Turul s-a încheiat, clasamentele nu hibernează

Vă salut, dragii mei! Sezonul de toamnă tocmai s-a încheiat iarna, gata cu fotbalul „văzut de noi” şi „jucat de ei”, urmează o perioadă de vreo 2 luni în care avem obligaţia (şi plăcerea) să ieşim la rampă noi, tribuniştii, experţi „nevoie-mare” în tainele strategiilor, tacticilor, şi – evident – a glumelor fine, sărate, care ne caracterizează… pentru că suntem şi modeşti, nu? După ce Călin Cocora a deschis balul cu „dansul reginei”, sugerându-ne, totodată, să dăm drumul la analize, observaţii şi statistici, am recepţionat din plin, în plex, mesajul şi – ca orice soldat prost şi neinstruit – încerc să „aduc la îndeplinire” ordinele primite…

Nu mai lungesc vorba (probabil prietenii mei deja au pregătit alte sute de articole şi timpu-i preţios…). Cu această ocazie încerc să alcătuiesc un prim calup de concluzii pe marginea notelor acordate jucătorilor, şi aş insista acum mai degrabă  asupra unui indicator introdus în tabel de ceva vreme, şi anume „punctele de eficienţă” (PEF) realizate de fiecare jucător ceferist în parte, respectiv de echipă, la nivel global.

În tabel, în foile „note-TOTAL” şi „note-campionat” există o definiţie a acestui indicator (care este de fapt scopul final al notelor intermediare acordate de noi). Vă prezint şi aici definiţia: PEF (punctele de eficienţă) pentru un jucător se calculează astfel: nota obţinută de jucător într-o partidă se ajustează în funcţie de minutele jucate în partida respectivă (dacă a jucat 90 de minute se păstrează nota obţinută, dacă a jucat 45 de minute nota va fi înmulţită cu 0.5, etc.). Apoi, în funcţie de rezultatul obţinut (0,1,3 puncte) se mai fac nişte ajustări, astfel: în caz de egal se lasă nota nemodificată, în caz de victorie nota este majorată cu 20%, iar în caz de înfrângere nota este diminuată cu 20%. Aceste ajustări se fac pentru fiecare partidă (şi fiecare jucător, evident), apoi ele se adună, rezultând „punctele de eficienţă” (PEF). Mai fac precizarea că: PEF maxim posibil la un moment dat (valabil pentru toţi jucătorii, ca bază de raportare) se calculează astfel: numărul partidelor jucate (19 în campionat în acest moment) se înmulţeşte cu 7 (ca notă medie etalon pentru calcule), apoi totul se mai înmulţeste  cu 1.2 (adică se majorează cu 20%, aplicată pentru victorii.

Reiese că în stabilirea acestor puncte de eficienţă, elemente (variabile) cu greutate sunt notele primite de jucători, minutele jucate şi rezultatele/punctele obţinute de echipă în acele meciuri în care a jucat şi jucătorul respectiv.

Aşadar, voi pregăti prezentarea eficienţei jucătorilor cu aceste analize preliminare privind notele, minutele jucate, respectiv punctele la care au contribuit. Fac precizarea că cele 4 tabele prezentate mai jos se regăsesc într-unul singur (în tabelul-centralizator, permanent accesibil/descărcabil de pe Tribuna CFR, accesabil din partea de sus a site-ului – zona SPOTLIGHT).

Tabel 1. – Statistica notelor obţinute de jucători în sezonul de toamnă

OBSERVAŢII LA TABELUL 1 :

1. Tabelul este ordonat după notele globale (pe cele 3 competiţii) obţinute de jucători.
2. În primul rând trebuie să constat că nota medie a echipei în sezonul de toamnă este de 6.3, ca medie a notelor acordate de „profesorii tribunei” în cele trei competiţii.
3. Distinct, pe competiţii, media cea mai bună s-a realizat în CL (6.9), apoi în Cupă (6.2), iar în campionat media a fost una doar satisfăcătoare (5.9), ca şi evoluţia echipei şi locul ocupat (5) la final de an.
4. 7 jucători (19% din cei 37) nu au jucat deloc, deci nu vor avea date introduse în niciun tabel. A primit cîteva note Edimar, care, după câteva partide jucate la început de tur, a fost împrumutat.
5. La nivel global premianţii sunt Felgueiras şi Sougou (fiecare cu 7.0). Pe competiţii avem însă ceva surprize: „Vasilegaray” e fruntaş atât în campionat (cu 6.7), cât şi în Cupă (8.6), dar în condiţiile în care în campionat a fost notat doar în 8 jocuri, iar în Cupă o singură dată. În CL „fruntaş la sat” este – aparent surprinzător – Maftei, cu 8.2 primit la Manchester (singura evoluţie în CL), în condiţiile în care acolo nota de trecere era „9”…
6. Cele mai slabe note le-au obţinut (la general) Hora (5.0) şi Nuno Diogo (4.4, e drept, doar în 2 partide). Măcar Hora ar cam trebui să-şi revină „cu capul” (şi asta cât mai repede, că a cam irosit destule şanse care i s-au oferit). În analitic, pe competiţii, constatăm că tot aceşti 2 jucători „sting lumina” în campionat: în Cupă repetent este Nicoară, iar în CL Bjelanovic.

Tabel 2. – Statistica minutelor jucate de jucători în sezonul de toamnă

OBSERVAŢII LA TABELUL 2 :

1. A doua componentă a „eficienţei” este indicatorul „minute jucate” şi procentul acestuia faţă de minutele maxim posibile (2910, care rezultă din 32 meciuri x 90 de minute = 2880, la care am mai adăugat cele 30 de minute de prelungiri din meciul de Cupă cu căţeluşii).
2. Per total, cel mai utilizat este Ivo Pinto (2466 minute, cu un procentaj efectiv nebun de 84,74%); la el s-a şi simţit această suprasolicitare la un moment dat, materializată în câteva gafe, din păcate.  Dealtfel Ivo Pinto şi Bastos au jucat – fiecare – în 28 de partide, dar Ivo Pinto a adunat câteva minute în plus.
3. În condiţiile în care joci 32 de partide în aproximativ 5 luni (un meci la fiecare 4 zile), nu este foarte indicat să expui la un efort aşa de susţinut niciun jucător, în condiţii de „lot echilibrat”, bineînţeles… 🙂 .
4. Surprinde (sau nu) poziţia mai precară a lui Rui Pedro, folosit în doar 21 de partide (grad de utilizare de doar cca. 37%), dar izbucnirea lui („revenirea lui cu capul”?) practic se suprapune cu venirea lui PS (felicitări PS!), aşa cum revenirea lui Bastos cu picioarele pe „terenurile de fotbal” i se datorează lui Ando (Din fericire s-a produs mai repede. La fel, felicitări, Ando!).
5. Remarcăm că, în CL, trei jucători (Ivo, Felghe şi Camora) au jucat integral toate cele zece partide (100%). Pe-aproape a fost şi Bastos, dar şi Rada! (mai mult datorită complicaţiilor cu suspendările lui Piccolo şi Maftei).
6. În Cupă conduce Alberto, urmat de cei trei muşchetari de mai sus+Rui Pedro.
7. Ivo Pinto a realizat un grad ridicat şi în campionat (cca. 80%), ca şi Felghe dealtfel.
8. Mai nasol este că – în afara celor 7 care n-au jucat deloc – mai avem 6 jucători cu un grad de utilizare de sub 10% (Edimar, Ronny, Panin, Celestino, Kivuvu şi Nuno Diogo; scuze având Edimar – împrumutat şi Ronny – prematur accidentat), care în total au adunat cam atâtea minute ca şi Diogo Valente singur, care nici el nu e foarte utilizat cu cele 29% ale lui.
9. Concluzia este că vreo 10 jucători au stat (stau) pe degeaba în lot, consumând bani lui Arpy, şi – pe alocuri – nervii noştri şi ai conducerii…

Tabel 3. – Statistica contribuţiei la punctelor obţinute de echipă

OBSERVAŢII LA TABELUL 3 :

1. Al treilea element constitutiv al eficienţei este acest indicator, care ne arată pentru fiecare jucător numărul de puncte obţinute de echipă cu el în teren. De sine stătător pare (de fapt este) un indicator mai puţin elocvent, dar i-am atribuit o importanţă în construcţia finală a eficienţei (vezi mai jos, tabelul 4).
2. Remarcăm faptul că Bastos, Felghe, Ivo şi Kape au pus osul la obţinerea a peste 50 de puncte din cele 63 (cât am agonisit în cele trei competiţii).
3. În partea de jos a tabelului apar (logic) cam aceiaşi jucători care sunt codaşi şi la gradul de utilizare.

Tabel 4. – Statistica EFICIENŢEI  jucătorilor în sezonul de toamnă

OBSERVAŢII LA TABELUL 4 :

1. Am ajuns la această invenţie (având un caracter intermediar pronunţat) privind „eficienţa jucătorilor”. Nu reiau definiţiile, la începutul articolului le-am prezentat.
2. PEF (=puncte de eficienţă) maxim este 268.80, care – conform definiţiei – rezultă din 32 de meciuri, nota 7 pe linie şi un bonus de 20% (acordat pentru victorii). PEF adunat de fiecare jucător se raportează la acest PEF maxim, o ştachetă standard ca un jucător să fie eficient 100%.
3. Conduc Felghe şi Ivo (cu 76%, respectiv 72%), urmaţi fiind de Bastos şi Camora (cu câte 64%), apoi de Cadu şi Kape (cu 56%, respectiv 53%). Restul jucătorilor au eficienţe sub 50%.
4. Eficienţa echipei este de aproximativ 62% (aici am raportat PEF-urile obţinute de jucători la PEF-maxim înmulţit cu 14 – câţi jucători pot evolua/aduna puncte PEF într-o partidă dată).
5. Consemnăm „eficienţe” foarte ridicate în CL, de peste 90% la 5 jucători (Felghe, Ivo, Bastos, Camora şi Cadu), în Cupă eficienţa maximă este în dreptul lui Luis Alberto (76%), în timp ce în campionat acest indicator prezintă scăderi drastice (de înţeles), maximul fiind atins de Felghe (64%), urmat de Ivo (62%).

*****************

Nu vă mai chinui (cel puțin acum), dragi prieteni, deși am putea trage multe alte concluzii, de toate cozile. În opinia mea, direcţiile de dezvoltare/perfecționare ale acestei idei de notare a jucătorilor sunt:

A) – perfecţionarea formulei privind eficienţa;

B) – raportarea acestor PEF-uri la salariile/veniturile jucătorilor în aceleaşi perioade de studiu (sezonul de toamnă). În realitate, doar atunci am putea vorbi de un „cerc închis”, am avea pe masă nişte „costuri de producţie” la nivelul fiecărui jucător.

Poate – cu ajutorul lui Calin Cocora, sau al altora, care au ceva intrări pe la club neurmate de ieșiri rapide, cu picioare în dos – ni se vor furniza nişte cifre de venit (măcar orientative) pentru a scoate acel cost, indicatorul cel mai relevant pentru un om de afaceri, dar şi pentru nişte condcători de fotbal (care este şi el o afacere, nu-aşa ?).

Aştept propuneri (de la cei care nu au adormit încă…) privind ajustarea definiţei de eficienţă încropită de mine.

Totodată, mii de mulţumiri tuturor tribuniştilor (în special celor care au contribuit la acest „raport statistic”  prin acordarea notelor etapă de etapă, meci de meci), şi – în pragul sărbătorilor – vă doresc tot ce vă doriţi şi voi, fericire, împliniri, şi tradiţionalul „La mulţi Ani”!

HAI CFR!!!