La vulturi

Pot să-mi imaginez impresarii sud-americani ca pe niște vulturi/condori andini (Vultur gryphus) însetați de zeamă de euroi, survolând stadioanele cluburilor din Europa. Pot să număr până la un milion jumate, un milion șase sute sau chiar trei milioane dacă trebuie – în gând, că nu răgușesc – și să accept ideea că e mult și numai să numeri, d-apoi să și achiți. Înțeleg că unii fotbaliști fac parte din contingentul „umplutură” și sunt aduși la club prin sistemul last minute, ca să acopere niște breșe lăsate în lot de transferuri importante nefinalizate sau de accidentări neprevăzute. Așa și cu Aguirregaray junior ăsta, uruguayanul care era foarte aproape să ne intre la inimă, încât să-i zicem Vasile. Aguirregaray a fost adus în ultimul moment – ca să nu vină Bjelanovic singur din Italia și să aibe cu cine povesti în avion? – așa că e pe deplin posibil ca CFR să nu fi avut timpul necesar să negocieze un contract de împrumut beton, cu o clauză fermă de cumpărare, la un preț rezonabil, ba chiar irezistibil. Poate cei din Gruia nici măcar n-au crezut că „umplutura” are un potențial atât de mare. Nu-i o rușine, nu le poți vizualiza și nimeri chiar pe toate. Doar că e păcat…

Până aici, totul clar, de înțeles și de acceptat. Un alt caz de „n-a fost să fie”, care lasă în urmă regrete. Însă, hei!, dracul nu e chiar așa de închis la culoare! De obicei, de câte ori a pierdut într-o parte, CFR a compensat câștigând (uneori neașteptat) în alta. Am rămas cu regrete după Tomas Costa și vom rămâne cu frustrări după Aguirregaray, dar am avut satisfacția (meteorică, ce-i drept) transferării unui jucător precum Renan! I-am dat cu flit lui Sforzini și l-am trimis să fie golgeter în țara lui, dar am pus mâna pe perla Sougou și pe surprinzătorii Camora și Rui Pedro! Exemplele pot continua.

Un singur lucru mă zgârie la urechi și mă irită la nervi și de data aceasta n-am să trec peste el, pentru că se repetă periodic: principiul președintelui Iuliu Mureșan – mortul este de vină! Bun, îl tratezi pe Aguirregaray (un exemplu) ca pe o marfă pe care o simpatizezi – să zicem o navetă cu sticle de bere pline (cine nu simpatizează așa ceva?). Știi că nu-ți permiți să achiziționezi navete cu sticle de bere pline din cauză că ți-e plină magazia de navete cu sticle de bere goale, total nesimpatice, de care nu mai reușești să scapi. Cu părere de rău, trăgând o dușcă din berea Pivo Pinto, iei decizia să nu hrănești vulturii și să lași bunătate de bere uruguayană să curgă spre alte meleaguri… Dar nu înțeleg de unde nevoia de a apela la un truc ieftin și laș, menit să acopere propria ratare, minimalizarea valorii mărfii?! Declarația lui Iuliu Mureșan nu este corectă nici față de suporteri, cărora le jignește inteligența, nici față de jucător, căruia i se minimalizează calitățile, potențialul și chiar realizările.

Iuliu Mureșan:  „… un jucător care e bun, eu l-am simpatizat mult, dar care nu s-a impus ca titular. În concurenţa cu Ivo Pinto a fost clar pe locul doi.”  Ei bine, nu cred că Aguirregaray a fost în concurență directă cu Ivo Pinto în mai mult de două meciuri dintre cele disputate! Aguirregaray și-a demonstrat calitățile certe evoluând pe cu totul alt post decât cel de fundaș dreapta, în zone ale terenului în care Ivo Pinto nici n-a visat să ajungă și prin execuții tehnice la care portughezul – să am pardon – nu prea are acces. Să-l ascunzi pe Aguirregaray în umbra lui Ivo Pinto (pentru care am întreaga apreciere), ca să justifici renunțarea la el, este praf în ochi, explicație pentru suporterii CFR-ului aflați încă la vârsta pamperșilor. Nici partea cu neimpunerea uruguayanului ca titular nu mi se pare kosher, sincer să fiu. Pe parcursul acestui tur am avut impresia că Matias nu este folosit atât cât ar fi meritat. Nu m-ar mira să fi fost o tactică ascunsă prin care clubul încerca să limiteze vizibilitatea jucătorului și creșterea prețului de achiziționare. Pentru că, în mod cert, după debutul la naționala Uruguyului și demonstrațiile din tricoul CFR-ului (vezi numai cele 2 goluri din Cupă, din postura de rezervă), Aguirregaray era tot mai greu de menținut în clasa „umplutură”.

Așadar, se pare că pe Aguirregaray l-am ratat. O să-l regretăm și-i vom simți lipsa din teren la unele jocuri, în care sticlele de bere goale nu vor face față. Să-i dorim succes acolo unde-l vor duce vulturii, să-l iertăm pentru dubla de cartonașe galbene contra Galatei și să-i mulțumim pentru puținul făcut pentru CFR.

În privința lui Iuliu Mureșan… mă mai gândesc cum să-i acord iertarea. În climatul actual al fotbalului românesc, când 11 echipe din prima ligă sunt viermănoase, iar clubul „Doctorului” nu face parte dintre ele, n-aș vrea să exagerez cu supărarea. Poate dacă face iar o mișcare măiastră (de care e capabil!) și pune iar ceva în locul pierderii… M-aș mulțumi, de exemplu, cu o repatriere temporară a lui Renan (pe care mi-e dor să-l văd jucând). Poate așa aș uita de tristul episod Aguirregaray, aproape Vasile.

Matias Aguirregaray, încălzindu-se pe Old Trafford

PS – Poate să-mi explice cineva cum s-a reîntors Weldon la CFR pe motivul că echipa chineză n-a activat clauza de achiziționare a atacantului, când ni s-a spus la plecare că brazilianul avea o clauză de reziliere de un milion de euro, pe care chinezii au achitat-o? Numai mie mi se pare că aceste informații se bat cap în cap?