Visul

„Luis Alberto, star pe „Teatrul Viselor”! A marcat un euro-gol, iar acum îl cunoaşte toată Europa!”. Cam aşa încep mai toate articolele din ultimele zile scrise în întreaga lume cu privire la izbânda eroilor noştri de pe ‘Old Trafford’. Prea puţini ştiu însă cine/ce se află în spatele eurogolului lui Luis Alberto, cel care ne-a adus tuturor atâta bucurie. „Secretul” îl cunosc însă eu, împreună cu tgv-ul (prietenul Tribunei) şi cu cei câţiva amici frânari de prin Sătmar care am mers împreună în Gruia la meciul cu Braga. Dacă v-am făcut curioşi, aşezaţi-vă relaxaţi în fotolii, şi urmăriţi-mă. Iar dl. Romanescu să facă bine să pună whisky-ul ăla la rece!…

În urmă cu câteva săptămâni bune, să tot fie vreo două luni de atunci, tgv-ul mă sună, şi, printre altele, îmi spune de un vis pe care l-a avut în noaptea respectivă şi care se vede că nu prea-i dădea pace. Un vis la auzul căruia n-am putut să nu zâmbesc, mai ales când am constatat cu câtă seriozitate mi-l spune fratele meu ceferist, deşi nu-l ştiu a fi deloc un superstiţios care să se ia după vise, semne şi cai verzi pe pereţi. Nu îndrăzneam însă nici să-l contrazic prea tare, asta pentru că ştiam, şi de ani buni deja, că ori de câte ori purtăm câte o discuţie în contradictoriu, timpul îl desemnează întotdeauna câştigător pe el, şi nicidecum pe mine. Ba, mai mult, când sunt mai convins de „victoria” mea, atunci „înfrângerea” pe care o sufăr este mai categorică. La fel de sigur eram pe mine şi de data aceasta, însă nu l-am contrazis, mulţumindu-mă numai cu câteva miştouri bine ţintite.

Dar ca să n-o tot lungesc, haideţi să vă spun visul tgv-ului. E pe cât de important, pe atât de simplu şi de scurt. Se făcea că într-unul dintre meciurile noastre din grupele UEFA Champions League – nu ştia exact în care, dar cu siguranţă era vorba de un meci din grupe, de asta m-a asigurat – la un moment dat, ceferistul nostru Luis Alberto, aflat la 25-30 de metri de poarta adversă, prinde un şut senzaţional (cum altfel putea să fie un şut de ceferist din visul unui frânar adevărat?) care se opreşte tocmai în poarta adversă, nu înainte însă de a lovi (aţi ghicit)… bara! 🙂

Care dintre voi n-aţi fi schiţat măcar un zâmbet la auzul unei asemenea minunăţii de vis, care dintre voi nu l-aţi fi luat măcar puţin peste picior pe cel care îndrăznea şi să viseze, dar să vă mai şi spună una ca asta, şi încă la modul (cel mai) serios? La fel am făcut bineînţeles şi eu, doar fratele meu şi Bunul Dumnezeu ştiu câte a pătimit tribunistul nostru până în seara de Moş Nicolae, când Luis Alberto s-a îndurat în sfârşit de el şi i-a împlinit visul! Dar câte nu rabdă un frânar adevărat pentru echipa sa, nu-i aşa? Cred că de fiecare dată când mingea era la Luis Alberto dincolo de jumătatea terenului, mă uitam la fratele meu cu un zâmbet ironic aşternut pe faţă, transformat în rânjet imediat după ce vedeam ce se alesese de faza cu pricina… 🙂 Ba îl necăjeam că până la următorul joc de Champions League Luis Alberto nici măcar nu va mai face parte din lotul echipei noastre, ba îi spuneam să renunţe măcar la bara din vis (nu la fata din vis, cea a compacţilor), ba îl puneam să asculte de la Celelalte Cuvinte melodia aia cu „visul tău nu s-a împlinit”, ba îi spuneam că voi crede în visul său doar dacă îmi va spune că Luis Alberto al lui avea chelie, iar prenumele din buletin Gabriel! 🙂 Cam aşa s-au scurs cele 4-5 meciuri din grupele UCL, plus drumurile noastre dintre Satu Mare şi Cluj, cu multe ironii şi săgeţi îndreptate prieteneşte înspre tgv-ul nostru, fără să bănuim niciunul că momentul „răzbunării” lui se apropie. Şi unde avea să i se împlinescă visul? Ei bine, veţi zice acum că nici nu se putea altundeva, tocmai… pe „Teatrul viselor”!!! 🙂 Sunteţi de acord cu mine că dacă Old Traffordul n-ar fi avut supranumele acesta, ar fi trebuit inventat!?

Ca o mică paranteză, am înţeles că amne a ghicit scorul de la meciul cu diavolii roşii, am văzut că şi profeţiile lui Caneto au fost din nou destul de exacte, dar cred că nici visul tgv-ului nu merita să fie trecut cu vederea. Acum ramâne doar ca tribuniştii noştri să delibereze, ca să aflăm şi noi cine a fost în cele din urmă omul meciului pe Old Trafford, sau măcar al doisprezecelea nostru jucător.

**********

Am început în felul acesta avancronica meciului cu Ceahlăul, nu numai pentru că am socotit că un vis ca cel de care v-am povestit mai sus nu merita uitat atât de uşor, dar şi pentru a vă ajuta să înţelegeţi cam care este starea mea de spirit înaintea unui meci ca cel cu Ceahlăul. Recunosc, după ce am aflat că golul magnific al lui Luis Alberto a fost văzut de sute de milioane de oameni (numai şapte sute de milioane de fani are Manchester în întreaga lume), după ce am văzut că Sougou are, după Messi, cele mai multe assisturi în Champions League, după ce Felgueiras a fost cel mai bun portar al aceastei competiţii, după ce Piccolo, Bastos, Rui Pedro şi ai lor coechipieri au demonstrat că nu au trecut degeaba pe acolo, după toate acestea gândul nu prea îmi stă încă la un meci cu Ceahlăul Piatra Neamţ, oricât de mult m-aş strădui să nu desconsider această echipă moldavă care se pregăteşte să ne viziteze duminică seara.

Şi totuşi, drumul de la minunatul vis numit Manchester la urâta realitate a Ligii I trebuie făcut, şi e bine să ne trezim acum cu toţii din visarea în care ne-am cufundat de câteva zile încoace, ca să vedem ce ne mai aşteaptă până la vacanţa de iarnă. Ne mai aşteaptă încă trei meciuri dificile, cu Ceahlăul şi FC Vaslui în campionat, dar şi cu Astra Giurgiu în Cupa României. Primul dintre ele, cel cu Ceahlăul, pare a fi cel mai facil, dar mă tem că e cel mai periculos dintre toate, tocmai pentru că încă jucătorii nu vor putea fi aduşi dintre stele tocmai cu picioarele pe pământul/mlaştina Ligii I.

Dupa cea de-a XVIII-a etapă scursă până acum, echipa de sub Pietricica este clasată pe un periculos loc 13, la doar două puncte distanţă de CSMS IAŞI şi Oţelul Galaţi, principalele-i urmăritoare. După jocul practicat, însă, echipa condusă de Costel Enache nu cred să merite retrogradarea, pentru că în general practică un fotbal deschis, plăcut ochiului. Măcar de la mijloc în sus are şi câţiva fotbalişti talentaţi, prieteni cu golul (Golubovic) sau cu mingea (i-aş numi aici pe Stana, Bădescu, Monroy sau căpitanul Marian Constantinescu), care pot pune destule probleme multor echipe de pe la noi, inclusiv lui CFR II, pe care o vor întâlni probabil duminică seara. Le-a mai revenit în ultima vreme, după o accidentare foarte gravă, şi argentinianul Lucas Garcia, de departe cel mai talentat mijlocaş ofensiv din câţi au îmbrăcat tricoul acestei echipe pe scena primei ligi de la noi. Din formula obişnuită de start a lui Enache, va lipsi însă fundaşul dreapta Moreno, aşa că primul unsprezece aliniat la start de nemţeni va fi probabil următorul: MIRON (un portar destul de bun, dat care a primit un gol de toată jena în ultima etapă), ŢEPEŞ (înlocuitorul probabil al titularului Moreno), ALOISIO, ICHIM (el ne-a înscris în tur unul dintre goluri), RUSU, ACHIM, MONROY, BĂDESCU/VELICI, STANA, M.CONSTANTINESCU (un atacant foarte rapid, un Sougou în variantă nemţeană) şi GOLUBOVIC. Nu ştiu cum stă din punct de vedere fizic Lucas Garcia, în ultima vreme a jucat doar pe câte-un final de meci, dar dacă este apt 100 %, atunci avem toate şansele să-l vedem duminică, titular în locul lui Badescu sau Velici. Dacă nu ar fi survenit acea accidentare foarte gravă (din urmă cu mai bine de un an), cu siguranţă că astăzi argentinianul ar fi îmbrăcat tricoul unei echipe cu mult mai multe pretenţii decât Ceahlăul.

Trecând la CFR, surprize nu cred să fie nici aici foarte multe, mi-e imposibil să cred că Paulo Sergio va trimite în teren titularii de la Manchester. Ar fi şi un prilej tare nimerit (probabil ultimul) pentru ca antrenorul nostru să se lămurească şi în privinţa celor pe care ar putea conta şi din februarie încolo. Aşa că eu mizez tot pe o formulă asemănătoare celor din meciurile cu U şi Gaz Metan, deci cu multe rezerve în formula de start.

Nu prea ştiu ce se mai întâmplă cu CIPRI DEAC, socotesc că meciul cu Ceahlăul ar fi un prilej nimerit să fie introdus şi dejeanul, asta dacă e refăcut total. Eu socotesc că o şansă ar mai merita şi NICOARĂ, pentru că n-are cum să joace mai rău decât Hora, cu toată aparenta zăpăceală din jocul lui. Mă tem că ni-l va lua Ilie Stan la Chiajna, sau Grigoraş la Pandurii, iar peste un an sau doi vom plânge şi după el, la fel cum plângem acum după Viera, sau cum am fi putut plânge şi după Bastos, dacă brazilianul nu şi-ar fi revenit la timp cu capul. De ce să nu-i mai acordăm şi lui încă o şansă, pentru că măcar băiatul ăsta nu şi-a bătut joc de noi atunci când a fost trimis pe teren. Şi azi mai cred că dacă Fălcosul l-ar fi introdus mai devreme în teren la meciul tur cu Manchester, alta ar fi putut fi soarta acelei partide, şi chiar a calificării!

În poartă, STĂNCIOIU pare bătut în cuie pentru acest joc, evoluţiile lui cu „U” şi cu Gaz Metan mie reconfirmându-mi părerea că nu este un portar atât de slab pe cât i s-a tot făcut reclamă printre noi frânarii. Sunt convins că Paulo Sergio îl va titulariza şi împotriva moldovenilor.

Cu privire la „VASILEGARAY”, eu cred că mai nimerit ar fi ca sud-americanul nostru să fie folosit la mijloc, şi nu fundaş dreapta, aşa cum l-am văzut şi la Mediaş. E păcat ca un fotbalist ca el să fie irosit tocmai ca fundaş lateral, când ai avea atâta nevoie de el la mijloc, acolo unde se cam face diferenţa într-un meci. Da, într-o echipă a titularilor, uruguayanul ar putea fi numai bun ca fundaş dreapta (cu Ivo Pinto avansat sau cu altul la mijloc), dar acum, când vom număra prea puţine valori certe în formula noastră de start, cred că e mare păcat să-l ţii pe fotbalistul ăsta fundaş. Problema e că soluţiile de pe bancă nu par prea numeroase, şi nici prea strălucite: poate PANIN, care şi-ar putea lua astfel adio de la frânari într-o atmosferă frumoasă, cum ar şi merita de altfel, poate NUNO DIOGO (nu mă înjuraţi prea tare, dar a mai fost pus acolo şi de alţii, nu numai de Florinaccio), poate MAFTEI (dar cu doi dintre Cadu, Piccolo, Rada şi Nuno Diogo titulari).

De pe flancul stâng al apărării nu cred că are cum să lipsească de data aceasta odihnitul SEPSI, la fel şi dintre mijlocaşi GODEMECHE, VASS, VALENTE şi CELESTINO, asupra cărora PS s-ar mai putea edifica la meciul acesta. În faţă, poate că ar fi vremea să reintre KAPETANOS, aşa că băieţii pe care i-am putea vedea pe teren mâine ar putea fi aceştia: STĂNCIOIU; PANIN, NUNO DIOGO, MAFTEI, SEPSI; GODEMECHE, VASS; AGUIRREGARAY, CELESTINO, VALENTE; KAPETANOS. Pentru informaţii mai certe însă, v-aş ruga să-l consultaţi pe prietenul nostru Caneto, pentru că întotdeauna nimereşte mult mai bine formulele de start. Ale CFR-ului, pentru că la cele ale adversarilor nu e nevoie. Culmea, de fiecare dată le intuiesc mult mai bine decât pe ale CFR-ului meu drag!

**********

Vă mărturisesc că nicicând nu m-am gândit mai mult ca în ultima săptămână că avem o echipă minunată, CFR 1907 Cluj, o echipă pe care fotbalul românesc nu o merită însă deloc, dar absolut deloc! Ca român mă doare sufletul să spun asta, dar mă tem că acesta-i crudul adevăr: avem o echipă, o comoară, pe care însă prea puţini dintre românii noştri o ştiu preţui după cum ar merita. Nu-şi merită echipa aceasta nici unul dintre ei, începând de la Mitică Dragomir, de la Mircea Sandu sau Victor Piţurcă, şi terminând cu Ştucan, Buzărin, Naum şi mulţi, muuuulţi alţii. Rămâne să vedem acum (iar asta mi-e şi mai greu să o spun) şi câţi dintre frânari îşi merită cu adevărat echipa pe care spun că o iubesc. Răspunsul îl vom primi peste nici douăzeci şi patru de ore, la meciul cu Ceahlăul Piatra Neamţ. După un meci ca cel de miercuri seara, care ne-a făcut pe toţi să fim mândri de echipa noastră, cred că CFR-ul merită să lăsăm la o parte orice altceva şi să ne îndreptăm paşii înspre stadion. Aşadar, băieţii noştri şi-au luat deja examenul lor, şi încă nu oricum, ci cu calificativul „magna cum laude”! Mâine seara, de la 18.00, e rândul nostru. Şi tare mi-i frică, fraţilor, că-l vom cădea! Să nu fie!

Autor: Florinaccio