și posibilități tehnice pentru posesie, că jucătorii au învățat să creeze triunghiuri pentru pase, că mingea nu e un balast pe care fiecare îl aruncă lung de îndată ce-l primește. Formarea de a pasa s-ar putea să fie marele câștig al acestui amical.

Am aflat azi că nu vor mai pleca jucători, pentru a nu compromite lista UEFA, și am primit cea mai importantă lămurire privitoare la Sougou, la ora meciului: în loc să fie pe teren, era în aer. Desigur, îl regretăm, îi mulțumim și îi dorim succes în Franța. Ne despărțim cu regret de un jucător care a devenit rapid emblematic, dar ne bucurăm pentru el și ne bucurăm că am reușit să mai deschidem o piață. Încet, dar sigur, CFR devine un brand în Europa. Parcă niciodată nu s-a vorbit atât de mult de un transfer de la CFR ca în cazul de față. Pentru că OM nu e de ici de colo, pentru că, iată, an de an, pleacă jucători de la CFR, începem să dobândim renume de rampă de lansare.