Meciul de la Mediaș?… Vi-l las pe pana celor care au răbdare cu evenimente banale, de zi cu zi, etapă cu etapă. Despre altceva mă mănâncă pe mine să „aburesc” azi, în sfânta zi de duminică, care numai azi nu-i drăceasca zi de miercuri. O să vă iau pe ocolite, iar ocolul va fi destul de mare…
Când am dat prima dată cu ochii de ei, gândul mi-a fugit, instinctiv, spre muzică. Dacă auzi sau citești ‘Fleetwood’, tentația să adaugi ‘Mac’ la final și să fredonezi ‘Little Lies’ – oricât de demodat ar părea – e irezistibilă. Numai că „Armata codului” n-are nicio legătură geografică de sânge cu trupa londoneză. Fleetwood Town e pe felie cu fotbalul și peștele, nu cu pop-rock-ul.
Se știe că fotbalul din Anglia – sport de masă jucat pe iarbă inventat de englezi, pentru cei care încă mai cred că a fost inventat de un brazilian (Rafael Bastos, mai precis) – se împarte în două continente valorice și de vizibilitate media: The Football League (Premier League, Championship, League 1 și League 2) – adică masa bogaților și cea a bogătoilor – și Restul Insulei – adică cârnatul de ligi mici și mărunte al echipelor care sunt cele mai „galactice” pentru comunitatea locală și care visează sau nu la alte mese.
Fleetwood Town (FC) se întoarce în istorie (și asta mi-a atras atenția!), până la anul 1908. La englezi nu se împlinea pe atunci un an de la vreo răscoală țărănească de la sate. Știu asta cu siguranță, pentru că am verificat. În 1908, Winston Churchill ajungea pentru prima dată membru al Cabinetului (8 aprilie), iar Manchester United câștiga titlul de campioană în The Football League First Division, primul trofeu major din existența de până atunci a clubului (18 aprilie)! Pe vremea aceea, manager nu era Ferguson (și asta am verificat). Nu mai spun că tot în 1908, Londra a găzduit Olimpiada! Na, că m-am scăpat și deja am spus-o…
Fleetwood Mac FC a avut o istorie zbuciumată – pentru că așa se folosește formula: „istorie zbuciumată” – peste care o să trec rapid, cu nonșalanță. În anul 1997, clubul suferă o reformare din temelii, după colapsul financiar din 1996, și devine oficial Fleetwood Wanderers. Paranteză (interesantă, zic eu!): [În perioada 1995-1997, după scoaterea albumul ‘Time’, trupa Fleetwood Mac traversa o perioadă de hiatus profesional. Stranie coincidență.] Ghiciți în ce ligă activa clubul pe atunci? În a 10-a ligă valorică din Anglia! Un club minuscul, s-ar putea spune, chiar și raportat la pasiunea englezilor pentru fotbal. Trecând efemer prin Fleetwood Freeport, clubul ajunge în 2002, în sfârșit, la denumirea stabilă de Fleetwood Town.
2012. Cluj-Napoca. Arena Cluj. După pauză. Coafura „Fălcosului” rezistă, cu ajutorul cheliei lui Gabi Mureșan. Hegemonia continuă și după 10 ani…
2012. Fleetwood (Lancashire), orășel cu vedere la mare pentru circa 26.840 locuitori (recensământ 2001), un pic mai mare decât „localitatea” stadionul Dr.Constantin Rădulescu. După o serie fabuloasă de 5 promovări în decurs de 7 ani, clubul Fleetwood Town pătrunde în The Football League, împlinind condițiile necesare categoriei miracol și intrând în legendă.
„A fost întotdeauna viziunea mea, de când am sosit la acest club, să-l văd în The Football League, iar acum am reușit” – declara președintele clubului (din 2003 încoace), Andy Pilley. Și adăuga: „Nu sunt încântat doar pentru clubul de fotbal, ci și pentru oraș, pentru că se vor genera locuri de muncă.”
La o altă scară și la o altă longitudine și latitudine, se pot recunoaște cu ușurință „simptomele” modelului (de succes) CFR/Paszkany! Bineînțeles că și la Fleetwood, ca și în Gruia, pe poartă a intrat prima cisterna cu „mălai” și în secunda doi profesioniștii, că altfel visele nu se transformă în realitate, ci în coșmar. De la o asistență de maxim 200 spectatori în urmă cu mulți ani și… ligi, s-a ajuns la un stadion, Highbury, cu o capacitate de 5.094 locuri (poziția 115 în Anglia), iar baza de fani s-a multiplicat masiv, de la 100 la 3.000. Cât a costat modelul „CFR” la Fleetwood până acum, când clubul a ajuns în a patra divizie valorică, în care o duce foarte bine? Care este prețul plătit ca să ajungi în fotbalul care contează – dar încă la distanță astronomică de „granzii” Manchester United, Arsenal sau Liverpool – fără a mai lua în calcul răbdarea, munca și ani rupți din viață? 10 milioane de lire sterline și calculele continuă! [citește aici articolul Price of Football – Why Fleetwood are thriving in League Two]
Într-o lume „crizată”, în care cluburi mari supraviețuiesc pe/în genunchi de nisip (vezi ce s-a ales de Portsmouth, de exemplu), iar altele au cunoscut deja colapsul, proiectele gen CFR/Fleetwood sunt cele care aduc și altora speranța că nu visează degeaba.
„Bine-bine…”, o să ziceți, „… dar de ce compari tu CFR-ul, echipă cu un lot de 30 milioane, cu o amărâtă de echipă de pescari din liga a patra engleză, de 10-12 ori mai subțire valoric?” De ce? Pentru paralela pe care o s-o fac imediat. Pentru că vom juca la Manchester, pe „Teatrul viselor”, locul sacru cu care-și încep visele atâtea echipe din Europa și atâția președinți de club. Unii visează să joace pe Nou Camp, alții pe Old Trafford. Noi nu mai visăm, am deschis larg ochii! Acum visăm cu ochii deschiși la imposibil: cum să facem să nu pierdem la United, cum să facem să nu luăm bătaie de la Sir Alex Ferguson, cum să facem să învingem?!
În treacăt fie spus, vă asigur că CFR-ul de la Mediaș ar fi avut de furcă și cu Fleetwood Town, nu numai cu Gazul. Distanța valorică dintre „Liga lui Mitică” și League 2 nu-i chiar atât de mare cum pare pe hârtie. Lukáš Magera, de exemplu, jucător destul de vizibil la Timișoara, a capotat lamentabil la Swindon Town, marcând un gol în 15 meciuri și fiind lăsat să plece unde vede cu ochii. Pe de altă parte, mă uimește cu câtă ușurință sunt respinși jucătorii din „Albion” care doresc să-și încerce puterile pe terenul de joc mioritic. Sunt preferate alte petarde, din țări mai calde sau mai uscate, semn că impresarii știu încă să toarne destul rahat mieros președinților și patronilor de cluburi.
Posibil ca Fleetwood Town să fie încă prea mic față de CFR. Valorile, sumele, palmaresul asta sugerează, și nu sunt parametri pe care să-i putem șterge cu buretele. Evoluția cluburilor are asemănări, dar lumile sunt, totuși, paralele. Însă mergând pe această logică, nu putem atunci să comparăm nici CFR-ul cu Manchester United! Păi ne dau voie cifrele să ne punem cu un club care trimite la antrenament jucători de aproape o jumătate de miliard? No way, Jose! Ne-am enervat că n-am ținut de acel 1-0 al lui Kapetanos din Gruia și United a întors scorul? Păi, când mă uit la acele 0,44 miliarde, mă minunez că l-a întors numai până la 2-1 și apoi s-a odihnit. Nici măcar nu trebuie să ne fie jenă că ne-au bătut după ce i-am condus. Nu avem exclusivitate. Au făcut asta de 14 ori deja în acest sezon! Dacă nici asta nu denotă forță, atunci nu mai știu ce să zic…
Pe Old Trafford, finanțatori, oficiali, două mâini și ceva de jucători ceferiști iubiți de soartă, au șansa să-și trăiască visul unei nopți de iarnă, live, direct pe gazonul „teatrului”. Șansele sunt mici și țin parcă mai mult de îngăduința lui Ferguson (folosirea echipei U-12, ieșită din formă), decât de forma lui Sougou. Dacă nu era destul, mai bântuie și fantoma Galatei de la Braga. Însă, cu cât e „mai imposibil”, cu atât e mai frumos. Să ieși cu fruntea sus dintr-un meci pe care-l poți pierde, teoretic, cu 0-8, înseamnă îndeplinirea unui vis. Visul pentru care s-au apucat unii de fotbal, Paszkany de finanțat, iar cei de la Fleetwood Town de clădit o echipă.
Să fim realiști: să bați echipa Manchester United la ea acasă e un vis care nu se poate îndeplini! E imposibil! Unii pretind că fericirea se poate atinge. Nu știu… Posibil… Dar trebuie să fie de 1.000 ori mai ușor să ajungi la fericire decât să învingi pe Old Trafford. Pregătiți-vă psihologic pentru o mare dezamăgire, decalibrați-vă optimismul ilogic, lăsați-vă orice speranțe de 2 lei la intrarea în camera cu televizorul! Numai așa puteți face infarct de bucurie în cazul în care imposibilul devine posibil. Infarct plăcut, vă doresc, deși – culmea! – nu vă doresc răul!
tribunacfrblog 
Bravo! Foarte, foarte frumos!
ApreciazăApreciază
AFC Wimbledon tocmai a pierdut in FA Cup la MK Dons in minutul 92. There’s no justice in this world.
ApreciazăApreciază
AFC Wimbledon vs. MK Dons! Wow! Ăsta da subiect tare!
ApreciazăApreciază
Did you ever doubt me?
ApreciazăApreciază
Bravo Dinule! Nici ca se putea modalitate mai frumoasa de a ne introduce in atmosfera „meciului imposibil” de miercuri. Vom spera pana la capat si vom savura acest meci cu mandria celor care stiu ca stiu si-au castigat acest drept in teren (sau tribune), uitand pentru o seara de mizeria Ligii 1.
ApreciazăApreciază
O avancronică mai nimerită nu cred că există…chiar dacă ea este -de fapt- o introducere în atmosfera fotbalului britanic (în special), şi a mentalităţii engleze (în general). Bravo, Dinule !! Ceva asemănător am simţit în noiembrie ’81, înaintea unui meci oficial Anglia-Ungaria (ultimul meci din preliminariile CM ’82), ungurii erau deja câştigători ai grupei (ce vremuri!…), cu un egal existau şanse să se califice şi România (mai era în grupă Elveţia şi Norvegia, parcă). Într-un final a fost 1-0 pt. englezi, dar nu asta am vrut să punctez, ci altceva : în zilele premergătoare partidei tot ascultam avancronici din toate părţile, dar adevărata „introducere” în atmosferă am simţit-o doar cu câteva minute înainte de meci (ne-am dus la Huedin, la un prieten, să vedem meciul) , când vecinii noştrii au băgat la înaintare celebra melodie „By By London” de trupa „Illés” din Ungaria, o melodie care se plia la fix pe atmosfera de atunci. Au fost momente efectiv emoţionante…Cam asta am simţit şi acum, citindu-ţi paralela / parabola ta, după 31 de ani şi 310 km distanţă…HAI CFR !! FIŢI CONŞTIENŢI DE MĂREŢIA ACESTUI MOMENT UNIC, PUNEŢI DEOPARTE SOCOTELILE MĂRUNTE (DE PUNCTE ŞI DE BANI), JUCAŢI CU INIMA !!
ApreciazăApreciază
Mergi pe stadion ? De acolo emotiile…de azi ? P.S. Fain articol
ApreciazăApreciază
Sa inteleg sa sugerezi ca trebuia sa jucam pe Old Traford cu titularii de la Medias?––––– Pe undeva spui „Ne-am enervat că n-am ținut de acel 1-0 al lui Kapetanos din Gruia și United a întors scorul?” eu iti raspund, doar pentru ca nu-mi place atitudinea de loser(poate ca rezultatul e onorabil, la fel cum au fost si infrangerile Otelului, dar vezi, nimeni nu spune cat de onorabil au pierdut, toti le imputa ca n-au facut nimic ca au fost zero barat, eu inca n-am auzit de un clasament al infrangerilor onorabile, nici de vreun premiu care sa o rasplateasca pe cea mai cea). Da, Dinule, cu MU am avut atitudine de loseri. Un 1-2 sau un 1-7, conteaza la fel de mult in economia grupei. Sansele noastre cresteau spre maxim cu un egal. Atunci ce fac? In loc sa joc pana la ultima picatura de energie pentru sansa mea ma multumesc cu onorabilitatea unui papion. Imi pare rau dar o astfel de atitudine nu are legatura cu sportul. Decat acel 1-2 mai bine acel 1-5 al stelei cand si la 0-5 ros-albastri au luptat sa dea gol, orice gol inscris le marea sansele de calificare, asa ca au incercat. Noi, ei bine, noi am avut un antrenor care a preferat sa joace la alibi. A fost momentul in care, eu, in sinea mea, am decis, Andone nu-i antrenor de CFR. El nu a jucat pentru binele clubului ci pentru propria lui onorabilitate, smecherie de Dambovita. Dinule poate niciodata n-om putea invinge sau face egal cu MU dar trebuie sa vrem si sa credem ca noi suntem cei sortiti sa producem minunea. La urma urmei asta e esenta sportului, credinta ca te poti autodepasi. In fond cea ce-mi doresc eu e ca fiecare din cei 11 sa lupte cu el insusi sa fie mai bun decat isi imagineaza oricine ca poate fi, vor castiga si ei prin plusul de valoare pe care singuri si-l adauga, va castiga clubul, voi castiga eu ca spectator si fan. Nu mai vreau discursuri marca Ando, am facut, am dres, am si gresit, stim ce, vom corecta. Vreau la final sa aud doar am dat tot ce putem, ne-am autodepasit, indiferent de rezultat voi fi multumit si, crede-ma, vor fi multumiti si ei de propria lor persoana, iar in meciul urmator vor fi mai buni.––––– In meciul tur am fost dezamagit nu de rezultat ci de faptul ca un cacacios n-a vrut ca aceasta echipa sa-si joace sansa si asta doar ca sa nu fie luat in balon de cine stie cine, doar pentru un CV mediocru in care sa scrie am pierdut, da, dar am pierdut onorabil, „shit” ar spune cei de la Fleetwood Town. Da, sunt sigur, cei de la Fleetwood Town, daca ar avea prilejul sa joace cu MU, pentru o calificare in vreo cupa, n-ar urma exemplul nostru din tur. Au fost echipe, in Anglia, care au ajuns, eliminand granzi, in tururi superioare de cupa, daca urmau logica ta nu se prezentau la meci. Pentru ce sa o faca, doar ca sa piarda un meci? Noi pentru ce mergem in Anglia? Ca sa facem o cheltuiala in plus? Ca sa vada stadionul? Prea seamna a actiune de gradinita, una in care copii sunt dusi sa vada un muzeu. Echipa poate castiga la Manchester, are nevoie de incredere, daruire si de dorinta. CFR! Victorie!
ApreciazăApreciază
Caline, 07 doar a prezentat pe larg, intr-o forma extraordinara, ca un profesionist adevarat intr-ale scrisului, acea vorba a lui Jenei: “sa nu-ti faci iluzii ca sa nu ai deziluzii”. Vezi bine, de cateva ore ai raspuns la un comentariu in care se vorbeste de sezon ratat, cu toate ca suntem calificati in primavara europeana 🙂 Crezi ca daca vom pierde in Teatrul viselor cu 5-6, nu se vor gasi destui sa ceara capul “felcerului” si ale impiedicatilor de jucatori? 🙂
ApreciazăApreciază
Pe Old Trafford nu pot admite ca nu se poate castiga, pe de alta parte, daca si sezonul acesta e unul ratat atunci ce sa zicem? E adevarat mai des apar minunati CFR-isti care sa proclame „am pierdut cu MU deci am ratat sezonul” decat victoriile oaspetilor pe „Teatrul viselor”, indiferent care ar fi oaspetii acestia. Eu am incercat doar sa spun ca(in contrast si contradictie cu 07) prefer infrangerea dupa un joc in care iti propui sa castigi decat infrangerea dupa ce iti propui sa nu te sifoneze prea tare aia. Imediat dupa tragerea la sorti toti de la clubul asta la care noi tinem s-au grabit sa pozeze in victimile sigure ale lui MU, poate si asta e motivul pentru care alor nostri, in meciul cu pricina le-au iesit cel mai bine gafele. Au fost inoculati cu frica, cu frica de caruta de goluri, iar strangand bine morcovul in propriu-i dos nici Supermario n-a mai fost ce-am fi vrut sa fie. De frica sa nu scape morcovul n-a mai putut sa sara. EXAMENUL PENTRU EUROPA L-AM TRECUT, ACUM SUNTEM LA MARIRE DE NOTA, sa jucam ca ataresi daca nu va fi sa fie asta e, putem ofta fara suflet negru si fara frica de infarct: N-a fost sa fie. Dar, macar, vom fi multumiti ca am incercat. Respectand propunerea lui 07 e inutil sa ma uit la meci. Prefer sa traiesc intre speranta si deziluzia unei infrangeri care intr-un meci ca acesta tratat cu curaj e tot victorie, o victorie asupra mentalitatii de loser cu care am abordat meciul din Gruia.
ApreciazăApreciază
Vad ca nu ne intelegem de nicio culoare 🙂 Referitor la meciul cu MU din Gruia: poate parea pentru unii ca a fost abordat cu o mentalitate de loseri, dar cum a scris si 07 in articol, englezii au intors de 14 (paisprezece)!!! ori rezultatul in acest sezon. Hai sa zicem ca am fi iesit la joc in mod curajos si egalam prin minutul 60. Ii intaritam si ne mai dadeau rapid vreo doua goluri. Fortand doar in ultimele 5-10 minute am fost foarte aproape sa le bagam mortu’-n casa. Ce mai puteau face daca intra “capul” lui Bastos? Sau lovitura libera? Nu mai vorbea nimeni de morcoviti, loseri etc. Deci, eu zic ca, luand in considerare valoarea adversarului, meciul a fost abordat rezonabil, s-a incercat egalul, nu ne-a iesit. De meciul de pe Old Trafford spui ca “Respectand propunerea lui 07 e inutil sa ma uit la meci.” Articolul nu indeamna nicicum la resemnare, predare (stiu antrenorul si jucatorii foarte bine ce vor de la meci si ce trebuie sa faca), ci se refera doar la starea sufleteasca a suporterului de rand, atrage atentia ca s-a creat un curent ca am fi favoriti indiscutabili, nu se pune decat problema scorului 🙂 In timp ce inaintea returului cu Braga opinia majoritara era ceva de genul “imi doresc enorm victoria, dar n-avem nicio sansa”, acum lumea e mai mult cu gandul la meciul lui Galatasaray pentru ca noi “nu pierdem sigur” 🙂 Toate cele 7 puncte obtinute in grupa sunt rodul unor surprize, ca sa putem face surpriza si in meciul cu MU, trebuie sa credem ca va fi o surpriza daca nu pierdem 🙂 In articol, 07 spune acest lucru foarte fain: “decalibrați-vă optimismul ilogic, lăsați-vă orice speranțe de 2 lei la intrarea în camera cu televizorul! Numai așa puteți face infarct de bucurie în cazul în care imposibilul devine posibil. Infarct plăcut, vă doresc, deși – culmea! – nu vă doresc răul!”
ApreciazăApreciază
@Caneto, bine zici, nu ne intelegem de nici o culoare, bine ca la Cluj nu i-am intaratat prea tare pe englezi ca nu mai obtineam nici 0 puncte, felicitari noua ca ne-a iesit si ca ne-am complicat zdravan situatia in grupa. Daca indrazneam si incercam mai mult, cine stie poate ne lua MU si punctele de la Braga. Crede-ma sunt satul de automultumirea de doi bani. Putea sa ne iasa in cinci minute. Uitam ca am incasta goluri nu datorita jocului nemaipomenit al lui MU, ci datorita gafelor noastre, frica te expune la greseala mai mult decat orice, am fost fricosi si s-a vazut, am fost mareti halal maretie. Ce spune Dinu inteleg eu bine, vad insa ca tu nu intelegi, nu ajunge credinta cat vezi fricos prin gaura acului. E nevoie de incredere totala, eu pe terenuri de sport mi-am spus de multe ori, azi sunt mai bun decat oricine, azi doar azi si mi-a iesit, le-am cerut colegilor sa-si spuna la fel si am reusit sa rasturnam orice idee despre favoriti, nu numaI, nu numai prin rezultat ci si prin prestatie. Inca ceva, rareori cel ce-si propune doar egalul il obtine. La primul meci greselile au fost in lant, mentalitate, pregatire psihica, pregatire tactica, nu mai vorbesc de strategie. Si, ca sa inchei, raspunde-mi te rog, cu ce ne incurca daca dadeam al doilea gol si englezii inscriau din nou(2-3)? Dar daca se termina 1-4? Eu, eram multumit ca am incercat, asa traiesc cu amaraciunea ca ratat o sansa? Ca mine mai sunt si altii, multi care nu tin cu nici o echipa. Sigur dintre spectatorii neutri am fi obtinut un puhoi de fani. Asa am parut doar mai neputinciosi decat suntem.
ApreciazăApreciază
gata, ma las, propun o remiza 🙂
ApreciazăApreciază
OK! E clar ca vom fi niste visatori pierduti pe Teatrul Viselor. Si atunci nu era mai logic sa tratezi tu, conducere, antrenor, jucatori, la modul serios meciul cu mediasul, un medias care-si face mereu titluri de glorie din a ne incurca? Eu unul, în naivitatea mea, până ieri seara mai speram la titlu. Sincer! Acum s-a ales praful de speranţele mele, asa cum se va alege şi de visele noastre de mărire pe pământ britanic.Ciobanul râde, un râs barbar precum caracterul său, stelisto-maneliştii sunt în culmea fericirii, ziaristii sportivi, care si ieri mai calculau distanţa de puncte dintre 5teaua şi CFR isi asteapta lacomi peşcheşul cu miros de oaie, iar eu, un ardelean orgolios, mă simt umilit. Din nou…
ApreciazăApreciază
Subscriu!
ApreciazăApreciază
Ceva atat de bun nu am citit de multa vreme. Jos palaria!
ApreciazăApreciază
frumos scris, felicitari! vad ca unii inca se gandesc la liga mioritica. n-are rost, haideti sa visam, macar pana miercuri seara. hai baietii, vrem sa va vedem luptand pana la epuizare. hai CFR!
ApreciazăApreciază
Acest meci este o sarbatoare si o ocazie unica. Eu astept de la echipa noastra inteligenta, atitudine si determinare. Orice scor ar fi nu vreau sa vad frica si resemnare. Suntem la ani lumina de fotbalul lui Manchester, dar speram cu totii sa facem un meci pt istoria CFR.
ApreciazăApreciază
Nu am mai scris de mult pentru ca uneori ma sufocau atitudinile acestui lot tinut in palma, platit la zi cu bani grei si care se comporta lamentabil, alteori ma simteam umilit si rusinat de nu gaseam cuvinte alese a ma exprima. Si eu am sperat pana ieri ca mai sunt sanse de a accede in cursa spre castigarea campionatului, dar azi cand ma uitam pe clasament m-a pufnit rasul. Haideti domnilor si doamnelor (nu se stie niciodata) sa recunoastem ca aceasta echipa este o echipa de jalnica pe care nu te poti increde nici zece minute dintr-un meci. Sa mai lasam tacticile si strategiile, antrenorii si conducerea, oboseala si epuizarea psihica, numarul competitiilor si perioada scurta de recuperare si sa recunoastem ca majoritatea jucatorilor de la CFR sunt niste oameni comozi, nemotivati pentru culorile CFR-lui si pentru care CFR Cluj este acelasi lucru ca si orice echipa pentru care ar trebui sa joace din iarna de exemplu. Sunt niste mercenari platiti cu bani grei cu lame tocite. Tot ceea ce face aceasta echipa in momentul de fata o face chinuit, fortat si uneori cu noroc. O sa-mi spuneti de CL, de Braga, Istambul, reduta care a cedat cu greu in fata lui Ferguson dar tocmai aici este ipocrizia. In CL acesti mercenari se aseaza pe podium spre vanzare la un mai mare imparat, imperiu sau rege, isi imbraca armura cea mai stralucitoare, isi ascut armele, isi incoarda muschii si fac demonstratii care mai de care.
Cand ajung acasa se simt obositi de la parada, considera ca faima lor este indeajuns pentru victorie si nu le mai trebuie armura cea stralucitoare, ca doar nu o murdaresc la Iasi, Neamt, Constanta, Giulesti, Medias. Cu ganduri in departare si alte tari viseaza la iarna in care cu doua filmulete pe Youtube sa-si negociezeurmatorul contract si poate sa-l dubleze ca doar vine de la campioana. Multumim Valente, N. Diogo, Alberto, Godmeche, Hora, Nicoara, Celestino, Kivuvu, Sepsi si alti pe care anii nu i-au iertat si care chiar daca sunt embleme ale CFR-lui trebuie sa stie cand sa se retraga. Cinste lor. Imi pare rau ca scriu aceste randuri, dar asta simt si am simtit si pe stadion. „Next step” = „Next generation”
ApreciazăApreciază
Vom vedea dacă a meritat sacrificat meciul cu Gazul. Dacă nu ne vom califica în CL e posibil să ne pară rău de punctele pierdute în campionat – spun asta nu pentru că visez la primul loc – visaz la locul 5 care să ne ducă În EL și pe care nu sunt sigur că îl vom obținem (eu nu sunt așa convins ca alții că avem un antrenor salvator )
ApreciazăApreciază
Fratilor,chiar si un egal la Manchester ar fi un miracol. Dar pentru ca mergem pe Teatrul Viselor,haideti sa ne ingaduim sa visam. Se spune ca viata se termina cand ai incetat sa mai visezi.Haideti sa nu mai facem calcule si sa incercam sa judecam cu sufletul sarbatoarea de miercuri. Pentru ca asa cum spunea un coleg tribunist mai inainte meciul de miercuri seara e o mare sarbatoare. Cati ne-am permis sa visam in urma cu 6-7 ani ca vom juca intr-o zi cu MU sau Chelsea? Si acum ca acest vis interzis ni s-a implinit mai venim si cu mari pretentii? Hai sa ne bucuram,sa visam,sa traim cu tot sufletul aceasta sarbatoare si sa ne rugam ca si jucatorii nostri sa joace si cu sufletul. Hai CFR!
ApreciazăApreciază
Pana la urma asta e esenta, ce ai spus tu Saul …cati dintre cei care azi tin cu CFR-ul visa acum…hmmmmm hai sa zicem 12 ani la performante de genul asta? Cati ?!? Sa o spun eu acum ? scurt taios si apasat ? NICIUNUL ! Acum gata ! Ne-au crescut pretentiile ,uitam brusc de tot ce a fost bun de-a lungul acestor ani, memoria pe termen scurt nu ne mai ajuta nici ea , uitam si de meciul cu Braga,faptul ca pentru prima data suntem calificati in primavara europeana si ridicam piatra („mie rusine cu echipa asta,managmentul e de tot rahatul,jucatorii sunt niste mercenari” s.a.m.d)…fain ne sta ce sa zic ! E o vorba „nemultumitului ii se ia darul”….Dar hai sa intreb si eu ceva, daca Arpi pur si simplu pe fondul asta de nemultumire isi baga picioarele si se cara…CFR normal merge la desfintare,voi cei care azi sunteti in corul celor mereu nemultumiti ce faceti?
ApreciazăApreciază
Dantesc, ratiunea de a fi a unui club este performanta. Mi-e nu mi se pare rau sa visezi, sa vrei mult, in schimb mi se pare impardonabil sa minimalizezi ce s-a obtinut, sa vorbesti de sezon ratat in anul in care obtii prima calificare in primavara europeana. Visul si dorinta de autodepasire sunt motoare ale progresului. Chiar daca ma repet spun din nou daca nu visezi, daca nu-ti propui, daca nu crezi ca se poate nu obtii rezultate. Sa ne amintim Arpad Paszkani dupa ce a preluat clubul le-a spus unora ca vrea titlul in cinci ani. Crezi ca ar fi reusit daca nu si-ar fi propus, daca nu ar fi visat?Tot el daca era multumit cu primul titlu crezi ca mai aparea al doilea. Important e sa nu facem nunta la succese si sa nu facem infarct adica sa ajungem la spital la esec. Echilibrul e bine sa insoteasca visele si e important sa cerem celor din club (tuturor de la capitan la accidentatul din tribuna, de la antrenor la meseur, de la femeia de serviciu, la presedinte), sa se daruiasca astfel incat sa vina dupa fiecare meci si sa ne spuna am facut tot ce am putut pentru victorie. E singura situatie in care infrangerea se transforma in castig. E modul in care cresti intr-un meci cat altii intr-un sezon. N-am nimic impotriva critici cat timp se propune ceva, i-am imputat lui Ando atitudinea din primul meci, acea acceptare a unei mediocre satisfactii „am pierdut onorabil”, propun in schimb incredere in fortele proprii si dorinta de victorie. Daca vom pierde voi semnala greselile pe care le voi vedea(orice om are dreptul sa greseasca), dar nu voi face capat de tara din infrangere daca meciul va arata ca am luptat pentru victorie.
ApreciazăApreciază
sunt constient ca nu avem posibilitatea sa invingem dar visul nu il voi lasa deoparte pana cand faptul nu va fi confirmat. daca nici sa visam nu mai putem atunci de ce sa mai traim. si roma a fost un vis si s-a indeplinit. daca mergi fara vise pe teatrul viselor degeaba mergi. fiti mai optimisti. daca vom pierde nu am facut-o la copenhaga sau mai stiu eu pe ce coclauri ci vom pierde unde e mai frumos sa pierzi. daca vom scoate un egal ar insemna o victorie mare, asa cum nu a reusit nici o echipa din romania pana acum. nimeni din romania in epoca moderna a fotbalului nu a reusit asa ceva. daca reusim noi o sa dam cu tifla tuturor. oricum suntem calificati si vom fi singuri in primavara. un egal in anglia mie unu mi-ar spune un singur lucru. mos craciun exista.
ApreciazăApreciază
Stiti ce, de la meciul cu Braga nici nu stiu ce e mai rau; “sa nu-ti faci iluzii ca sa nu ai deziluzii” iar mai apoi, in caz ca echipa de suflet iti face o surpriza uriasa, sa te simti rusinat ca nu ai crezut in ei, sau sa crezi cu tarie intr-un rezultat pozitiv (si in meciul cu MU egalul ar fi mai mult decat pozitiv) pana in ultimul moment si sa fii deziluzionat dupa meci, in caz de infrangere. Si totusi, pentru meciul de miercuri am ales. Mai bine sa simt deziluzie decat rusine. De 100 ori. Fortza CFR!!!
ApreciazăApreciază
Salutare. Acum ceva multi ani in urma, Man.United juca o dubla de calificare in Champions League cu echipa campiona a vecinilor nostri unguri, Ferencvaros. In mod miraculos la Budapesta echipa gazda invinge si antrenorul sau are o declaratie de 5 stele la sfarsit. Reproduc cu aproximatie din memorie: Daca jucam de 10 ori cu Manchester, probabil pierdem de 9 ori si odata facem egal. Se pare insa ca meciul de astazi a fost al 11-lea :).Multa bafta CFR-ului si vizionare placuta, urmeaza filmul anului.
ApreciazăApreciază
Mulţumim pentru încurajări, chiar avem nevoie de ele…Meciul ăla s-a jucat în 2002 , nu era Ferencvaros ci Zalaegerszeg (campioana Ungariei la vremea respectivă), s-a câştigat cu 1-0 (gol Koplarovics în min 90, s-a jucat pe Nepstadion). În retur au pierdut cu 3-0. Într-adevăr, cam aşa a sunat declaraţia antrenorului, era hazlie tipul…De fapt a jucat şi Ferencvaros cu United, într-o semifinală de „Cupa Oraşelor Târguri” ( ulterior ea a devenit Cupa UEFA), era prin 1965, tot cu 1-0 au câştigat, iar în deplasare au pierdut doar cu 2-3. Atunci , în schimb , nu era nicio surpriză ca Ferencvaros să bată pe United, erau alte vremuri…HAI CFR !!
ApreciazăApreciază
Si la Zalaegerseg a jucat in acel meci mi se pare Radu Szabo !
ApreciazăApreciază
Mersi de corectura. Stii cum e cu numele asta al echipei din Ungaria? M-am dus odata chemat pentru un job de-o zi. Si ne prezentam la biroul sefului de echipa eu, un indian, si-un chinez (exact ca intr-un banc). Ne pune ala sa ne prezentam si da sa scrie intr-un registru. Dupa ce ne aude pe fiecare spunandu-ne numele se incrunta, arunca pixul a lehamite si zice: Nu puteati sa aveti si voi nume normale
ca : Jordi, Josep, Xavi??…:)
ApreciazăApreciază
…sau Aguirregaray…:))
ApreciazăApreciază
@Caneto+@Calin Cocora : am urmărit meciul cu sufletul la gură, remiză echitabilă, v-am dat 10 la fiecare, dar n-am tabel unde să-le bag (apropos, ce ziceţi, n-ar trebui să notăm şi comentariile?…)…De dragul împăcării „on-line”, fac cinste eu, ca arbitru neutru şi incoruptibil…HAI CFR !!
ApreciazăApreciază
Multumim, Kiruj, de-ar fi toate disputele pe tribuna ca asta si de-ar fi tot asa, tot pe asa o tema, ar fi perfect. Adevaru-i ca eu am vazut mai mult optimism in umorul lui Caneto acolo cu clasamentul, decat la 07. Evident stiu prea bine ca ei au in sange suficiente globule visinii ca sa nu mai trebuiasca masurate, atat de multe ca nici o carenta de fier, oricat de grava ar fi ea nu le-ar putea diminua. _____ Daca tot ai fluier cu tine si ai fluierat finalul, spune-mi cum facem cu baremul? Cand mai trec prin targul tau, opresc si dau o bere, ultima data mi s-a intamplat joia trecuta.
ApreciazăApreciază
UPDATE – 26 mai 2014: Fleetwood – Burton 1-0 în finala play-off și Fleetwood promovează pentru prima dată în istorie în League One (a treia ligă valorică din Anglia)!
ApreciazăApreciază